Capitolul IX — Recompense, abateri și sancțiuni disciplinare

(1) Recompensele constituie un mijloc de individualizare a regimului de executare a pedepsei privative de libertate ce se acordă deținuților care au o bună conduită și au dovedit stăruință în muncă sau în cadrul activităților educative, culturale sau terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială sau de instruire școlară și formare profesională, precum și celor care au prevenit producerea unor situații de risc pentru siguranța penitenciarului sau a personalului, pentru alți deținuți, sau alte persoane, în condițiile art. 98 și 99 din Lege.

(2) O recompensă poate fi acordată unui deținut o singură dată în cursul unei luni calendaristice. În situațiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) și e) din Lege, deținuții pot fi recompensați de mai multe ori în cursul unei luni calendaristice.

(3) Propunerile formulate de personalul care desfășoară activități directe cu deținuții sunt consemnate în rapoarte de recompensare.

(4) Rapoartele de recompensare, avizate de către șeful secției, se înaintează comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2) din Lege, pentru acordarea recompenselor. Avizele negative se motivează.

(5) Directorul penitenciarului desemnează prin decizie, la începutul fiecărui an, secretarul comisiei pentru acordarea recompenselor.

(6) Analizarea rapoartelor de recompensare se realizează, lunar, în cadrul comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2) din Lege, hotărârea fiind luată cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acesteia.

(7) Recompensele prevăzute la art. 98 alin. (1) din Lege se acordă, de regulă, în mod gradual, astfel încât să se asigure o creștere treptată a gradului de responsabilizare și libertate de mișcare a acestora, în context stimulativ, precum și punerea în valoare, în egală măsură, a tipurilor de recompense.

(8) Deținuții împotriva cărora a fost declanșată procedura disciplinară care nu a fost finalizată, precum și cei care se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare nu pot fi recompensați.

(9) Procedura de lucru a comisiei prevăzute la art. 98 alin. (2) din Lege are la bază Sistemul de creditare a participării deținuților la activități și programe de educație, asistență psihologică și socială, la activități lucrative, precum și în situații de risc, stabilit prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(10) Sistemul de creditare prevăzut la alin. (9) este parte integrantă a instrumentelor standard de evaluare a activităților desfășurate de către deținuți, prevăzute de Lege.

(1) Ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior se acordă deținuților care:

(2) Deținuții sancționați disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării sancțiunii disciplinare.

(3) Luna în care un deținut sancționat disciplinar de mai multe ori poate fi recompensat cu ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior este luna imediat următoare datei celei mai îndepărtate la care se împlinește termenul prevăzut de alin. (1), raportat la data aplicării fiecărei sancțiuni în parte. Ordinea ridicării sancțiunilor disciplinare prin recompensare respectă ordinea gravității, începând cu abaterile ușoare.

(1) Prin recompensa cu suplimentarea numărului convorbirilor on-line se înțelege acordarea, în plus față de drepturile prevăzute la art. 134, a cel mult două convorbiri online în cursul unei luni.

(2) Recompensa cu suplimentarea numărului convorbirilor online se acordă deținuților aflați în una dintre situațiile prevăzute de art. 134 alin. (2) și (3).

(3) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în luna imediat următoare acordării acesteia.

(1) Prin recompensa cu suplimentarea drepturilor la pachete și/sau vizite se înțelege acordarea suplimentar, a unui pachet și a unei vizite, a unui pachet sau a unei vizite.

(2) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum 3 luni, calculate începând cu luna imediat următoare datei acordării acesteia.

(1) Prin recompensa cu suplimentarea dreptului la vizită intimă se înțelege acordarea, în condițiile art. 69 din Lege, cu excepția alin. (1) lit. c), a unei vizite intime în plus față de numărul stabilit la art. 146 alin. (1).

(2) Deținuții beneficiază de recompensa prevăzută la alin. (1) în maximum 3 luni, calculate începând cu luna imediat următoare datei acordării acesteia.

(1) La analizarea propunerilor, în vederea acordării recompensei cu permisiunea de ieșire din penitenciar, se are în vedere în ce măsură deținuții:

(2) Permisiunea de ieșire din penitenciar nu se acordă în cazurile în care deținuții se află în una dintre următoarele situații:

(3) La verificarea întrunirii condițiilor de acordare a recompensei prevăzute la alin. (1) se au în vedere și următoarele aspecte:

(4) De regulă, recompensa cu permisiunea de ieșire din penitenciar se acordă numai după o perioadă de cunoaștere și evaluare în cadrul aceluiași loc de deținere de cel puțin 4 luni înaintea analizării propunerii de recompensă.

(5) Solicitarea deținutului pentru ieșirea din penitenciar pentru cazul prevăzut la art. 99 alin. (1) lit. e) din Lege este însoțită de o copie a certificatului de deces, asigurată, în mod gratuit, de administrația penitenciarului, precum și de precizarea locului unde urmează să se deplaseze, a itinerarului urmat și a mijloacelor financiare de care dispune pe durata permisiunii ieșirii din penitenciar. Administrația penitenciarului are obligația să solicite informații autorității competente cu privire la decesul invocat.

(1) Data punerii în aplicare a recompensei cu permisiunea de ieșire din penitenciar este stabilită de către directorul penitenciarului.

(2) Înainte de punerea în aplicare a recompensei prevăzute la alin. (1), directorul penitenciarului sau persoana desemnată efectuează instruirea deținutului, cu privire la următoarele aspecte:

(3) Permisiunea de ieșire din penitenciar acordată în cazul prevăzut la art. 99 alin. (1) lit. e) din Lege se acordă în baza solicitării prevăzute de art. 99 alin. (6) din Lege.

(4) Deținutul semnează un angajament cu privire la instruirea prevăzută la alin. (2), la activitățile pe care intenționează să le desfășoare în stare de libertate, locul unde urmează să se deplaseze, itinerarul urmat, mijloacele financiare de care dispune pe durata permisiunii de ieșire din penitenciar, precum și la modalitățile de menținere a contactului cu administrația penitenciarului.

(5) În cazul deținuților cu capacitate de exercițiu restrânsă ori al deținuților cu dizabilități, care pentru deplasare necesită însoțitor, administrația penitenciarului înștiințează în timp util reprezentanții legali ori, după caz, membrii de familie, aparținători sau alte persoane, care semnează alături de deținut angajamentul prevăzut la alin. (4).

(6) La ieșirea din penitenciar, deținutului i se înmânează actul care face dovada identității și a intervalului de timp pentru care este acordată permisiunea.

(7) O zi de permisiune de ieșire din penitenciar este echivalentă cu intervalul orar de 24 de ore.

(8) Despre permisiunea de ieșire din penitenciar, serviciul sau biroul evidență deținuți informează, înainte de plecarea din locul de deținere, organele de poliție aflate în raza localității unde se deplasează deținutul, precum și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

(9) Cheltuielile efectuate pe timpul permisiunii de ieșire din penitenciar sunt suportate de către deținut.

(10) La revenirea în penitenciar, deținuții sunt supuși în mod obligatoriu unui examen medical, unui control corporal amănunțit și unui control al bagajelor. Eventualele sume de bani sau bunuri cu care deținutul se prezintă la întoarcerea în penitenciar se supun acelorași reglementări ca în situația depunerii în penitenciar. Pachetele cu alimente nu sunt admise, decât în limita drepturilor și în condițiile stabilite de art. 148.

(11) În situația neprezentării la timp din permisiunea de ieșire din penitenciar, sunt sesizate organele de poliție, în vederea declanșării procedurilor specifice pentru darea în urmărire a deținutului.

(12) În situația în care, în intervalul de timp scurs de la aprobarea recompensei cu permisiunea de ieșire din penitenciar și până la punerea în aplicare, deținutul săvârșește o abatere disciplinară sau au apărut elemente noi, care nu mai justifică acordarea recompensei, comisia pentru acordarea recompenselor sau, după caz, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune ca recompensa să nu se acorde, făcându-se mențiuni în acest sens pe raportul de recompensare.

(13) Conducerea fiecărui penitenciar dispune măsuri de informare a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la numărul deținuților aflați în permisiunea de ieșire din penitenciar.

(1) În situația deținuților din regim de maximă siguranță sau a deținuților pentru care comisia prevăzută la art. 98 alin. (2) din Lege sau, după caz, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor respinge propunerea privind acordarea recompensei cu permisiunea de ieșire din penitenciar pentru cazul prevăzut la art. 99 alin. (1) lit. e) din Lege, directorul penitenciarului analizează posibilitatea prezentării deținutului, indiferent de regimul de executare a pedepsei în care este repartizat, la locul unde se desfășoară înhumarea.

(2) La analizarea prezentării în locul unde se desfășoară înhumarea, directorul penitenciarului ține cont de:

(1) Pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 100 din Lege se aplică sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 101 alin. (1) din Lege.

(2) Constatarea săvârșirii abaterii disciplinare se consemnează într-un raport de incident.

(2^1) Pentru nerespectarea dispozițiilor art. 82 lit. ț) din Lege, persoana desemnată cu cercetarea disciplinară obține și depune la dosarul de cercetare disciplinară un înscris eliberat de către personalul medical al penitenciarului, din care să rezulte dacă deținutul suferă ori nu suferă de afecțiuni psihice de natura celor prevăzute la art. 220 alin. (4).

(3) În baza unui raport de incident se poate aplica o singură sancțiune disciplinară.

(4) În situația în care prin raportul de incident se constată abateri disciplinare comise prin mai multe acțiuni sau inacțiuni, se aplică sancțiunea disciplinară pentru abaterea cea mai gravă.

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (3) din Lege se poate aplica una dintre următoarele sancțiuni disciplinare:

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare ușoare, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 217.

(1) Pentru comiterea abaterilor prevăzute la art. 100 alin. (2) din Lege, precum și în cazul prevăzut la art. 99 alin. (3) se poate aplica una dintre următoarele sancțiuni disciplinare:

(2) În cazul comiterii, în mod repetat, de abateri disciplinare grave, sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate sunt cele prevăzute la art. 218.

(1) În penitenciare, ordinea și disciplina sunt stabilite și menținute riguros, în scopul asigurării securității colective și individuale, precum și a unei vieți în comun bine organizate.

(2) Nu se poate adăuga vreo altă constrângere asupra niciunui deținut, decât acelea care decurg din prevederile legale.

(1) Niciun deținut nu poate fi sancționat disciplinar decât în conformitate cu dispozițiile Legii și ale prezentului regulament și niciodată de două ori pentru aceeași faptă.

(2) Deținuții pot fi sancționați disciplinar numai după verificarea completă a împrejurărilor în care s-au comis faptele care fac obiectul procedurii disciplinare. Audierea deținutului este obligatorie.

(3) Nu se poate îngrădi dreptul unui deținut la apărare sau al folosirii căilor de atac împotriva sancțiunii disciplinare aplicate.

(4) Persoanele private de libertate diagnosticate cu afecțiuni psihice de natură a determina comportamente autoagresive nu pot fi sancționate pentru nerespectarea interdicției prevăzute la art. 82 lit. ț) din Lege.

(1) Sancțiunile colective, pedepsele corporale, izolarea în încăperi fără lumină și ventilație și orice tratament inuman sau degradant sunt interzise.

(2) Este interzisă folosirea mijloacelor de constrângere sau imobilizare ca sancțiune. Mijloacele de constrângere sau de imobilizare se folosesc în situația în care deținutul se află într-o stare de criză sau există riscul iminent de autorănire ori de violență asupra altor persoane sau ca măsură de siguranță pe timpul escortării la organele judiciare, la unități sanitare sau în alte locuri, fiind însă înlăturate când autoritatea judiciară sau administrativă dispune în acest sens.

(3) Este interzisă utilizarea forței fizice ca sancțiune împotriva deținuților.

(1) Constatarea abaterii disciplinare, procedura disciplinară și plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină sunt prevăzute la art. 102-104 din Lege.

(2) În zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, rapoartele de incident se depun la șeful de tură, care le predă în prima zi lucrătoare șefului secției unde este cazat deținutul.

(3) În situația în care abaterea disciplinară este săvârșită pe perioada transferului între locurile de deținere subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, raportul de incident este întocmit de șeful escortei, acesta fiind remis șefului de tură din unitatea de destinație.

(4) Comisia de disciplină funcționează în fiecare loc de deținere, în componența prevăzută la art. 103 alin. (2) din Lege, adaptată, după caz, funcțiilor existente în organigramă.

(5) În situația în care după săvârșirea unei abateri disciplinare se impune transferarea de îndată a deținutului într-un alt loc de deținere subordonat Administrației Naționale a Penitenciarelor sau Ministerului Afacerilor Interne, raportul de incident se trimite, împreună cu celelalte documente întocmite, unității în care a fost transferat deținutul, în vederea continuării procedurii disciplinare.

(6) În cazul în care, pentru motive de siguranță sau în scopul prevenirii actelor de împiedicare a aflării adevărului ori influențare a rezultatului cercetării disciplinare, se impune separarea preventivă a deținutului, directorul locului de deținere poate dispune această măsură pe timpul cercetărilor, dispozițiile art. 26 din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

(1) Autoritatea disciplinară este exercitată numai de comisia de disciplină.

(2) Sancțiunea disciplinară sau clasarea dosarului de cercetare disciplinară se stabilește de comisia de disciplină, prin hotărâre scrisă și motivată.

(3) Președintele comisiei de disciplină solicită medicului unității să facă recomandări, în condițiile art. 101 alin. (4) din Lege.

(1) Stabilirea sancțiunii disciplinare, în conformitate cu art. 216-218, se face în raport cu gravitatea abaterii disciplinare comise și cu persoana deținutului, care se evaluează după următoarele criterii:

(2) În cuprinsul hotărârii comisiei de disciplină se fac mențiuni cu privire la criteriile prevăzute la alin. (1), dispozițiile art. 103 alin. (7) din Lege aplicându-se în mod corespunzător.

(3) În cazul în care se constată că se impune schimbarea regimului de executare ori evaluarea și stabilirea riscului pentru siguranța penitenciarului, la rămânerea definitivă a hotărârii de sancționare, secretarul comisiei de disciplină sesizează comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(1) Sancțiunea disciplinară cu izolarea se execută, de regulă, individual, în secțiile de maximă siguranță ale penitenciarelor sau în camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a pedepsei în care se află persoana sancționată, și este pusă în executare de îndată, după rămânerea definitivă a sancțiunii disciplinare.

(2) Camerele destinate executării sancțiunii disciplinare cu izolarea beneficiază de iluminat natural și de aerisire și sunt prevăzute cu sisteme de încălzire, alimentare cu apă și alte dotări necesare igienei.

(3) Amenajarea și dotarea camerelor destinate executării sancțiunii disciplinare cu izolarea sunt stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 15 alin. (3) din Lege.

(4) Deținuții care execută sancțiunea disciplinară cu izolarea sunt examinați zilnic de medicul locului de deținere.

(5) La propunerea medicului locului de deținere, sancțiunea disciplinară cu izolarea poate fi întreruptă din motive de sănătate.

(1) Deținuții aflați în executarea sancțiunii disciplinare cu izolarea își pot exercita dreptul de petiționare, la corespondență și la informare prin presa scrisă și beneficiază de hrană conform normelor în vigoare, asistență medicală și plimbare zilnică de cel puțin o oră, în spații special amenajate, în aer liber, separat de ceilalți deținuți.

(2) Dotarea și amenajarea spațiilor destinate plimbării persoanelor care execută sancțiunea disciplinară prevăzută la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3) din Lege.

(3) Fumatul este permis numai pe timpul efectuării activității de plimbare.

(4) Pe timpul executării sancțiunii disciplinare cu izolarea, deținuții nu sunt scoși la muncă, nu participă la activitățile cultural-educative și sportive, sunt privați de posibilitatea de a păstra și de a folosi aparatura radio-tv și echipamente de tehnologie a informației.

(5) Pe timpul executării sancțiunii disciplinare cu izolarea, deținuților li se suspendă dreptul de a primi bunuri, de a primi vizite, cu excepția vizitelor apărătorului, persoanelor cu calități oficiale sau ale reprezentanților diplomatici, de a efectua convorbiri telefonice, precum și de a efectua cumpărături, în afara articolelor necesare pentru petiționare, corespondență, fumat și igienă individuală.

(6) Vizitele prevăzute la alin. (5) se desfășoară cu dispozitiv de separare, indiferent de regimul de executare în care este inclus deținutul.