Contractul de cont curent produce:
1. Strămutarea proprietății valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece în debitul sau, și novatiunea obligațiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile și primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerț sau a unui alt titlu de credit, e presupusa facuta sub "rezerva încasării";
2. Compensatiunea reciprocă între părți pînă în concurenta debitului și a creditului respectiv, la încheierea socotelii, cu rezerva plății diferenței;
3. Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent, în debitul primitorului de la data înscrierii.
Dobânzile sînt cele comerciale și se socotesc pe zi dacă părțile nu s-au învoit altfel.
Încheierea contului curent și lichidarea diferenței vor avea loc la scandenta termenelor stabilite prin convențiune, și în lipsa, la 31 decembrie a fiecărui an.
Dobînda diferenței curge de la data lichidării.
Numai diferența (soldul) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă executiunii sau opririi în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s-a consimțit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul decât pînă la concurenta soldului final al contului.
Contractul de cont curent e de drept desființat:
1. Prin scadenta termenului convenit;
2. În lipsa de convențiune, prin retragerea uneia din părți;
3. Prin falimentul uneia din părți.
Desființarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiunea sau incapacitatea legală a unei din părți.