Capitolul 1 — DESPRE VERIFICAREA CREANȚELOR

Creditorii falitului trebuie să prezinte declarațiunea creanțelor lor și titlurile din care deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerț, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanța și formează un tablou (stat).

Dacă sînt creditori care resed în țara străină, tribunalul poate după împrejurări, în privinta acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanțelor lor. Despre aceasta, însă judecătorul-sindic trebuie să dea o înștiințare specială tuturor creditorilor.

Declarațiunea creanțelor trebuie să arate numele și pronumele sau firma și domiciliul creditorului, suma datorată, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca și titlul din care creanta deriva.

Ea trebuie să conțină afirmarea clara și explicita, ca creanta este adevarata și reală și trebuie să fie semnată de creditor sau de altă persoană, trebuind și în mandat să se exprime suma creanței.

Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resade tribunalul, declarațiunea trebuie să conțină și alegerea de domiciliu în aceeași comuna; altfel, toate notificațiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afisindu-se și la usa tribunalului.

Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixată pentru verificarea creanțelor, sa comunice judecătorului sindic tabloul (statul) format conf. art. 768

Judecătorul, examinînd acest tablou, va putea, din oficiu sau după cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispună, ca la ziua fixată pentru verificare, să fie de fața și falitul, spre a-i da cuvenitele explicațiuni asupra veracitatii creanțelor; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie înfățișarea registrelor de comerț ale creditorului sau a unui extract dintrinsele; va putea încă sa ordone prezentarea oricărei alte persoane care ar putea sa dea informațiuni sau lămuriri încheind proces-verbal. Chemările, în acest caz, se fac prin sindicatul tribunalului.

În ziua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru verificarea creanțelor, judecătorul sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului, va procede, contradictoriu cu cei interesați, la verificarea creanțelor.

Creanțele se verifica în ordinea înscrierii în tablou, prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele și hirtiile falitului.

Falitul și oricare din creditori se poate opune la admiterea creanțelor.

Creanțele necontestate sau acelea pe care toți interesatii le recunosc ca justificare, sînt admise la masa falimentului.

În caz de contestatiuni, judecătorul-sindic, printr-o singura sentinta se pronunța asupra tuturor contestatiunilor care privesc creanțe a căror valoare nu trece peste competența judecătorului de pace, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile de la pronunțare; cît pentru celelalte creanțe, el trimite contestațiunile înaintea tribunalului, care la va judeca în prima instanța, în termen cel mult de 10 zile de la ziua verificării.

Procesul verbal de verificarea creanțelor trebuie să arate cu de-amănuntul toate operațiunile făcute; numele creditorului, data, scadenta și cuantumul creanței; dacă suma este datorită de falit ca emitent sau ca girant, și numele girantilor anteriori sa arate numele persoanelor interventite și sa relateze declarațiunile lor.

Judecătorul sindic va viza creanțele admise, aratind și suma pentru care s-au admis.

Creanțele datorate de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condițional. Ele se vor șterge din tablou, dacă emitentul la scadenta a plătit suma.

Judecătorul sindic va menționa, pe titlu și în procesul verbal, ca admiterea nu este decît în mod condițional.

Excluderea unor asemenea creanțe se va face de către tribunal, după cererea celor interesați.

Sentinta se da contradictoriu cu judecătorul sindic și este supus opozițiunei și apelului.

După închiderea procesului verbal de verificare, declarațiunile creanțelor și opozițiunile în contra declarațiunilor sau a admiterilor de creanțe deja făcute, trebuiesc să fie notificate judecătorului sindic și creditelor ale căror creanțe se ataca și să fie depusa la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe care se întemeiază, cel puțin cu doua zile mai înainte de audienta fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.

În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată într-un termen nu mai mic de cinci și nici mai mare de zece zile de la închiderea sus zisului proces verbal.

Tribunalul examinînd toate contestațiunile deodată și împreună contradictoriu cu judecătorul sindic și persoanele arătate în articolele precedente, se pronunța prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vreun act oarecare de instrucțiune în privinta uneia sau mai multor creanțe.

Sentinta tribunalului, în asemenea caz, nu este supusă apelului decît dacă creanta trece peste valoarea de 1500 lei.

În toate cazurile în care nu se poate prounta sentinta definitivă, tribunalul comercial, poate să admită provizoriu pentru o sumă determinata, la pasivul falimentului, creanțele contestate, pentru ca în virtutea lor, să se poată exercita drepturile creditorului în deliberațiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunei definitive din partea judecații asupra validității contestatiunii.

Tribunalul de comerț poate suspenda deciziunea definitivă asupra admiterii unei creanțe pînă la sfîrșitul acțiunii penale privitoare la dinsa, sau al procedurii penale începută după dispozițiunile art. 712 și, în acest caz, el determina asemenea dacă și pînă la ce suma acea creanta să fie admisă provizoriu la pasivul falimentului.

Creditorul căruia nu i se contesta decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu în deliberările falimentului ca creditor chirografar pînă ce acea contestatiune va fi rezolvată.

Creanțele neproducatoare de dobînda și neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata oricărei repartitiuni parțiale sa consiste într-o sumă la care, dacă i s-ar adauga interesele socotite de 6 % pe an, pentru timpul cît mai rămîne să curgă de la data mandatului de plată pînă la ziua scadentei creanței, această sumă sa echivaleze cu suma cotei de reapartitiuni.

Creanțele pentru declarațiunea cărora s-a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispozițiunile acestui capitol.

Chiar după expirarea termenelor fixate prin articole precedente, creditorii cunoscuți sau necunoscuți, care nu și-au declarat încă creanțele, pot sa ceara de la judecătorul sindic să fie verificați la masa falimentului, pînă cînd nu s-au sfîrșit repartitiunile întregului activ al falimentului.

Judecătorul sindic va proceda de urgenta la verificarea acestor creanțe, ascultând și pe falit.

În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.

Judecătorul sindic va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispozițiunilor precedente.

În caz de descoperire de fals, de dol, de erori esențiale de fapt sau de descoperiri de titluri pînă aci necunoscute, se poate încă face opozițiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.

Cheltuielile derivând din declarațiunile de creanțe și opozițiunile tardive, sînt întotdeauna în sarcina acelora care le fac.

Efectele declarațiunilor și opozițiunilor tardive sînt determinate în titlul V.