Capitolul 1 — DESPRE MANDATUL COMERCIAL

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Deși conceput în termen generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandatului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandatului, pînă ce acestea va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Dacă lucrurile primite în socoteala mandatului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandatului față de cel ce a făcut transportul, altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredințate spre păstrarea, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din viciul sau chiar natura lor.

Mandatarul e ținut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune-interese.

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandat despre executarea mandatului.

Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a accepta executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală, în caz de dol sau frauda.

Mandatarul este dator să-și arate mandatul persoanelor cu care tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul cînd obligațiunea a fost contractată.

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacelor necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară dacă nu exista convențiune contrarie.

Suma ce se datorește msandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și chiar pentru retribuțiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deține pentru executarea mandantului, sau care se găsește la dispoziția sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiune legitima a poliției de încărcare sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.

Creanțele sus-zise au precădere asupra oricăror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plăților și cheltuielile vor fi fost făcute sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandatului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercită conform dispozițiunilor de la cap. 3, titlul IV, cartea II din acest cod.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precednt, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorate, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci zile și cu privilegiul.

Mandantul va putea face opozițiune, citând pe mandatarul înaintea judecații. Opozițiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de 3 zile de la primirea notificatiunei de către mandant.

Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 de zile dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68.

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuie să lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți, acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiți.

Comandatarii sînt responsabili solidar.

Afară de cazurile prevăzute de codul civil, mandatul încetează:

1. Prin căsătoria femeii comerciante ce a dat primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15;

2. Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerțul ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care a dat sau primit mandatul*.

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa prin revocarea sau renunțarea sa întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuțiunea acestuia din urma se va determina după ceea ce s-a executat în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el în limitele însărcinării ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulți patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se reglementează după natura societății.

Mandatul dat presupusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta și afipt conform dispozițiunilor art. 10.

Un extras mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Pînă la îndeplinirea formalităților de mai sus se aplică dispozițiunile articolului următor.

Fața cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandantului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoaște în momentul contractării obligațiunii.

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în subsemnătura sa, pe lîngă numele și pronumele sau propriu, numele și pronumele sau firma patronului, cu mențiunea "prin procura" sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlul III și IV acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Prepusul poate intenta orice acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dânsul în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Dispozițiunea acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine care de obicei tratează sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

Comisii pentru negot sînt prepușii pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exercita comerțul și în momentul predării sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta, valabilă chitanța în numele patronului lor.

Afară din magazin ei nu pot cere plata creanțelor patronului fără autorizație specială.