Capitolul 1 — DISPOZIȚIUNI GENERALE

Exercițiul acțiunilor comerciale se reglementează de Codul de procedură civilă, afară de dispozițiunile codului de fața.

Aparține jurisdictiunei comerciale a judeca:

1. Toate contestațiunile ralative la fapte de comerț între orice persoane;

2. Acțiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înființat în temeiul unei creanțe civile;

3. Acțiunile contra capitanilor de nave, contra prepușilor sau reprezentatilor, contra comisilor călători de comerț și contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerț cu care sînt însărcinați, precum de asemenea și în aceleași limite acțiunile acestor persoane contra patronilor lor;

4. Contestațiunile dintre calfe sau ucenici, băieți și servitori de magazine, comisionari de strade și lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau șeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;

5. Acțiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum și acțiunile acestora contra pasagerilor;

6. Acțiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiștilor teatrali, precum și acțiunile acestora contra întreprinzătorului;

7. Contestațiunile relative la vînzarea cu licitațiunea mărfurilor sau produselor depuse în magazine generale, dokuri ori intrepozite;

8. Tot ce privește la falimente după dispozițiunile cărții a III-a din acest cod;

9. Contestațiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăți comerciale.

Acțiunile aparținînd jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanța pînă la valoarea de 5 lei inclusiv și cu drept de apel la judecătoria de pace respectiva, pînă la suma de 50 lei inclusiv, capete și dobânzi; iar de către judecătoriile de pace, în ultima instanța de la 50 lei pînă la valoarea de 200 lei inclusiv, capete și dobânzi, și cu drept de apel la tribunalul comercial în cuprinsul căruia se afla, pînă la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete și dobânzi.

Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, același tribunal este competent a statua și asupra incidentului, afară de cazul cînd contestatiunea incidența ar purta asupra filiatiunei, asupra calităților de erede sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părți, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca însuși, dacă e de competența tribunalului civil local.

În toate cazurile în care incidentul se rezolva de același tribunal, apelul și recursul în casatiune nu se poate face, contra hotărîrii intervenite asupra incidentului, decât o dată și în aceleași termene cu apelul sau recursul contra hotărîrii asupra fondului.

Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decât odată cu hotărîrea asupra fondului.

Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce deriva dintr-însul sînt de competența jurisdictiunei comerciale.

Cînd o contestatiune de natura comercială se ivește într-un loc unde se tine un târg sau bâlci, sau într-un port sau schela, și ca reclama o grabnica solutiune, judecătorul de pace poate să constate orice fapt și sa ordone provizoriu măsurile de asigurare prev. de art. 71 și 72 din acest cod și 455 și urm. din procedura civilă, pînă se va judeca cauza de autoritatea competentă.

Excepțiunea de incompetenta a jurisdicțiunii comerciale pentru cauzele civile și a jurisdicțiunii civile pentru cauzele comerciale, poate să fie propusă în orice stare a cauzei, și autoritatea judecătorească o poate pronunța chiar din oficiu.

Cu toate acestea, cînd autoritatea judiciară ce se invoaca exercita amândouă jurisdictiunile comercială și civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declarație de incompetenta.

La tribunalele cu o secțiune specială, acțiunile și apelurile asupra cărților de judecată date în materie comercială se vor adresa președintelui secțiunii respective.

Dacă, cu ocaziunea judecării unei afaceri comerciale, părțile sînt trimise înaintea tribunalului civil în urma unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca mai înainte de hotărîrea asupra incidentului sa ordone provizoriu orice măsuri folositoare în cauza.

În materie comercială, acțiunile personale și mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:

1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat își are stabilimentul sau comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința;

2. La tribunalul locului unde obligațiunea a luat naștere sau unde va trebui executată;

3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;

4. Dacă s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acțiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.

Acțiunile personale și acțiunile reale mobiliare rezultând din operațiunile întreprinse, pe contul unei societăți pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afară de sediu social, se vor putea intenta de către cei de-al treilea înaintea autorității judecătorești a locului unde prepusul ori reprezentantul societății exercita comerțul, sau își are reședința.

Acțiunile ce se nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorității judecătorești a locului unde se afla stațiunea de plecare sau aceea de sosire. Sînt aplicabile șefului de stațiune dispozițiunile art. 400

---------

*) Acest articol privește dreptul maritim.

În toate cazurile comerciale, termenul obișnuit de înfățișare, fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate. Prezidentul tribunalului va putea însă, după împrejurări, să permită ca citațiunea să se facă pentru un termen și mai scurt fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.

Pentru cei domiciliați afară din România, termenul de înfățișare va fi cel puțin 40 zile de la ieșirea citațiunii.

Asupra înfățișării de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu orice măsuri de asigurare se vor crede necesare pînă la judecarea afacerii.

Partea condamnata în lipsa poate face opozițiune fără a fi ținuta a justifica cauzele absentei sale.

În materie comercială, termenul de peremtiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din Codul de procedură civilă.

În materie comercială, termenul de apel contra hotărârilor pronunțate în prima instanța este de 30 de zile. Acest termen începe: pentru sentințele date în contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa din ziua primirii copiei de pe sentinta, conform art. 74 și 137 din Codul de procedură civilă.

Dacă hotărîrea s-a dat asupra unei opozițiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinta s-a pronunțat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.

În contra hotărârilor pronunțate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.

Recursul în casatiune contra sentințelor sau deciziunilor pronunțate în ultima instanța va fi de 40 de zile.

Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentințele date contradictoriu, din ziua pronunțării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicării deciziunii sau sentinței.

În contra deciziunilor sau sentințelor pronunțate în materie de faliment, recursul este de 20 de zile.

Dispozițiunile art. 321 și 734 din proc. civ. se aplică în materie comercială și pentru cazul cînd înlăuntrul termenului de apel sau de recurs se va forma contra părții condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliul judiciar.

Partea interesată în cauza comercială va putea deodată cu intentarea acțiunii sa ceara a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului sau, conform art. 614 și urm., din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunțate.

Va putea de asemenea sa urmărească și sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispozițiunilor art. 456 și urm. din Codul de procedură civilă.

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înființa decât numai cu dare de cauțiune, afară de cazul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.

Judecătoria se va pronunța asupra sechestrului în Camera de consiliu, fără prealabilă chemare a părților.

Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese și cheltuieli, pentru care s-a înființat acel sechestru.

Cînd va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri și registre de comerț. Tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulți experți socotitori care, sub direcțiunea unui judecător delegat, sa asculte pe părți, sa examineze socotelile, înscrisurile și registrele, sa consemneze prin procesul verbal declarațiunile și recunoașterile părților și sa incerce a le împacă, de va fi cu putinta, iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat.

Experții vor fi numiți de părți prin comun acord și, în caz de neînțelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal, în termen scurt.