Capitolul 2 — DESPRE DIFERITE SPECII DE CREDITORI

Judecătorul sindic poate oricînd cu autorizarea tribunalului, sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitație publică, și creditorul nu se va putea opune la aceasta decît numai renunțînd la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nespunse gajului.

Dacă gajul s-a vândut pe un preț mai mare decît creanta, prisosul aparține masei falimentului.

Dispozițiunile codului civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică și în materie de faliment, cu rezerva dispozițiunilor speciale cuprinse în acest cod și cu modificările următoare:

1. Salariul datorat lucrărilor intrebuintati de-a-dreptul de către falit, în timpul lunii care a precedat declarația falimentului, se va admite între creanțele privilegiate, în același rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codul civil pentru salariile datorate oamenilor de serviciu. Salariul datorat baietilor din pravalie și comisilor, pentru cele șase luni care au precedat declararea falimentului, se va admite cu același rang;

2. Privilegiul locatorului, prevăzut la art. 1730 cod civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazine, sau din locurile unde locatarul își exercită comerțul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc și pentru despăgubirea datorită locatorului după dispozițiile art. 721;

3. Creanta pentru prețul neplătit al mașinilor de importanța valoare, întrebuințate într-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă, este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codul civil, asupra mașinilor vândute și predate falitului, în cei trei ani care au precedat declarația falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune.

Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni de la predarea mașinilor în primire a cumpărătorului în țara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea și creanta în registrele de transcriptiune imobiliară a tribunalului în jurisdicțiunea căruia s-au așezat mașinile.

Judecătorul sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj, sau alt privilegiu asupra mobilelelor. Contestațiunile asupra existenței privilegiului vor fi rezolvate după dispozițiunile art. 772 și următoarele.

Dacă prețul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajung pentru plata creditorilor privilegiați, aceștia concura pentru rest cu creditorii chirografari la distribuirea celeilalte părți de activ.

Dacă una sau mai multe repartitiuni a prețului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea prețului imobilelor, creditorii privilegiați sasu ipotecari, ale căror creanțe sînt verificate, concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

Creditorii privilegiați sau ipotecari care, după vînzarea imobilelor, sînt definitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanțelor lor, nu vor primi partea din prețul ce li se cuvine decât deducindu-se dintr-însă sumele ce ei au primit deja din repartițiile masei chirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalți creditori ipotecari, dar sînt atribuite masei chirografare și distribuite numai ei.

Dacă creditorii privilegiați sau ipotecari nu au fost colocati decît pentru o parte din creanțele lor asupra prețului imobilelor, drepturile lor asupra masei chirografare sînt definitiv reglementate în proporție cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, și masa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispozițiunile art. 786, peste proporțiunea părții creanței necolocate.

În privinta creditorilor privilegiați sau ipotecari, care nu au fost colocati în rang util asupra prețului, sau care nu sînt plătiți integral, cu prețul imobilelor, se vor aplica dispozițiunile art. 785.

În caz de faliment al bărbatului, femeia reia imobilele dotate cu dreptul de a percepe veniturile, precum și imobilele parafernale care îi aparțineau în momentul căsătoriei și pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare sau prin efectul unei donatiuni sau succesiuni testamentare sau legitime.

Femeia va relua asemenea imobilele dobîndite de dinsa și în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor care îi aparțineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, cu condițiunea însă numai ca, în contractul de achizitiune, să se declare expres aceasta întrebuințare și ca proveniență banilor să fie stabilită printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa.

În toate celelalte cazuri și oricare ar fi regimul sub care sau căsătorit sotii, prezumția este ca bunurile dobîndite de femeia falitului aparțin bărbatului și ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la masa falimentului; femeia este însă admisă să facă proba contrarie.

Bunurile mobile, atît dotale cît și parafernale, cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arătate în art. 790 se pot relua de femeie în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin orice act cu data certa.

Dacă bunurile femeii au fost înstrăinate și cu prețul lor s-au dobîndit alte bunuri mobile sau imobile, femeia poate exercita, asupra acestora drepturi indicat în art. 791 cu condițiunea ca proveniență banilor și noua lor întrebuințare să fie constatată printr-un act avînd data certa.

Toate celelalte obiecte mobile, aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii, și oricare ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparțin bărbatului, afară numai dacă femeia nu va proba contrariul.

Data certa a unui act cerută de art. 791 și 793 trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codul civil; dar proba achizitiunei, a posesiunei și a înstrăinării titlurilor de credit și a acțiunilor de societăți comerciale, se vor putea face și cu registre stabilimentelor publice sau ale societăților, prin acțiuni.

Dreptul arătat în art. 790 și 891 nu poate fi exercitat de femeie decît cu sarcina datoriilor și ipotecilor, de care acele bunuri au fost legalmente grevate.

Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrarii căsătoriei sau dacă, neavînd atunci vro profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeii nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobîndite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alt titlu, afară numai de succesiune sau donatiune. Ina cazurile sus zise, femeia nu poate exercita nici o acțiune asupra masei falimentului, pentru avantajele derivînd din contractul de căsătorie, și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivînd din același contract în favoarea bărbatului.

Dacă femeia are contra bărbatului vreo creanta derivînd dintr-un contract cu titlu oneros sau dacă ea a plătit pentru dinsul vreo datorie, creanta este prezumată a fi constituită și datoria a fi plătită cu banii bărbatului, și femeia nu va putea exercita nici o acțiune asupra masei falimentului, decît dacă va face proba contrarie conform dispozițiunilor art. 792.

Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru prețul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervindu-se însă acțiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate, conform dispozițiunilor art. 1255 din Codul civil.

Creditorul, care poseda obligațiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit și de alți coobligati, care au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate masele și va fi trecut cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligațiunilor, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital și accesorii au fost plătite de una sau de mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acțiune contra celorlalte, cele dintii vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea în proportiune cu partea datoriei ce a plătit și cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaților, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi înapoiat maselor falimentare în proporțiunea sus arătată. Dacă însă unii din coobligati erau garanții altora, prisosul aparține, după ordinea obligațiunilor maselor falimentelor acelor coobligati care au dreptul să fie garantați.

Dacă creditorul posesor al unor obligațiuni solidare între faliți și alți coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decît scăzîndu-se partea primită și conservată, pentru ceea ce-i mai rămîne datorit, drepturile sale contra coobligaților sau fidejusorilor.

Coobligatul sau fidejusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului, sau fidejusorului, restringindu-și în acest caz, acțiunile sale contra aceluiași coobligat sau fidejusor la suma pentru care va fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranța acțiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiționat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dacă această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului și, prin urmare, va fi computata o singură dată în calculul majorității cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Prețul bunurilor ipotecare sau al gajului aparține creditorului, deducindu-se din suma ce-i este datorată.

Creditorii conserva acțiunea lor pentru totalitatea creanțelor contra coobligaților sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obținut un concordat la care ar fi consimțit de buna voie înșiși acești creditori.