Capitolul 3 — DESPRE REVENDICATIUNE

Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă și pe care falitul le poseda în natura în ziua sentinței declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplul mandat de a face să se încaseze valoarea lor și de a o păstra în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.

Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinței declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vîndute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispozițiunilor din acest cod relativ la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate, și ale art. 1909 din codul civil.

Poate asemenea să fie revendicat prețul sau partea din preț al acelorași mărfuri care nu fusese plătite în bani sau altfel, nici trecute în cont curent între falit și cumpărător.

Mărfurile expediate falitului, al căror preț el nu l-a plătit încă, poate fi revendicate dacă, în ziua declarării falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziția lui în magaziile publice sau în alt loc de depozit sau de paza ale comisionarului însărcinat să le vinda pentru contul lui.

Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vîndute fără frauda prin girarea facturIi, a poliței de încărcare sau a scrisorii de carat, cînd acestea sînt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sînt la purtător.

Acelea care revendica trebuie să despăgubească masa de sumele plătite în contul lui și de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte speze și sa plătească sumele ce ar fi datorate pentru aceleași cauze.

Vânzătorul poate să retina mărfurile vîndute care n-au fost predate falitului sau care i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, judecătorul sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului prețul convenit.

Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului sindic.

Judecătorul sindic este dator ca, în 48 ore, sa comunice falitului și creditorilor copie, de pe acțiune, arătându-le și termenul de înfățișare.

Comunicarea se va face conform art. 437 din codul comercial.

Fiecare din creditori și chiar falitul sînt admiși sa contesteze cererile de revendicare.

Dacă nu exista contestatiune sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat, este de competența judecătorului de pace, revendicarea este admisă sau respinsă printr-o ordonanța a judecătorului sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere de la pronunțare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerț.

Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vînzările deja efectuate.

Cererile de revendicarea prețului nu au un efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.