Capitolul I — Executarea măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reținere și arestare preventivă

(1) Prin ordin al ministrului afacerilor interne se înființează centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Centrele de reținere și arestare preventivă sunt conduse de către un șef de centru.

(3) Centrele de reținere și arestare preventivă se organizează și se amenajează astfel încât să asigure condițiile necesare aplicării regimului de executare a măsurilor preventive privative de libertate în cursul urmăririi penale, desfășurării activităților de muncă neremunerată, de cazare, hrănire, echipare, asigurării vizitei medicale, consultației și efectuării triajului epidemiologic, igienei individuale și colective, precum și realizării tuturor măsurilor de siguranță în raport cu prevederile legale aplicabile fiecărei categorii de persoane încarcerate.

(4) Măsurile necesare pentru siguranța centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și amenajările, dispozitivele, personalul și dotarea acestuia, mijloacele tehnice pentru supravegherea și controlul perimetrelor, a spațiilor interioare și a căilor de acces sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(5) Activitatea centrelor de reținere și arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne este supusă inspecțiilor, evaluărilor și controalelor efectuate de personal specializat din cadrul acestui minister, cu respectarea regulilor și procedurilor proprii.

(6) În cadrul centrelor de reținere și arestare preventivă sunt organizate și clar delimitate sectorul de cazare a persoanelor private de libertate și sectorul administrativ.

(1) Sectorul de cazare are, de regulă, un punct de primire, camere, birouri de lucru pentru personal, oficiu alimentar, grupuri sanitare, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale, posturi telefonice, cutii poștale și bibliotecă.

(2) Pot fi amenajate, după caz și în funcție de posibilități, spații destinate asigurării asistenței medicale, consultației și efectuării triajului epidemiologic, birouri de lucru pentru judecătorul de supraveghere a privării de libertate, cabinet de psihologie, spații pentru practicarea sportului și pentru desfășurarea activităților în aer liber, puncte de documentare și informare electronică, cluburi, locuri de practicare a religiei.

(3) Sectorul de cazare este compartimentat astfel încât să asigure condițiile necesare separării diferitelor categorii de persoane încarcerate.

(1) Sectorul administrativ este situat în afara sectorului de cazare a persoanelor private de libertate și cuprinde, de regulă, birouri de lucru pentru personal și judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spații destinate personalului care asigură paza și activitățile de escortă/transfer, spații destinate acordării asistenței medicale, spații special amenajate pentru armament și muniția de serviciu, precum și spații pentru exercitarea dreptului la apărare, la pachet, vizită și spații corespunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on-line.

(2) În sectorul administrativ pot fi amenajate, după caz, bucătărie și sală de mese pentru personal, spații pentru depozitare, precum și toate utilitățile necesare unei bune funcționări a centrului de reținere și arestare preventivă.

(1) Structura cu rol de coordonare a centrelor de reținere și arestare preventivă sprijină, îndrumă, coordonează și controlează activitățile specifice desfășurate la centrele de reținere și arestare preventivă ce funcționează la nivelul structurilor Poliției Române, modul de respectare a legislației în vigoare privind executarea măsurilor preventive privative de libertate, precum și implementarea unor noi prevederi normative.

(2) În cazul în care capacitatea legală de cazare a unui centru este depășită, șeful centrului poate informa structura cu rol de coordonare a centrelor de reținere și arestare preventivă, în vederea redistribuirii persoanelor private de libertate în alte centre de reținere și arestare preventivă.

(3) Șeful structurii specializate stabilește dacă transferul se impune, cu precizarea centrului unde se va efectua transferul, astfel încât să fie asigurată respectarea drepturilor fundamentale și să nu fie afectată buna desfășurare a procesului penal.

(1) Persoanele private de libertate sunt primite în centrele de reținere și arestare preventivă, în baza documentelor întocmite de organele de executare sau aflate asupra acestora, după cum urmează:

(2) În situația în care organul de executare nu deține copia cazierului judiciar, aceasta va fi depusă la dosarul individual prin grija administrației centrului, iar în cazul în care documentul prevăzut la alin. (1) lit. f) nu s-a întocmit, se va face mențiune despre aceasta în procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. e).

(3) Primirea persoanelor condamnate, arestate preventiv, trimise în judecată sau față de care au fost luate măsuri educative, transferate din penitenciar, centru de arestare preventivă sau centru de detenție în centrele de reținere și arestare preventivă se realizează potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) și (2) din Lege și în baza dosarului individual prevăzut la art. 105 alin. (2) din Lege.

(4) În cazul unor calamități naturale, fenomene meteo extreme, evenimente majore ce afectează ordinea și siguranța publică sau în alte cazuri temeinic justificate, care fac imposibilă depunerea directă în penitenciar stabilite prin Regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din lege, persoanele condamnate sunt primite temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, până la încetarea motivelor care fac imposibilă depunerea directă în penitenciar, în baza următoarelor documente:

(5) În situația în care organul de executare nu deține copia cazierului judiciar, aceasta va fi depusă la dosarul individual prin grija administrației centrului.

(6) Persoanele condamnate sunt primite temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, în baza documentelor prevăzute la alin. (4), în cazul în care cel mai apropiat penitenciar se află la o distanță mai mare de 50 km de locul depistării, iar centrul de reținere și arestare preventivă se află la mai puțin de 10 km, ținând cont și de gradul de ocupare al centrului.

(7) În situația în care prezența unei persoane condamnate este necesară activității organelor judiciare imediat după punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea sau detențiunea pe viață, aceasta poate fi primită direct într-un centru de reținere și arestare preventivă în baza documentelor prevăzute la alin. (4) și a solicitării semnate, după caz, de către șefii Inspectoratului General al Poliției Române, inspectoratelor județene de poliție, directorul general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau Direcției Generale Anticorupție, avizată de procuror, care va cuprinde perioada și motivele luării acestei măsuri. La expirarea perioadei deținutul este depus în penitenciar.

(8) După introducerea unei persoane arestate preventiv, administrația centrului va aduce, de îndată, la cunoștința acesteia dispozițiile art. 228 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, consemnând într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunoștiințarea.

(9) Dispozițiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în cazul schimbării ulterioare a centrului de reținere și arestare preventivă, imediat după producerea schimbării.

(10) Cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei privative de libertate ori, după caz, a hotărârii prin care s-a dispus executarea unei măsuri educative privative de libertate, în cazul în care se constată că persoana arătată în mandat sau în hotărâre este internată într-o unitate sanitară sau nu poate fi transportată la instituțiile competente, șeful unității teritoriale de poliție competente instituie paza permanentă a persoanei și dispune luarea acesteia în evidență în condițiile stabilite prin Regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(11) O copie a procesului-verbal privind data și ora la care a fost înmânat persoanei private de libertate mandatul prevăzut la alin. (10) se trimite judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară, instanței de judecată la care se află spre soluționare dosarul cauzei sau, după caz, instanței de executare.

(1) Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al persoanelor private de libertate este asigurat cu personal specializat, în mod gratuit, potrivit legii.

(2) Activitatea de acordare a asistenței medicale persoanelor private de libertate se desfășoară cu respectarea actelor normative incidente domeniului în vigoare privind executarea pedepselor privative de libertate și ale Ministerului Sănătății, fiind stabilită prin ordin comun al ministrului afacerilor interne și al ministrului sănătății.

(3) Persoanelor private de libertate li se acordă servicii de asistență medicală la primirea în centrul de reținere și arestare preventivă, la cererea acestora în baza unei programări, precum și ori de câte ori este necesar.

(4) Asistența medicală la nivelul centrelor de reținere și arestare preventivă se efectuează de personal medico-sanitar din rețeaua medicală a Ministerului Afacerilor Interne, prin încadrarea și desemnarea de personal medico-sanitar într-un număr suficient.

(5) Servicii de asistență și îngrijiri medicale pot fi acordate și de către asistenții medicali, în limita competențelor profesionale.

(6) Persoanele private de libertate sunt luate în evidența cabinetului medical și în funcție de afecțiunile medicale li se asigură tratamentul, conform prevederilor legale, și li se recomandă regimul alimentar, la nevoie.

(7) Examenul medical al persoanelor private de libertate se realizează în spațiul special amenajat la nivelul centrului de reținere și arestare preventivă sau, după caz, la cabinetul medical prin care se asigură asistența medicală în centrul de reținere și arestare preventivă.

(8) Vizita medicală se efectuează cu respectarea demnității, intimității persoanei și a confidențialității datelor.

(9) Medicul examinator stabilește diagnosticul clinic, recomandă investigații clinice și paraclinice, după caz, și stabilește tratamentul și măsurile igienico-dietetice necesare.

(10) Persoana privată de libertate este informată de personalul medical, sub semnătură, cu ocazia fiecărei vizite medicale efectuate, cu privire la starea sa de sănătate, prognosticul afecțiunii și tratamentul recomandat.

(11) Cu informarea medicului care asigură asistența medicală în centrul de reținere și arestare preventivă, persoana privată de libertate poate solicita să fie examinată la locul de deținere, la nivelul cabinetului medical, de un anumit medic din afara sistemului sanitar al Ministerului Afacerilor Interne. Consultația se efectuează contra cost, plata urmând a se face de către persoana privată de libertate sau aparținătorii acesteia. Constatările medicului din afara sistemului sanitar al Ministerului Afacerilor Interne se consemnează în fișa medicală a persoanei private de libertate, urmând ca, în funcție de starea de sănătate a persoanei, medicul examinator împreună cu medicul care asigură asistența medicală la nivelul centrului de reținere și arestare preventivă să decidă conduita de urmat. Prescripția/Scrisoarea medicală eliberată de acest medic se anexează la fișa medicală.

(12) În situația în care persoana privată de libertate solicită efectuarea unei anumite examinări/investigații medicale de specialitate, medicul evaluează oportunitatea/necesitatea efectuării acestei examinări/investigații și, după caz, trimite persoana la consult/investigație de specialitate în unitățile sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(13) Medicul care asigură asistența medicală la nivelul centrului de reținere și arestare preventivă va aduce la cunoștința conducerii centrului de reținere și arestare preventivă, în scris, orice situație specială privind starea de sănătate a persoanei private de libertate, care necesită măsuri adecvate din partea administrației centrului de reținere și arestare preventivă.

(1) La primirea în centrele de reținere și arestare preventivă, persoanele private de libertate sunt supuse vizitei medicale sumare, cu scopul depistării semnelor evidente de agresiune, adicții, tulburări psihice, risc de suicid, al depistării bolilor infectocontagioase și parazitare și, după caz, al unor măsuri igenico-sanitare adecvate pentru intrarea în colectivitate, potrivit normelor legale sanitare în vigoare. Procedura vizitei medicale se stabilește prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(2) După primire, în termen de 72 de ore, medicul care asigură asistența medicală la nivelul centrului de reținere și arestare preventivă efectuează examenul clinic complet.

(3) Vizita medicală, examenul clinic complet și, după caz, investigațiile paraclinice în situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se efectuează de personal medico-sanitar din rețeaua sanitară a Ministerului Afacerilor Interne. În situația în care aceste activități nu pot fi desfășurate în rețeaua sanitară a Ministerului Afacerilor Interne, vizita medicală, examenul clinic complet și, după caz, investigațiile paraclinice se asigură în unități sanitare din rețeaua publică, situația persoanei private de libertate fiind analizată cu prioritate.

(4) Dacă la examinarea medicală a persoanei private de libertate se constată că aceasta a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante, ori la rele tratamente și/sau prezintă pe corp urme de violență, după completarea documentelor, medicul sesizează de îndată procurorul.

(5) Dacă la examinarea medicală a persoanei private de libertate se constată că aceasta prezintă afecțiuni cu risc epidemiologic, medicul recomandă încarcerarea în camere separate sau, după caz, internarea în unități sanitare publice sau în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea prevederilor art. 260 alin. (1) lit. c).

(1) Personalul medico-sanitar care asigură asistența medicală la nivelul centrului de reținere și arestare preventivă examinează de îndată orice urgență medico-chirurgicală și, în funcție de situație și competențe profesionale, decide conduita de urmat.

(2) Urgențele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate la nivelul cabinetului medical din centrul de reținere și arestare preventivă se trimit la unitatea spitalicească publică cea mai apropiată cu secție sau compartiment de primire urgențe sau, după caz, este solicitat serviciul național unic pentru apeluri de urgență.

(1) Personalul medico-sanitar ia în evidență persoana privată de libertate gravidă la primirea în centrul de reținere și arestare preventivă sau la data confirmării stării de graviditate, monitorizează și evaluează starea de sănătate a acesteia.

(2) Personalul medico-sanitar recomandă alocarea persoanei private de libertate gravidă la un regim alimentar corespunzător, trimite gravida pentru consult medical la medicul specialist ori de câte ori consideră că este cazul și aplică/respectă măsurile/indicațiile medicului de specialitate obstetrică-ginecologie.

(1) Cu ocazia examenului medical la primirea în centrul de reținere și arestare preventivă personalul medico-sanitar solicită persoanei private de libertate informații legate de consumul de droguri.

(2) Persoana privată de libertate consumator de droguri este trimisă la unitatea sanitară publică de specialitate, în vederea efectuării consultului de psihiatrie și instituirii măsurilor care se impun.

(3) În cazul în care persoana privată de libertate se află în tratament de substituție cu metadonă se anunță conducerea centrului de reținere și arestare preventivă în vederea informării Centrului de Asistență Integrată Antidrog, pentru continuarea administrării tratamentului substitutiv.

(1) Medicul efectuează consultul medical al persoanei private de libertate la efectuarea transferului în alt centru de reținere și arestare preventivă sau în sistemul penitenciar.

(2) În cazul în care starea de sănătate a persoanei private de libertate nu permite efectuarea transferului, informează conducerea centrului de reținere și arestare preventivă cu privire la motivele care nu permit transferul persoanei private de libertate.

(1) În funcție de starea de sănătate a persoanei private de libertate, medicul care asigură asistența medicală în centrul de reținere și arestare preventivă recomandă efectuarea de examene clinice de specialitate, investigații de laborator sau paraclinice în unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate sau internarea în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea prevederilor art. 260 alin. (1) lit. c), ori în alte unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(2) Medicul informează în scris conducerea centrului de reținere și arestare preventivă privind necesitatea efectuării unor examinări medicale de specialitate, cu precizarea unui termen maxim, în vederea luării măsurilor administrative necesare pentru efectuarea acestora.

(1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din cadrul rețelei medicale a Ministerului Afacerilor Interne.

(2) În cazurile care depășesc competența medicului sau nu există cabinet de medicină dentară în cadrul rețelei medicale a Ministerului Afacerilor Interne, se apelează la cel mai apropiat serviciu de specialitate din unități sanitare de profil aflate în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(3) Urgențele chirurgicale oro-maxilo-faciale sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară publică cu serviciu de specialitate.

(4) Serviciile de medicină dentară se asigură din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, din fondurile bugetare ale Ministerului Afacerilor Interne cu această destinație și prin contribuția personală a persoanei private de libertate, conform actelor normative în vigoare.

(1) Organizarea și funcționarea centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și măsurile necesare pentru siguranța acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Dispozițiile prezentului regulament, în măsura în care nu contravin dispozițiilor din prezentul capitol, se aplică în mod corespunzător, în funcție de posibilitățile centrului de reținere și arestare preventivă, și persoanelor private de libertate încarcerate, cu excepția următoarelor dispoziții privind:

(3) Persoanele private de libertate beneficiază zilnic de o oră timp de plimbare.

(4) Pentru centrele de reținere și arestare preventivă domeniile prevăzute la art. 100 alin. (4), art. 111 alin. (8), art. 112 alin. (3), art. 196 alin. (4), art. 201 alin. (1) se stabilesc în regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, ce urmează a fi aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne, iar domeniile prevăzute la art. 15 alin. (6), art. 101 alin. (2), art. 111 alin. (4), art. 132, art. 174 alin. (2), art. 177 alin. (2) și art. 186 se reglementează prin dispoziții ale inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.

(5) Administrația centrului de reținere și arestare preventivă asigură spațiul și facilitățile necesare acordării dreptului la vizită și de a comunica cu mass-media, cu respectarea confidențialității, sub supraveghere vizuală directă sau prin intermediul unor sisteme electronice. În termen de două zile de la pronunțarea încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea față de inculpat a măsurii arestării preventive, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală comunică în scris administrației locului unde este încarcerată persoana privată de libertate condițiile în care aceasta își poate exercita dreptul de a primi vizite. Solicitările ca persoana arestată preventiv să comunice cu mass-media, adresate administrației locului în care este încarcerată persoana, se transmit procurorului în termen de 48 de ore de la înregistrare. Procurorul se pronunță în cel mult două zile de la primirea cererii.

(6) Comunicările prevăzute la alin. (5) se transmit prin note telefonice, fax, poștă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiții care să permită autorităților destinatare să îi stabilească autenticitatea.

(7) Administrația centrului de reținere și arestare preventivă asigură spațiul și facilitățile necesare exercitării dreptului la asistență juridică, cu respectarea confidențialității vizitei, sub supraveghere vizuală directă sau prin intermediul unor sisteme electronice.

(8) Amenajarea și dotarea spațiilor destinate efectuării vizitelor, precum și condițiile în care se desfășoară aceste activități se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(9) Comisia prevăzută la art. 110 alin. (4) din Lege se întrunește ori de câte ori este necesar în vederea analizării rapoartelor cu propuneri de acordare a unei recompense sau stabilire a unei sancțiuni și funcționează în condițiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(10) Persoanele private de libertate care au o bună conduită, participă și dovedesc interes în muncă neremunerată, sprijină și îngrijesc persoane private de libertate cu dizabilități, contribuie la prevenirea sau înlăturarea unor situații de risc pot fi stimulate prin acordarea unei recompense.

(11) În situația în care abaterea disciplinară este săvârșită pe perioada transferului, raportul de incident este întocmit de șeful escortei, acesta fiind remis unității de destinație.

(12) În cazul în care, pentru motive de siguranță, se impune separarea preventivă a persoanei private de libertate, șeful centrului de reținere și arestare preventivă poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor.

(13) În cazul punerilor în libertate de îndată în fața organelor judiciare, bunurile și sumele de bani aparținând persoanei private de libertate, deținute conform dispozițiilor legale și aflate la locul de deținere, se înmânează ulterior acesteia, familiei, rudelor, reprezentantului legal sau persoanei apropiate. În situația în care aceștia nu se prezintă în termen de un an de la data punerii în libertate, bunurile cu privire la care se apreciază că ar fi utile pentru buna funcționare a centrului sau pentru asigurarea drepturilor persoanelor private de libertate trec în proprietatea unității la nivelul căreia funcționează centrul, iar celelalte bunuri abandonate trec în proprietatea statului, în condițiile legii.

(1) Persoanele private de libertate au dreptul de a efectua, pe cheltuiala lor, convorbiri telefonice de la telefoanele instalate în incinta centrului de reținere și arestare preventivă, cu 10 persoane din exterior, atât din țară, cât și din străinătate. Persoanele ce pot fi contactate de către persoanele private de libertate sunt membrii de familie, aparținători sau alte persoane, avocatul, notarul public, executorul judecătoresc, mediatorul autorizat ori altă persoană cu atribuții oficiale, precum și reprezentantul diplomatic, în cazul persoanelor de cetățenie străină.

(2) Lista cuprinzând numele, prenumele și numerele de telefon ale persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de șeful centrului, pe baza cererii scrise formulate de persoana privată de libertate.

(2^1) Declararea în mod fals a identității sau a calității persoanelor prevăzute la alin. (1), consemnată în cuprinsul cererii formulate conform alin. (2), constituie abatere disciplinară gravă.

(3) Persoanele private de libertate pot efectua convorbiri telefonice, după cum urmează:

(4) Durata unei convorbiri telefonice este de la 30 la 60 de minute, în funcție de numărul solicitărilor de acordare a convorbirilor telefonice, a aparatelor telefonice instalate și de gradul de ocupare al centrului de reținere și arestare preventivă.

(1) Pentru menținerea legăturii cu familia și pentru medierea contactului cu diverse persoane și organizații, administrația centrului de reținere și arestare preventivă asigură posibilitatea vizitării persoanelor private de libertate.

(2) Persoanele private de libertate au dreptul să primească vizite în spații amenajate, potrivit regulamentului prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, sub supravegherea vizuală directă a personalului centrului de reținere și arestare preventivă sau prin intermediul unor sisteme electronice.

(3) Persoanele private de libertate pot fi vizitate de membrii de familie, aparținători sau alte persoane, cu aprobarea scrisă a șefului centrului de reținere și arestare preventivă. Dispozițiile art. 245 alin. (5) teza a doua se aplică în mod corespunzător.

(4) Persoana privată de libertate poate fi vizitată și de alte persoane decât cele de la alin. (3), cu acordul acesteia și cu aprobarea scrisă a șefului centrului de reținere și arestare preventivă.

(5) Administrația locului de deținere este obligată să asigure un program zilnic de 8 ore pentru exercitarea dreptului la vizită de către persoanele private de libertate.

(6) Numărul de vizite la care au dreptul persoanele private de libertate:

(1) Persoanele private de libertate, în funcție de conduita adoptată pe timpul încarcerării în centrele de reținere și arestare preventivă și fără a fi afectată buna desfășurare a procesului penal, pot primi vizite care urmează a se desfășura astfel:

(2) Vizita cu dispozitive de separare se acordă arestaților preventiv majori și persoanelor condamnate aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă.

(3) În vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării fizice, psihice sau morale, minorului i se acordă, de regulă, vizita fără dispozitive de separare.

(3^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2), vizita cu copilul minor al persoanei private de libertate se acordă fără dispozitiv de separare, dacă persoana privată de libertate nu se află în una dintre următoarele situații:

(4) În mod excepțional, vizita fără dispozitive de separare se poate acorda și arestaților preventiv majori și persoanelor condamnate aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, cu aprobarea șefului centrului de reținere și arestare preventivă, în următoarele condiții:

(5) Șeful centrului de reținere și arestare preventivă poate dispune ca vizitele minorilor să aibă loc în spații prevăzute cu dispozitive de separare, în situația în care:

(6) Durata vizitei este de la 30 de minute până la două ore, în funcție de numărul solicitărilor de acordare a vizitelor și de spațiile existente.

(7) Persoanele private de libertate pot beneficia în cursul unei zile de o singură vizită.

(8) Persoanele private de libertate cetățeni străini sau apatrizi pot fi vizitați în aceleași condiții ca și persoanele de cetățenie română.

(9) Persoanele private de libertate pot comunica în limba maternă atât între ei, cât și cu persoanele care le vizitează.

(10) Relația de rudenie se dovedește de către persoanele vizitatoare prin actele de stare civilă sau declarație pe propria răspundere.

(11) Despre efectuarea vizitei cu membrii de familie, aparținători sau alte persoane se fac mențiuni în documentele de evidență ale persoanei private de libertate și în aplicația informatizată de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

(12) Vizitele cu apărătorii și reprezentanții diplomatici se desfășoară în condițiile prevăzute la art. 128 și 167.

(1) Persoanele arestate preventiv în cursul urmăririi penale pot beneficia de vizită intimă în condițiile art. 112^1 din Lege.

(2) Evaluarea participării active la activități de muncă neremunerată se face ținându-se seama de participarea la activități lucrative neremunerate și realizarea sarcinilor de lucru primite în cadrul efectuării acestor activități.

(3) În cazul în care persoana arestată preventiv, din motive neimputabile acesteia, nu mai participă la muncă, verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 112^1 alin. (1) lit. e) din Lege se realizează prin analiza perioadelor de activitate cu cele de inactivitate, în cuprinsul celor 30 de zile de dinaintea formulării cererii.

(1) Persoanele private de libertate au dreptul la o vizită intimă o dată la 3 luni, cu durata de trei ore, cu respectarea condițiilor legale.

(2) Vizita intimă se aprobă de șeful centrului de reținere și arestare preventivă, la solicitarea scrisă a persoanei arestate preventiv.

(3) Persoana privată de libertate, soțul sau soția ori, după caz, partenerul sau partenera au obligația, sub sancțiunea prevederilor art. 353 și 354 din Codul penal, să se informeze reciproc, printr-o declarație pe propria răspundere, cu privire la existența unei boli cu transmitere sexuală sau a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA. Declarațiile se depun la dosarul individual al persoanei private de libertate sau, după caz, al persoanelor private de libertate.

(4) Mențiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidență și în modulul corespunzător al aplicației informatizate de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.

(5) Dispozițiile art. 141 și 143 se aplică în mod corespunzător.

(6) Administrația centrului de reținere și arestare preventivă pune la dispoziție mijloace de protecție și materiale de informare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.

(7) În situația în care vizita intimă este determinată de încheierea căsătoriei, potrivit dispozițiilor art. 75 din Lege, durata acesteia este de 48 de ore. Vizita se aprobă de șeful centrului de reținere și arestare preventivă, care stabilește data la care va avea loc vizita, informând în timp util persoana privată de libertate.

(8) În mod excepțional, vizita prevăzută la alin. (7) poate fi întreruptă o singură dată, din motive ce țin de administrația centrului, pentru o perioadă de maximum 24 de ore, fără ca perioada de timp pentru care a avut loc întreruperea să se calculeze la durata totală a vizitei.

(9) Pentru vizita prevăzută la alin. (7) nu este necesar să fie îndeplinite condițiile menționate la art. 112^1 alin. (1) lit. a) și c)-e) din Lege.

(10) Dreptul la vizită intimă se acordă în spații aparținând Ministerului Afacerilor Interne sau închiriate de la operatori economici, cu supravegherea corespunzătoare a accesului la acestea.

(11) Modul de desfășurare, scoaterea din centrele de reținere de reținere și arestare preventivă și transportul, măsurile de siguranță, amenajarea și dotarea spațiilor destinate acordării vizitei intime se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(12) Amenajarea spațiilor aparținând Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute de la alin. (10), se face în funcție de alocările bugetare existente.

(13) La construirea unor noi centre de reținere și arestare preventivă se va avea în vedere și amenajarea unor spații special destinate acordării vizitei intime.

(1) Persoanele private de libertate pot primi lunar un pachet cu produse alimentare în greutate de maximum 10 kg, la care se poate adăuga o cantitate de maximum 6 kg de fructe și legume, precum și o cantitate de maximum 20 litri de apă minerală și/sau băuturi răcoritoare.

(2) Persoanele private de libertate mai pot primi, anual, 3 pachete suplimentare, cu ocazia zilei naționale sau a unor sărbători religioase importante ale cultului sau religiei căruia/căreia îi aparțin și cu ocazia zilei de naștere, în cantitățile prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele private de libertate pot primi cu ocazia încarcerării un pachet cu efecte personale și obiecte de igienă personală, care va fi acordat în afara pachetelor prevăzute la alin. (1) și (2), dar se consemnează în documentele de evidență din cadrul centrului de reținere și arestare preventivă.

(4) Pachetele prevăzute la alin. (1) și (2), precum și bunurile prevăzute în anexa nr. 2 se primesc și cu ocazia efectuării vizitelor.

(5) Persoanelor încarcerate le este interzisă:

(1) Persoanele private de libertate au dreptul de a cumpăra o dată la două săptămâni, prin administrația centrului, în baza cererii acestora și a ofertelor puse la dispoziție de către operatorii economici, cuprinzând toate tipurile de produse ce pot fi asigurate de către aceștia, în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, fructe, legume, apă minerală, băuturi răcoritoare, țigări și alte bunuri de natura celor permise să fie primite, precum și cele necesare exercitării drepturilor de petiționare, la corespondență și la convorbiri telefonice, potrivit anexei nr. 2.

(1^1) Persoanele private de libertate pot cumpăra, săptămânal, maximum 20 de pachete a câte cel mult 20 de țigarete fiecare, fără a putea deține asupra lor sau în bagajul personal o cantitate mai mare de 20 de astfel de pachete. Prevederile art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(2) Medicul poate restricționa cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente contraindicate în afecțiunile de care suferă ori a produselor din tutun.

(3) Persoanele private de libertate pot solicita administrației centrului în care se află să achiziționeze medicamente și/sau suplimente alimentare pentru uzul personal, indiferent de forma de prezentare, fără a fi afectat cuantumul săptămânal al sumelor din care pot efectua cumpărături. Șeful centrului desemnează persoanele responsabile cu achiziționarea medicamentelor și/sau suplimentelor alimentare solicitate de către persoanele private de libertate numai la recomandarea medicului care asigură asistența medicală în centrul de reținere și arestare preventivă sau a unui alt medic, cu avizul medicului care asigură asistența medicală în centrul de reținere și arestare preventivă, în baza unei prescripții medicale.

(1) În vederea menținerii unei legături constante și a creșterii șanselor de îmbunătățire a relațiilor cu mediul de suport al persoanelor private de libertate cu grad ridicat de vulnerabilizare, identificate cu nevoi speciale, și fără a fi afectată buna desfășurare a procesului penal, în funcție de posibilitățile centrului de reținere și arestare preventivă, se poate acorda dreptul la comunicări on-line, pe baza unei programări prealabile.

(2) Categoriile de persoane private de libertate care pot beneficia de comunicările on-line sunt:

(3) Persoanele private de libertate pot comunica on-line o dată pe lună, iar durata comunicării este de până la 30 de minute.

(4) Prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege se stabilesc amenajarea spațiului și modalitatea de acordare a dreptului la comunicări on-line.

(1) Cu ocazia deplasărilor persoanelor private de libertate la organele judiciare, spitale ori în alte locuri din exteriorul centrului de reținere și arestare preventivă, precum și la transferarea la un alt centru, li se aplică mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, cu aprobarea șefului unității de poliție sau a șefului centrului, după caz.

(2) La ieșirea și intrarea din și în camerele de deținere, persoanele private de libertate sunt supuse, în mod obligatoriu, controlului corporal sumar. Scoaterea din camere se desfășoară în prezența unui număr suficient de personal, dotat corespunzător, iar în cazul în care situația impune, persoanelor private de liberate li se aplică mijloace de imobilizare.

(3) Aplicarea mijloacelor de imobilizare se realizează potrivit Regulamentului prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) În situația în care organele judiciare, personalul medical sau alte organe competente solicită, cu ocazia prezentării persoanelor private de libertate în fața acestora, înlăturarea mijloacelor de imobilizare, acest lucru se realizează după informarea acestora cu privire la motivele care au impus luarea acestei măsuri.

(1) Regimul de executare a măsurilor preventive privative de libertate constă atât în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere, escortare și restrângere a libertății de mișcare a persoanelor încarcerate, cât și de menținere a ordinii și disciplinei, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale.

(2) Siguranța încarcerării se referă la totalitatea activităților desfășurate de administrația centrului de reținere și arestare preventivă în scopul:

(3) Măsurile necesare pentru siguranța centrului de reținere și arestare preventivă, paza, supravegherea și escortarea persoanelor private de libertate sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) Pentru realizarea dispozițiilor prevăzute la alin. (1)-(3), fiecare loc de deținere trebuie să dispună de suficient personal propriu specializat, selecționat, pregătit și instruit pentru executarea atribuțiilor de serviciu specifice, conform prevederilor din prezentul regulament.

(1) Cazarea persoanelor private de libertate se realizează, de regulă, în comun, cu respectarea strictă a principiului separării femeilor de bărbați și a tinerilor de ceilalți majori. Separarea sau gruparea acestor persoane se poate face în funcție și de alte criterii, cum ar fi: calitatea de persoană condamnată, arestată preventiv sau reținută, compatibilitatea intelectuală și de ordin cultural, interesul de participare la muncă, precum și în funcție de gradul de risc sau vulnerabilități.

(2) Persoanelor private de libertate care prezintă risc pentru siguranța centrului de reținere și arestare preventivă li se aplică măsurile specifice de siguranță stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, fiind monitorizate de către personal desemnat de șeful centrului de reținere și arestare preventivă.

(3) Toate spațiile de cazare sunt prevăzute cu sisteme de supraveghere și siguranță, iar camerele de cazare sunt permanent închise și asigurate. Pe timpul nopții, se folosește iluminatul de veghe în scopul asigurării supravegherii.

(4) Hrana se servește în camerele de cazare sau în spații special amenajate pentru servirea mesei.

(5) Amenajarea și dotarea camerelor de cazare, normele de echipare și durata de folosință a ținutei, precum și normele minime de hrană ale persoanelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(6) Administrația centrului de reținere și arestare preventivă asigură spațiul și facilitățile necesare acordării asistenței psihologice și moral religioase, cu respectarea confidențialității, sub supraveghere vizuală directă sau prin intermediul unor sisteme electronice. Amenajarea și dotarea spațiilor destinate derulării acestor activități, precum și condițiile de efectuare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(1) Prin decizia șefului centrului de reținere și arestare preventivă persoanele aflate în executarea măsurilor preventive privative de libertate pot presta o muncă neremunerată în interesul centrului, la cererea lor, cu avizul medicului care asigură asistența medicală în centru și cu acordul procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale, atât în incinta, cât și în exteriorul centrului, sub supraveghere permanentă.

(2) Numărul persoanelor selectate la prestarea muncii și activitățile desfășurate trebuie să țină cont de nevoile centrului, raportate la necesitatea asigurării siguranței deținerii.

(3) Măsura retragerii de la muncă se dispune din oficiu, prin decizie a șefului centrului de reținere și arestare preventivă, în cazul în care este pusă în pericol siguranța centrului, cu informarea procurorului care efectuează urmărirea penală sau supraveghează efectuarea urmăririi penale ori la solicitarea acestuia.

(4) Condițiile și procedura selectării persoanelor care pot presta o muncă neremunerată în interesul centrului se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(5) Persoanele private de libertate pot presta ca muncă neremunerată în interesul centrului:

(6) Pe timpul nopții, în camerele de cazare, în situații temeinic motivate și pentru prevenirea unor evenimente negative sau de risc pentru siguranța deținerii, precum și pentru semnalizarea cazurilor ce necesită acordarea de prim ajutor, se poate desemna, cu respectarea procedurii de la alin. (4), o persoană care să aibă în consemn supravegherea continuă și anunțarea imediată a personalului centrului despre apariția situațiilor menționate, această activitate fiind considerată muncă neremunerată în interesul centrului.

(1) Administrația centrului are obligația de a amenaja un spațiu corespunzător pentru ascultarea persoanelor private de libertate în condiții de confidențialitate de către organele stabilite prin lege, la solicitarea acestora, transmisă în timp util prin note telefonice, fax, poștă electronică sau prin orice sistem de mesagerie electronică ori prin orice mijloc în măsură să producă un document scris în condiții care să permită stabilirea autenticității, numelui și prenumelui persoanei care urmează a efectua ascultarea, precum și a datelor de identificare ale persoanei/persoanelor ce urmează a fi ascultată/ascultate.

(2) În cazul în care la audiere participă persoane care nu cunosc limba română sau persoane cu handicap auditiv ori cu surdocecitate se asigură prezența unui interpret, respectiv interpreți autorizați ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate. Asigurarea prezenței acestuia revine instituției care solicită ascultarea.

(3) Identitatea persoanei care urmează a fi ascultată este stabilită de persoana desemnată de șeful centrului de reținere și arestare preventivă în care acesta se află.

(4) Identitatea și calitatea persoanelor care urmează a efectua sau a participa la efectuarea ascultării se dovedesc cu actul de identitate și legitimația de serviciu.

(5) Prevederile art. 18 din Lege se aplică în mod corespunzător, iar persoanele care solicită acces în centrele de reținere și arestare preventivă vor preda în mod obligatoriu la intrare telefoanele mobile, precum și armamentul și muniția pe care au dreptul să le poarte prin prisma calității lor.

(1) Ministerul Afacerilor Interne, în exercitarea atribuțiilor care îi revin, utilizează și poate crea, în condițiile legii, aplicații informatizate de gestiune a datelor referitoare la realizarea scopului măsurii preventive, modul de realizare, precum și a datelor referitoare la activități conexe și auxiliare acesteia.

(2) Ministerul Afacerilor Interne adoptă măsurile tehnice și organizatorice necesare atât protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor încarcerate, cât și pe cele necesare pentru prevenirea oricăror distrugeri, pierderi, modificări, dezvăluiri sau acces neautorizat.

(3) Evidența nominală și statistică determinată de punerea în executare a măsurilor preventive privative de libertate în centrele de reținere și arestare preventivă se realizează conform prevederilor art. 114 din Lege, iar registrele, rubricația și modalitatea de completare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) Administrația centrului de reținere și arestare preventivă întocmește pentru fiecare persoană privată de libertate încarcerată un dosar individual care conține actele legale de deținere, actul de identitate sau procesul-verbal de stabilire a identității întocmit de organul de executare, documentele și informațiile cu privire la situația sa juridică și medicală, conduita adoptată pe toată perioada încarcerării, inclusiv cele privind existența unor abateri și sancțiuni disciplinare, precum și cu privire la cererile adresate administrației centrului formulate în perioada încarcerării.

(5) Dosarul individual este gestionat de personalul anume desemnat din cadrul centrului de reținere și arestare preventivă, cu excepția documentației din cuprinsul acestuia referitoare la situația medicală, care se păstrează de către medicii anume desemnați din rețeaua sanitară a Ministerului Afacerilor Interne.

(6) Dosarul individual este confidențial și se păstrează în siguranță, fiind accesibil doar personalului desemnat, persoanelor și organelor autorizate conform legii, și însoțește persoana până la punerea sa în libertate.

(7) Activitățile desfășurate pentru punerea dosarului individual la dispoziția persoanelor și instituțiilor prevăzute de lege și prezentul regulament, precum și tarifele pentru serviciile de fotocopiere a documentelor aflate în dosarul individual se stabilesc prin dispoziție a inspectorului general al Poliției Române.

(1) Șeful centrului de reținere și arestare preventivă dispune, de îndată, transferul persoanei private de libertate în penitenciar sau în penitenciarul-spital, în următoarele cazuri:

(2) Cu ocazia transferului, persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) vor fi însoțite de documentele prevăzute la art. 259 alin. (4), iar persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) vor fi însoțite de documentele prevăzute la art. 97 alin. (4).

(3) În situația în care pe parcursul internării în penitenciarul-spital se impune internarea persoanei arestate preventiv aflate în curs de urmărire penală într-un spital din rețeaua sanitară publică, administrația penitenciarului sesizează organele de poliție din cadrul structurii teritoriale pe raza căreia se află unitatea medicală unde urmează a se efectua internarea, în vederea preluării pazei și supravegherii persoanei private de libertate.

(4) Șeful centrului de reținere și arestare preventivă dispune transferul persoanelor condamnate sau arestate preventiv trimise în judecată, aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, imediat după încetarea motivelor care au determinat cazarea lor în aceste centre.

(5) Depunerea persoanelor private de libertate transferate temporar din penitenciar se face în baza dosarului individual completat cu documentația întocmită pe parcursul perioadei de încarcerare și adresa de predare a persoanei private de libertate.

(6) Depunerea persoanelor condamnate aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă se face în baza mandatului de executare a pedepsei, a copiei cazierului judiciar, a procesului-verbal de introducere în arest, a fișei de cunoaștere individuală, a fișei medicale, a actelor de identitate sau a procesului-verbal de identificare, a fotografiei față și profil, a fișei dactiloscopice, a adresei de predare a persoanei private de libertate și, după caz, a copiei hotărârii de condamnare, dacă a fost comunicată de instanța de judecată organului de poliție.

(1) În situațiile prevăzute la art. 54 alin. (1) și (2) din Lege, agentul supraveghetor inițiază formularul specific procedurii refuzului de hrană și înștiințează de îndată șeful centrului de reținere și arestare preventivă cu privire la intenția persoanei private de libertate de a refuza hrana sau că există indicii că aceasta nu se alimentează.

(2) Șeful centrului de reținere și arestare preventivă ascultă persoana privată de libertate, consemnează în formular aspectele arătate de către aceasta, motivele care au determinat protestul, măsurile dispuse, opțiunea persoanei private de libertate de a refuza în continuare hrana sau de a înceta forma de protest.

(3) După ascultarea persoanei private de libertate, șeful centrului de reținere și arestare preventivă anunță medicul și poate dispune audierea persoanei private de libertate de către personalul anume desemnat.

(4) Persoana privată de libertate este ascultată de către medic, care îi prezintă posibilele urmări dăunătoare la care se expune, iar, în cazul în care aceasta își menține hotărârea de a refuza hrana, este consultată, data și rezultatul consultației consemnându-se în formularul prevăzut la alin. (1) și în fișa medicală a acesteia. Dacă persoana renunță la hotărârea de a refuza hrana, medicul menționează acest fapt în formular.

(5) Formularul completat conform alin. (4) se restituie șefului centrului de reținere și arestare preventivă imediat după consultație.

(6) Dacă persoana privată de libertate își menține refuzul de hrană, șeful centrului de reținere și arestare preventivă înștiințează judecătorul de supraveghere a privării de libertate și îi înaintează formularul completat, consemnând data și ora înștiințării acestuia. Din momentul înștiințării judecătorului de supraveghere a privării de libertate se consideră că persoana privată de libertate se află în refuz de hrană.

(1) Dacă persoana privată de libertate declară în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunță la refuzul de hrană, acesta încunoștințează șeful centrului de reținere și arestare preventivă și consemnează acest aspect în formularul prevăzut de procedura în cazul refuzului de hrană.

(2) Dacă pe tot parcursul desfășurării intenției de a recurge la refuzul de hrană persoana privată de libertate refuză să dea declarații sau să semneze formularul prevăzut de procedură, acest fapt se va consemna în rubricile formularului.

(3) Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană este examinată medical zilnic și ori de câte ori este necesar, făcându-se mențiuni în formular și, după caz, în fișa medicală.

(4) În situația în care starea de sănătate se agravează, iar în spațiul în care a fost cazată nu poate fi asigurată asistența medicală corespunzătoare, persoana aflată în refuz de hrană se transferă într-o unitate spitalicească potrivit prevederilor art. 54 alin. (12) din Lege.

(5) Persoanei private de libertate aflate în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană, aceasta având posibilitatea să își exprime opțiunea asupra alimentării sau a continuării refuzului de hrană.

(1) Renunțarea la refuzul de hrană se poate face, în condițiile art. 55 lit. a) din Lege, prin declarație scrisă sau verbală, dată în fața personalului centrului de reținere și arestare preventivă ori a judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

(2) Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administrația centrului, se consideră ca act de voință personal prin care persoana privată de libertate încetează refuzul de hrană declarat. Acest fapt se înscrie în formularul prevăzut de procedura refuzului de hrană, sub semnătura persoanei private de libertate.

(3) În situația în care, în urma investigațiilor și determinărilor clinice și paraclinice de specialitate, medicul sau personalul medical desemnat cu avizul medicului constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmește un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă șefului centrului de reținere și arestare preventivă. Refuzul persoanei private de libertate de a se supune la investigații și determinări clinice și paraclinice de specialitate se consideră încetare a refuzului de hrană.

(4) Documentele întocmite în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul persoanei private de libertate.

(5) Modelul formularului prevăzut de procedura refuzului de hrană se stabilește prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege, după consultarea judecătorilor de supraveghere a privării de libertate.

(1) Cazarea persoanelor minore reținute sau arestate preventiv se realizează, în comun, de regulă, separat de persoanele adulte, cu respectarea principiului separării pe sexe.

(2) În vederea diminuării efectelor negative ale privării de libertate asupra dezvoltării fizice, psihice sau morale, minorului i se acordă asistență psihologică și posibilitatea menținerii legăturii cu persoanele cu care are relații familiale sau puternice legături afective, prin suplimentarea dreptului la vizite, convorbiri telefonice sau on-line.

(3) Activitățile de asistență psihologică se desfășoară pe baza recomandărilor, în interiorul locului de încarcerare, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 107 alin. (2) din Lege.

(4) Dispozițiile prezentului regulament referitoare la condițiile de detenție, drepturi și obligații, recompense și sancțiuni, mijloacele de imobilizare și utilizarea acestora, în măsura în care nu contravin dispozițiilor din prezentul capitol, se aplică în mod corespunzător, în funcție de posibilitățile centrului de reținere și arestare preventivă, și minorilor încarcerați, cu excepția următoarelor dispoziții privind:

(5) Pentru minorii încarcerați în centrele de reținere și arestare preventivă, acordarea recompenselor, aplicarea sancțiunilor disciplinare și condițiile privind munca neremunerată se fac în condițiile prezentului capitol.

(1) Persoanele condamnate, aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, sunt cazate separat de persoanele arestate preventiv trimise în judecată sau aflate în curs de urmărire penală.

(2) În situații excepționale șeful centrului de reținere și arestare preventivă poate dispune ca persoanele condamnate să fie cazate în comun cu persoanele arestate preventiv trimise în judecată sau aflate în curs de urmărire penală, pe o perioadă de timp limitată.

(3) Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător persoanelor condamnate și celor arestate preventiv trimise în judecată, aflate temporar în centrele de reținere și arestare preventivă, cu excepția condiției obținerii acordului procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală pentru situațiile în care acestea sunt menținute în centre pentru alte motive decât solicitarea organelor judiciare.