Capitolul 2 — DESPRE VÎNZAREA MOBILELOR ȘI IMOBILELOR FALITULUI

Tribunalul poate autoriza pe judecătorul sindic sa vinda cu licitație publică, mărfurile și celelalte obiecte ale falimentului, după ce mai întîi le va fi estimat conform art. 803.

Autorizațiunea trebuie să determine termenul vinzarii, sa prescrie agenții prin mijlocul cărora are să se facă vînzarea și sa fixeze prețul de la care are să se înceapă licitațiunea.

Aceasta autorizațiune poate fi acordată pentru cauza binecuvantata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat la art. 803, citându-se însă prealabil falitul.

Încheierea tribunalului se va publică prin Monaitorul Oficial și orice întâmpinări se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere de la publicare.

Adjudecarea trebuie să fie omologata de tribunalul comercial cel mai tirziu trei zile de la efectuarea ei.

Tribunalul, după cererea judecătorului sindic și citând pe falit, poate autoriza vînzarea cu licitație publică, în masa totală sau parțială, a bunurilor mobile rămase nevandute și a creanțelor neîncasate.

Actul de inaintare trebuie să fie omologat de tribunal.

De la data sentinței declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exprorpierea silită a imobilelor; judecătorul sindic însă, în termenul de 30 de zile de la cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.

Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent îndată după expirarea termenului indicat de art. 803.

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunța sentinta declarativă de faliment, de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, judecătorul sindic trebuie să intervină pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere.

Dispozițiunile art. 513 și 523 din procedura civilă se aplică și în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are și alte imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluiași tribunal.