Capitolul IV — Condițiile de detenție

(1) Deținuții sunt primiți în locurile de deținere în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, în original sau în forma primită de la instanța de judecată prin fax, poștă electronică ori prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticității, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată și ștampilată de organul de poliție care îl pune în executare, după stabilirea identității acestora și verificarea valabilității și autenticității documentelor prevăzute după caz, la alin. (2), (4)-(8). Originalul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață se înaintează locului de deținere într-un termen rezonabil, dar nu mai mult de 20 de zile lucrătoare.

(2) Deținuții sunt primiți cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, ce conțin următoarele documente:

(3) Dacă mandatul de executare conține erori materiale, dar permite identificarea persoanei și stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de identificare existente în evidențele organelor de poliție și dispozitivul hotărârii instanței de judecată, administrația penitenciarului primește persoana arătată în mandat, urmând ca organul de poliție ce execută măsura să remită mandatul rectificat după primirea acestuia de la instanța de judecată.

(4) În situația în care deținutul este depus prin intermediul centrelor de reținere și arestare preventivă, dosarul individual va cuprinde: mandatul de executare a pedepsei privative de libertate, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de introducere în arest, fișa de cunoaștere individuală, fișa medicală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, fotografie față și profil, fișă dactiloscopică, adresa de predare a deținutului și, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanța de judecată organului de poliție.

(5) Fișa de cunoaștere individuală cuprinde mențiuni privind comportamentul persoanei private de libertate pe perioada deținerii în centrul de reținere și arestare preventivă, respectiv a arestului la domiciliu, dacă a fost condamnată anterior pentru apartenența la grupări de criminalitate organizată sau teroriste, dacă a fost dată în urmărire, dacă s-a opus reținerii sau arestării, dacă declară că a fost consumatoare de droguri sau dacă în cauza în care a fost condamnată s-a sustras arestului la domiciliu sau controlului judiciar.

(6) În situația în care deținutul a fost subiect al arestului la domiciliu, dosarul individual cuprinde: mandatul de executare a pedepsei privative de libertate în original ori în forma primită de la instanța de judecată prin fax, poștă electronică sau prin orice mijloc în măsură să permită stabilirea autenticității, în conformitate cu art. 556 alin. (2^1) din Codul de procedură penală, semnată, datată și ștampilată de organul de poliție care îl pune în executare, copia cazierului judiciar, fișa de cunoaștere individuală, acte de identitate sau proces-verbal de identificare, adresa de predare a deținutului și, după caz, copia hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanța de judecată organului de poliție.

(7) Pentru primirea deținuților în penitenciarele-spital este necesară recomandarea de internare din partea medicului specialist sau o dispoziție a organului judiciar. În caz de urgență se va proceda la internarea deținutului în cea mai apropiată unitate spitalicească din rețeaua publică.

(8) Administrația locului de deținere poate respinge motivat primirea deținuților în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (1), (2), (4) și (6).

(9) În cazul în care la primirea în locul de deținere nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (5), penitenciarul va primi deținutul, urmând ca documentele care trebuiau să îl însoțească să fie transmise în termen de 20 zile lucrătoare.

(1) Datele de identitate ale deținutului, anul, luna, ziua și ora primirii, actul în baza căruia s-a făcut primirea și autoritatea care l-a emis se consemnează în registrul prevăzut de art. 106 alin. (1) lit. a) din Lege.

(2) Personalul care participă la primirea deținuților efectuează operațiunile și întocmește documentele stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) În cazul în care deținutul se prezintă la locul de deținere din întreruperea executării pedepsei sau este prins după evadare, administrația locului de deținere întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul individual al acestuia.

(1) În condițiile legii, deținuții sunt obligați să se supună amprentării, fotografierii și prelevării probelor biologice, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date genetice judiciare, cu ocazia primirii în locurile de deținere și ori de câte ori se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți, instanțele de judecată și organele de urmărire penală. În cazul în care se schimbă fizionomia deținutului pe perioada executării pedepsei, în vederea operaționalizării documentelor de evidență, administrația penitenciarului ia măsuri de fotografiere a acestuia.

(2) Fotografierea tatuajelor ori semnelor particulare pe care deținuții le au se face cu respectarea intimității celor în cauză.

(3) Refuzul deținuților de a se supune amprentării, fotografierii și prelevării probelor biologice constituie abatere disciplinară gravă.

(4) Procedura realizării activităților prevăzute la alin. (1) și (2) este stabilită în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(1) La primire, deținuții sunt supuși percheziției corporale amănunțite. Înainte de efectuarea acesteia, deținuții sunt informați cu privire la bunurile care pot fi păstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise și consecințele care decurg din nedeclararea și deținerea lor în alte condiții decât cele legale și regulamentare.

(1^1) La primirea în penitenciar, deținuților le este permisă păstrarea dispozitivelor medicale, cu avizul medicului.

(1^2) La primirea în penitenciar, medicamentele ridicate de la deținuți sunt păstrate la cabinetul medical și se administrează acestora, sub semnătură, după cum urmează:

(1^3) În termen de 72 de ore de la primire, medicul penitenciarului evaluează starea de sănătate a deținutului, iar administrarea medicației se face în conformitate cu recomandarea medicului.

(2) Bunurile, obiectele de valoare și sumele de bani, în lei sau valută, declarate și ridicate de la deținuți se inventariază, se consemnează în bonuri de primire în păstrare și se păstrează prin grija administrației locului de deținere sau, la cererea scrisă a acestora, sunt predate familiei ori depuse la instituții autorizate să le păstreze. Sumele de bani în lei sau valută declarate și ridicate de la deținuți cu ocazia primirii se consemnează în fișa contabilă nominală și pot fi folosite în condițiile art. 70 alin. (4) din Lege.

(3) După efectuarea percheziției, bunurile, obiectele de valoare și sumele de bani, în lei sau valută, nedeclarate și deținute în alte condiții decât cele legale și regulamentare se confiscă, potrivit legii.

(4) Modalitățile de păstrare a bunurilor și obiectelor de valoare prevăzute la alin. (2), precum și de gestionare a sumelor de bani în lei și în valută prevăzute la alin. (3) sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției.

(1) La primirea în penitenciar, deținuții sunt supuși îmbăierii, vizitei medicale sumare și, după caz, unor măsuri igienico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor legale sanitare în vigoare. Procedura de evaluare medicală inițială se stabilește prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(2) Cu această ocazie, administrația penitenciarului pune la dispoziția deținutului un set de produse igienico-sanitare, al cărui conținut este prevăzut prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Refuzul primirii acestuia de către deținut se consemnează în scris.

(1) Conținutul procesului-verbal, în care este consemnată exercitarea dreptului prevăzut la art. 43 alin. (4) din Lege, se aduce la cunoștința deținutului, sub semnătură, și se depune la dosarul individual.

(2) Procesul-verbal prevăzut la art. 43 alin. (8) din Lege cuprinde mențiuni referitoare la starea de fapt, măsurile ce au fost sau urmează a fi luate, în vederea exercitării dreptului la încunoștințarea unui membru de familie sau altei persoane despre penitenciarul în care se află și modul în care a fost exercitat dreptul prevăzut la art. 43 alin. (4) din Lege.

(1) Persoana desemnată de directorul locului de deținere aduce la cunoștința deținuților, sub semnătură, drepturile, obligațiile și interdicțiile, recompensele care pot fi acordate, abaterile și sancțiunile disciplinare care se pot aplica.

(2) Dovada informării inițiale se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).

(1) Personalul desemnat de directorul locului de deținere chestionează deținutul cu privire la nevoile imediate legate de starea de sănătate și siguranța sa personală, pentru luarea măsurilor medicale sau de protecție necesare.

(2) Dovada intervievării se consemnează în procesul-verbal, prevăzut la art. 103 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).

(1) Perioada de carantină și observare se realizează pentru persoanele primite de la organele de poliție sau venite din întreruperea executării pedepsei.

(2) În perioada de carantină și observare se studiază comportamentul și personalitatea deținuților, se efectuează examene medicale, se desfășoară activități de educație sanitară și se evaluează nevoile educaționale, psihologice și sociale, în scopul stabilirii ariilor de intervenție și asistență.

(3) La finalizarea perioadei de carantină și observare, pentru fiecare deținut, serviciul de educație și asistență psihosocială întocmește Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, prin care se precizează activitățile și programele în care acesta urmează a fi inclus pe perioada deținerii. Acesta se completează și se modifică ori de câte ori este necesar.

(4) În perioada de carantină și observare se desfășoară activități care au ca scop cunoașterea de către deținuți a normelor privind ordinea, disciplina, conduita, relațiile cu alte persoane și cuprinde activități individuale sau colective desfășurate de administrația penitenciarului.

(5) În locurile de deținere există spații destinate cazării deținuților prevăzuți la alin. (1), asigurându-se separarea față de ceilalți deținuți și condițiile necesare pentru desfășurarea activităților prevăzute la alin. (4).

(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică deținuților prevăzuți la art. 159 alin. (1) lit. c)-g).

(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administrației Naționale a Penitenciarelor, în următoarele situații:

(2) Deținuții pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administrației Naționale a Penitenciarelor, acestea se remit administrației penitenciarului, în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizații nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însușite de către deținuți.

(4) Transferarea deținuților la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 45 alin. (1) din Lege, și va ține cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora.

(5) Dispozițiile art. 103 se aplică în mod corespunzător.

(6) Prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor se stabilesc limitele competenței și responsabilitățile penitenciarelor cu rol de coordonare zonală, în aplicarea art. 12 alin. (2) lit. k)-m).

(7) În cazul prevăzut la art. 45 alin. (6) din Lege, informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se face prin adresă scrisă sau prin avizarea adresei de solicitare a transferului în centrul de reținere și arestare preventivă.

(8) Inițierea de către deținuți a unor cauze penale ori civile pentru ei sau pentru alții, în scopul menținerii ori transferării într-un penitenciar, constatată de către instanța de judecată ca fiind un abuz de drept, constituie abatere disciplinară foarte gravă.

(1) Comunicarea prevăzută la art. 103, în cazul deținuților transferați temporar în vederea prezentării în fața organelor judiciare sau pentru alte motive, cuprinde și informații referitoare la posibilitatea programării prealabile a unei eventuale vizite.

(2) Cazarea deținuților se face în secții sau camere de deținere special amenajate, cu aplicarea art. 36 alin. (5) din Lege. Acordarea drepturilor se face conform regimului de detenție în care se află.

(3) Bunurile și documentele care însoțesc deținuții prevăzuți la alin. (1), precum și modul de acordare a drepturilor se stabilesc prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(1) Pentru transportul deținuților și al materialelor, locurile de deținere dispun de mijloace operative proprii. În situații speciale, transportul deținuților se poate realiza și cu mijloace de transport auto, fluviale și aeriene, aflate în dotarea Ministerului Afacerilor Interne sau serviciilor de urgență medicală, în condiții stabilite prin protocoale de colaborare interinstituțională.

(2) Mijloacele operative de transport sunt autoturismele, autodubele, autobuzele, autosanitarele, mijloace de transport fluviale și aeriene, precum și alte mijloace de transport, aflate în dotarea locului de deținere. Pentru transportul deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului, în situații speciale, pot fi utilizate și mijloace auto blindate.

(3) Mijloacele operative de transport se dotează cu dispozitive de tip GPS, de radiocomunicație, de semnalizare, de avertizare luminoasă și acustică, precum și sistem de comunicare între conducătorii acestora și membrii escortei.

(4) Mijloacele operative de transport sunt amenajate astfel încât să fie asigurată iluminarea naturală, aerisirea și confortul termic, iar persoanele transportate să fie expuse cât mai puțin privirii publice.

(5) Mijloacele operative de transport pentru deținuți sunt dotate, de regulă, cu camere video și monitoare pentru supravegherea activității deținuților pe timpul deplasării și sunt compartimentate în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(6) Graficul efectuării transportului deținuților între unitățile de penitenciare este aprobat prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(7) În situațiile prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. k)-m), graficul efectuării transportului deținuților între unitățile penitenciare arondate aceleiași zone geografice este aprobat prin decizia directorului penitenciarului cu rol de coordonare.

(8) În cazul participării deținuților la activitățile lucrative și de reintegrare socială, transportul acestora poate fi asigurat cu mijloace de transport aparținând operatorilor economici sau, după caz, altor instituții publice și organizații neguvernamentale, cu respectarea art. 46 alin. (1) și (2) din Lege.

(1) Spațiile destinate cazării deținuților trebuie să respecte demnitatea umană, ținându-se cont de condițiile climatice și, în special, de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, surse de încălzire și ventilație.

(2) Deținuții sunt cazați individual sau în comun. La rămânerea definitivă a deciziei de stabilire și schimbare a regimului de executare, deținuții sunt cazați în secții de deținere de profil, inițial în camere destinate adaptării la regimul de executare stabilit, ținându-se seama, după caz, de art. 29 și 36, criteriile de separațiune, precum și de motivele de siguranță stabilite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Camerele de cazare sunt dotate cu mobilier și cazarmament, astfel încât să asigure deținuților pat individual, condiții pentru dormit, păstrarea bunurilor, a obiectelor personale, precum și servirea hranei.

(4) Cazarmamentul asigurat deținuților se stabilește prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(5) Deținuții sunt obligați să respecte regulile de igienă individuală și colectivă, precum și măsurile stabilite de medicul locului de deținere.

(6) Fiecărui deținut i se asigură condiții de folosire a surselor de apă curentă și a articolelor de toaletă pentru menținerea igienei.

(7) Deținuților li se asigură posibilitatea să facă baie, cu apă caldă, de cel puțin două ori pe săptămână. Au posibilitatea îmbăierii zilnice cei care își desfășoară activitatea în locuri cu risc epidemiologic crescut sau în orice alte locuri, dacă situația o impune.

(8) Articolele de curățenie și igienă individuală și colectivă se asigură de către administrația locului de deținere sau pot fi achiziționate în condițiile art. 148 și 151, în limita normelor stabilite prin ordin al ministrului justiției.

(1) Deținuții folosesc îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată.

(2) Deținuților care nu posedă îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată și care nu au dispus în ultimele 30 de zile de mijloacele bănești necesare, în lei sau valută, care pot fi utilizate pe perioada executării pedepsei, li se asigură de către administrația locului de deținere ținută, în funcție de climă și anotimp. Dispozițiile art. 60 alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător.

(3) Normele de echipare și durata de folosință a ținutei asigurate de administrația locului de deținere se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

(4) Ținuta asigurată de administrația locului de deținere, prin caracteristicile sale, nu trebuie să fie umilitoare sau degradantă.

(5) Deținuții internați în spitale și infirmerii sunt echipați conform normelor medicale sanitare în vigoare.

(6) Prezentarea deținuților în fața organelor judiciare, a altor autorități sau instituții publice se realizează în ținută decentă.

(7) Ținuta deținuților, personală sau asigurată de administrația locului de deținere, nu trebuie să fie asemănătoare cu uniforma personalului.

(8) Deținuții care muncesc beneficiază de echipament de protecție personal sau asigurat de administrația locului de deținere. Persoanele juridice sau fizice care folosesc deținuții la muncă ce necesită articole de protecție sunt obligate să asigure bunurile respective.

(9) Ținuta asigurată prin grija administrației locului de deținere se pune la dispoziția deținuților care nu posedă îmbrăcăminte și încălțăminte personală adecvată la primirea în penitenciar și se retrage cu ocazia înlocuirii, schimbării ținutei de vară, iarnă sau liberării.

(10) Scoaterea din uz a materialelor de resortul echipamentului, asigurate de administrația locului de deținere, înainte de împlinirea duratei normale de utilizare, pierderea, degradarea sau distrugerea acestora constituie pagubă materială care se evaluează și se recuperează, potrivit prevederilor actelor normative, în sarcina celor vinovați.

(11) Lenjeria și ținuta personală care urmează să fie predate în vederea spălării sunt marcate astfel încât să poată fi restituite aceleiași persoane.

(12) Distribuția articolelor de echipament asigurate de administrația locului de deținere se face în baza documentelor justificative de evidență și se ține pe fișe individuale. Deținuții certifică prin semnătură în fișele individuale primirea sau restituirea articolelor de echipament.

(1) Administrația locului de deținere asigură deținuților, de 3 ori pe zi, o hrană variată, corespunzătoare calitativ și cantitativ regulilor de igienă a alimentației, conform vârstei, stării de sănătate și naturii muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de deținut, după caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a aderării liber consimțite și dovedite la alte culte recunoscute de statul român, în perioada executării pedepsei.

(2) Pentru deținuții bolnavi se asigură numărul de mese și regimul alimentar recomandat de medicul locului de deținere, în condițiile ordinului ministrului justiției prevăzut de art. 50 alin. (3) din Lege.

(3) Deținutelor însărcinate sau celor care alăptează, precum și copiilor care rămân cu mama până în momentul plasării lor în mediul familial ori în instituții de ocrotire specializate li se asigură hrana corespunzător stării fiziologice, la recomandarea medicului locului de deținere.

(4) Administrația locului de deținere asigură condiții de servire a hranei, de regulă în săli de mese, precum și dotarea necesară pentru prepararea, distribuirea și servirea hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătății.

(5) Prepararea hranei se face sub controlul și supravegherea personalului de specialitate al locului de deținere.

(6) Personalul medical este obligat să verifice zilnic modul de respectare a condițiilor de preparare, distribuire și servire a hranei, precum și calitatea acesteia și să aducă de îndată la cunoștința directorului penitenciarului neajunsurile constatate, în vederea luării măsurilor necesare.

(1) Delegația prevăzută la art. 51 alin. (1) din Lege cuprinde numele și prenumele persoanei care efectuează ascultarea și datele de identificare ale deținuților ce urmează să fie ascultați.

(2) Împuternicirea prevăzută la art. 51 alin. (2) lit. a), b), c) și e) din Lege cuprinde denumirea instituției, după caz, a comisiei din care face parte persoana care efectuează ascultarea, numele și prenumele acesteia și datele de identificare ale deținuților ce urmează să fie ascultați.

(3) Persoanele prevăzute la art. 51 alin. (2) lit. f) din Lege înștiințează în timp util administrația locului de deținere despre intenția ascultării deținuților, în vederea stabilirii datei acesteia, dispozițiile art. 128 alin. (2)-(5) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Ascultarea deținuților se efectuează în condiții de confidențialitate, în spațiul stabilit de directorul penitenciarului.

(5) Delegația sau împuternicirea prevăzută, după caz, la alin. (1) sau (2) permite doar ascultarea deținuților menționați în cuprinsul acesteia.

(1) Administrația locului de deținere comunică, de îndată, membrilor de familie, aparținătorilor sau altor persoane decesul și locul unde trebuie să se prezinte pentru ridicarea decedatului, a actelor și obiectelor ce au aparținut acestuia.

(2) O copie de pe actele prevăzute la art. 52 alin. (2) din Lege se înaintează administrației locului de deținere.

(3) În cazul în care decedatul are cetățenie străină sau este apatrid, administrația penitenciarului informează de îndată reprezentanța diplomatică sau consulară a statului respectiv ori autoritatea internă competentă.

(4) Bunurile și sumele de bani aparținând persoanei decedate, deținute conform dispozițiilor legale și aflate la locul de deținere, se înmânează familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei apropiate, iar, în cazul în care aceștia nu se prezintă în termen de 3 luni de la data notificării, se trec în proprietatea locului de deținere. Dacă bunurile trecute în proprietatea locului de deținere prezintă un grad avansat de uzură sau sunt inutilizabile, acestea se distrug de către o comisie numită prin decizia directorului.

(5) În cazul producerii decesului unui deținut, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, administrația penitenciarului informează persoanele și instituțiile prevăzute de art. 52 alin. (1) din Lege, precum și Inspectoratul Teritorial de Muncă.

(6) În toate situațiile în care se înregistrează decesul unui deținut, personalul locului de deținere este obligat să ia măsuri în vederea conservării locului producerii decesului și a eventualelor mijloace de probă.

(7) În cazul producerii unui deces, administrația penitenciarului are obligația de a cerceta împrejurările producerii acestuia, cu informarea prealabilă și imediată a procurorului care efectuează urmărirea penală.

(1) Punerea în libertate a deținuților se face de către directorul locului de deținere, la expirarea duratei pedepsei privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată, precum și la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situațiile anume prevăzute de lege, comunicând despre acest fapt organelor judiciare prevăzute la art. 53 alin. (1) din Lege.

(2) Administrația penitenciarului solicită instanței de judecată informații în caz de nelămuriri cu privire la situația juridică a deținuților, ori de câte ori este necesar.

(3) Cu ocazia liberării, deținutului i se înmânează biletul de liberare, documentele personale și, la cerere, fotocopii de pe actele din dosarul individual, inclusiv de pe actele medicale, precum și o scrisoare medicală către medicul de familie. De asemenea, după restituirea către administrația locului de deținere a bunurilor încredințate, deținutului i se înmânează bunurile și sumele de bani, deținute conform dispozițiilor legale și aflate la locul de deținere, inclusiv documentele referitoare la contul său.

(4) Contravaloarea serviciilor de fotocopiere efectuate în condițiile alin. (3) este suportată de deținut.

(5) Punerea în libertate a deținutului se realizează fără întârziere, după efectuarea activităților prevăzute la art. 53 alin. (1) și (3) din Lege.

(6) Organul de poliție sesizat de administrația penitenciarului, în condițiile art. 53 alin. (2) din Lege, este cel din raza teritorială a localității unde se deplasează deținutul în cazul permisiunii de ieșire din penitenciar și al desfășurării activităților de către deținuții din regim deschis, în situația în care aceștia se deplasează neînsoțiți în exteriorul locului de deținere, și Inspectoratul General al Poliției Române, în situația producerii unei evadări.

(7) Organul de poliție sesizat de administrația penitenciarului în situațiile prevăzute la alin. (6) întreprinde măsurile necesare în vederea informării persoanei vătămate, inclusiv prin cooperarea cu organele de poliție de la adresa indicată de persoana vătămată sau de la domiciliul ori reședința acesteia.

(8) Punerea în libertate a deținuților cu afecțiuni psihice se comunică direcției de sănătate publică din județul în raza căruia își au domiciliul, în vederea continuării tratamentului medical.

(9) Numele deținuților de cetățenie străină sau apatrizi care urmează să fie puși în libertate se comunică, în scris, la Inspectoratul General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu 5 zile înainte de data expirării pedepsei privative de libertate. În cazul punerii în libertate înainte de expirarea duratei condamnării, comunicarea se face în ziua primirii adresei de punere în libertate.

(1) Administrația locului de deținere asigură, în condițiile art. 53 alin. (4) din Lege, contravaloarea transportului până la domiciliul sau reședința persoanei care se liberează, la nivelul tarifelor minime practicate de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., pentru transport călători.

(2) Pentru cetățenii străini și apatrizi, contravaloarea transportului se asigură până la sediul reprezentanțelor diplomatice din România ale statelor care le reprezintă interesele sau până în localitatea din țară unde aceștia își au reședința.

(3) Când deținutul care urmează a fi pus în libertate este bolnav și în imposibilitatea de a se deplasa, cu consimțământul său, este prezentat de administrația locului de deținere la un spital din rețeaua sanitară publică, anunțându-se despre aceasta rudele ori, după caz, instituțiile publice sau organizațiile neguvernamentale de asistență socială.

(1) În situațiile prevăzute la art. 54 alin. (1) și (2) din Lege, agentul supraveghetor inițiază formularul specific procedurii refuzului de hrană și înștiințează de îndată șeful secției de deținere, cu privire la intenția deținutului de a refuza hrana sau existența unor indicii că acesta nu se alimentează. Modelul formularului se aprobă de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.

(2) După ascultarea deținutului, șeful secției de deținere ia măsurile care se impun conform art. 54 alin. (3) din Lege și poate solicita ascultarea deținutului de către educatorul sau psihologul desemnat de coordonatorul sectorului reintegrare socială.

(3) Înainte de efectuarea mutării în condițiile art. 54 alin. (4) și (5) din Lege, deținutul este ascultat de către medic, care îi va prezenta posibilele urmări dăunătoare la care se expune. În cazul în care deținutul își menține hotărârea de a refuza hrana este consultat de către medic, data și rezultatul consultației consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) și în fișa medicală a acestuia. Dacă deținutul renunță la hotărârea de a refuza hrana, medicul menționează acest fapt în formular.

(4) Formularul completat conform alin. (3) se restituie șefului secției de deținere imediat după consultație.

(5) În cazul prevăzut la art. 54 alin. (6) din Lege, șeful secției de deținere îl sesizează pe directorul penitenciarului, căruia îi înaintează formularul prevăzut de alin. (1).

(6) Pe parcursul desfășurării intenției de a recurge la refuz de hrană, deținutului i se solicită semnarea formularului prevăzut la alin. (1). Refuzul deținutului de a da declarații sau de a semna formularul se consemnează în rubricile acestuia.

(7) Șeful secției de deținere ia măsuri pentru efectuarea percheziționării deținutului și a bunurilor sale în vederea ridicării produselor alimentare și din tutun și răspunde de depozitarea și păstrarea acestora. Bunurile, produsele alimentare și din tutun ridicate de la deținut se consemnează într-un proces-verbal.

(1) Directorul penitenciarului ascultă deținutul și consemnează în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1) aspectele arătate de către acesta, motivele care au determinat forma de protest, măsurile dispuse, precum și opțiunea deținutului de a refuza în continuare hrana sau de a o accepta.

(2) Dacă deținutul își menține refuzul de hrană, directorul înștiințează judecătorul de supraveghere a privării de libertate și îi înaintează, prin adresă scrisă, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu consemnarea datei și orei înștiințării acestuia, însoțit după caz, de declarația deținutului privind motivele refuzului de hrană.

(2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care deținutul este ascultat de către înlocuitorul desemnat al directorului penitenciarului sau persoana care asigură continuitatea la conducere.

(3) Din momentul înștiințării judecătorului de supraveghere a privării de libertate se consideră că deținutul se află în refuz de hrană.

(4) Dacă deținutul, ascultat de judecătorul de supraveghere a privării de libertate potrivit art. 54 alin. (8) sau (9) din Lege, declară în fața acestuia că renunță la refuzul de hrană, acesta încunoștințează directorul penitenciarului și consemnează, în mod corespunzător, în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1).

(5) Dacă deținutul declară că nu renunță la refuzul de hrană, precum și în cazul în care acesta nu a fost ascultat, formularul prevăzut la art. 119 alin. (1), cu propunerile judecătorului de supraveghere, se înaintează directorului penitenciarului.

(1) Deținutul aflat în refuz de hrană este examinat medical zilnic și ori de câte ori este necesar, făcând mențiuni în registrul de consultații și, după caz, în fișa medicală.

(2) În situația în care starea de sănătate se agravează, iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistența medicală corespunzătoare, deținutul aflat în refuz de hrană se transferă într-o unitate sanitară, în condițiile art. 54 alin. (12) din Lege.

(3) În perioada refuzului de hrană, personalul din serviciile de educație și asistență psihosocială acționează prin consiliere individuală, informând deținutul despre riscurile continuării formei de protest.

(4) Deținutul aflat în refuz de hrană este alocat zilnic la norma de hrană. Administrația locului de deținere are obligația ca la ora servirii mesei să ofere hrana deținutului, acesta având posibilitatea de a o accepta sau refuza.

(1) Renunțarea la refuzul de hrană se poate face prin declarație scrisă sau verbală, în fața personalului penitenciarului, cu înștiințarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ori în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

(2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administrația penitenciarului, reprezintă actul de voință al deținutului prin care acesta încetează refuzul de hrană, acesta fiind consemnat în formularul prevăzut la art. 119 alin. (1).

(3) Dacă, în urma investigațiilor și determinărilor clinice și paraclinice de specialitate, medicul sau personalul medical desemnat cu avizul medicului constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmește un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului penitenciarului. Refuzul deținutului de a se supune la investigații și determinări clinice și paraclinice de specialitate se consideră încetare a refuzului de hrană.

(4) După constatarea încetării refuzului de hrană, deținutul este mutat într-o cameră de deținere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizat.

(5) Documentele create în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul prevăzut la art. 228 alin. (1) lit. d).