Capitolul 2 — Despre comision

Comisionarul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.

Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni ca între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu cari a contractat comisionarul, și nici acestea nu au vre-o acțiune în contra comitentului.

Comisionarul trebuie să țină deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările*) diferiților comitenți, și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleiași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere dela acel debitor un înscris deosebit pentru fie-care afacere, și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s'a făcut.

În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărți proporțional între fie-care creanta.

-----------

*) Art. italian 382, zice "la cose", adică "lucrurile", iar nu "lucrările", cum e la noi.

Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în sarcina sa, și prin urmare:

1) Dacă a vândut cu preț mai mic decât cel hotărît sau, în lipsa, mai mic de cat cel curent, el este dator sa platesca comitentului diferinta, afară numai dacă nu ar proba ca vînzarea cu prețul hotărît nu se putea face, și ca vanzand ast-fel comitentul a fost scutit de paguba;

2) Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa platesca diferinta prețului;

3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Comisionarul care, fără autorizațiunea comitentului, face înaintări de bani, vinzari sau alte operațiuni pe credit, își ia asupra-și ori-ce răspundere, și comitentul îi poate cere plata neîntârziată a creditelor făcute cedîndu-i interesele și foloasele ce ar rezultă din acesta.

Comisionarul cari vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s'a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.

Cînd comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambie, obligațiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit circulând în comerț sau mărfuri avînd preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într'alt-fel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut*), ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpare, sau sa retina pentru sine după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vinda în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.

Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea insarcinarei sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s'a făcut pe contul sau și sa ceara dela comisionar executarea contractului.

------------

*) Credem ca din eroare se zice aci "cerut" în loc de "curent", cum e și în textul italian, aci fiind vorba de prețul curent.

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele cu cari a contractat, afară de convențiune contrarie.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, fața cu comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract.

În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanție", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată la apreciarea judecatei.