Titlul V — DESPRE OBLIGAȚIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n-a ajuns la cunoștința propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii și acceptării, după natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna și o acceptare ajunsă peste termenul hotărât de dânsul, cu condițiunea ca sa încunoștințeze îndată pe acceptat despre aceasta.

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, și un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut și nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoștința părții căreia îi este facuta.

Acceptarea condiționată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri și formează o noua propunere.

Cînd urmează a se hotara adevăratul preț sau prețul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor valului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice și al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice altfel de proba.

Cînd moneda arătate într-un contract nu are curs legal sau comercial în țara și cînd cursul ei n-a fost detrerminat de însăși părțile, plata va putea fi facuta în moneda tarii după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei și la locul plății; iar cînd în acea localitate n-ar fi un curs de schimb, după cursul pieței celei; mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

În obligațiunile comerciale codebitorii sînt ținuți solidariceste, afară de stipulațiune contrarie.

Aceeași prezumție exista și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială.

Ea nu se aplică la necomercianți pentru operațiuni care, în cît îi privește, nu sînt fapted de comerț.

Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.

În obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație permis de art. 1021 din codul civil.

Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 și 1404 din Codul civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial.

Obligațiunile comerciale și liberatiunile se probează:

Cu acte autentice;

Cu acte sub semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părților;

Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codul civil.

În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

Telegrama face proba, ca act sub semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăși persoana arătată într-însă ca trimitatorul ei. Ea face aceiași proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă de o alta mana, cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda de însăși acea persoana.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poștale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabilește, pînă la proba contrarie, ziua și ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitatorul unei telegrame se prezuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colationă sau recomanda conform dispozițiunilor regulamentelor telegrafo-poștale.

În comerț, mandatul în orice declarațiune de consimțământ chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile și fac proba în justiție.

Registrele comercianților ținute în regula, pot face proba în justiție între comercianți, pentru fapte și chestiuni de comerț.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și cînd ar fi facuta de însuși stapanul.

Registrele pe care comercianții sînt obligați a le avea și care nu vor fi ținute în regula și nici investite cu formula prevăzută de lege, nu sînt primite a face proba în justiție, spre folosul celui ce le-a ținut.

Neîndeplinirea prescripțiilor legii în aceasta privinta poate atrage după sine aplicațiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment.

Registrele comercianților, chiar netinute în regula, fac proba în contra lor. Partea însă care voiește a se referi la dânsele nu poate scinda conținutul lor.

--------

*) A fost abrogat prin Decretul nr. 205/1950, M. Of. nr. 68 din 12 august 1950

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conținutul registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puțin mare, dacă trebuie să se renunța la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părților nu concorda, sau a atribui o credința mai mare registrelor uneia din părți.

Cînd codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă și de codul civil.

Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sînt supuși încît privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiunile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Data actelor și a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna și anul.

Ea poate fi stabilită, fața cu cei de al treilea, prin mijloacele de proba arătate la art. 46.

Data arătată în cambie și în orice alte titluri la ordin, precum și în girurile lor, se considera drept adevarata pînă la proba contrarie.

Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca, contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent.

Cheltuielile privesc pe reclamant.

În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca și altor titluri de asemenea natura se observa legile speciale.

Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra acelor care le-au găsit sau furat și contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscînd viciul cauzei posesiunei.

Orice obligațiune comercială trebuie să fi executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operațiunei, ori din intențiunea părților contractante.

În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea sediul sau comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința, la formarea contractului.

Dacă urmează a se preda un lucru determinat, care după cunoștința părților se găsesc într-altă parte în momentul formării contractului, atunci predarea se va face în acel loc.