Capitolul 3 — Despre concordat

În ori-ce stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat între falit și creditorii săi, ori-care ar fi cota concordanta, dacă toți consimt la aceasta.

În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instructiunei penale.

Concordatul va fi supus omologării tribunalului.

Dacă nu s'a obținut un concordat prin consimtimantul tuturor creditorilor, judecătorul-sindic este dator ca, în termen de trei zile dela verificarea creanțelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultați asupra incheierei unui concordat.

Falitul sau număr de creditori reprezentând cel puțin a patra parte din pasivul falimentului, pot cere, în același termen o convocare a creditorilor pentru a li se propune un concordat.

Ordonanța de convocare trebuie să fie notificată creditorilor și falitului.

Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispozițiilor primului aliniat din art. 803

În adunarea pentru concordat, falitul trebuie să se prezinte în persoana, dar poate să fie autorizat, pentru juste motive, de către judecatorulsindic, să se prezinte printr'o altă persoană.

Judecătorul-sindic trebuie să prezinte adunarei o relatiune scrisă în privinta starei falimentului, a indeplinirei formalităților, a operațiunilor ce au avut loc și a măsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relațiunea trebuie să fie subscrisă de judecătorul-sindic.

Procesul-verbal al adunarei va menționa tot ce s'a deliberat și decis într'însă.

Concordatul nu se poate face decât cu primirea majoritatei tuturor creditorilor ale căror creanțe au fost verificate sau admise provizoriu, cu condițiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pătrimi din totalitatea acestor creanțe; alt-fel concordatul e nul.

Variațiunile în numărul creditorilor și în suma creanțelor, derivând din sentinta arătată în art. 775, nu au influența asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus zisa.

Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotală.

Pentru formarea majoritatei cerută pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creanțele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunța la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanta dotală.

Renunțarea poate de asemenea să se refere la o parte din creanta și la accesorii numai ca suma, în capital și accesorii, pentru care ea are loc, să fie determinata și ca această sumă sa nu fie inferioară la a treia parte din creanta întreaga.

Votul dat fără nici o declarațiune de renunțare limitată, implica de drept renunțarea la ipoteca sau la privilegiu pentru întreaga creanta.

Efectele renuntarei încetează de drept, dacă concordatul nu are loc sau se anulează în urma.

Deciziunile celorlalți creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați.

Concordatul trebuie să fie subscris în aceeași adunare în care a fost consimțit.

Dacă concordatul s'a primit numai de majoritatea în număr a creditorilor prezenți sau de majoritatea celor trei pătrimi a sumei totale a creanțelor, judecătorul-sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-și retrag consimtimantul, sa amâne deliberatiunea la alta adunare, sau sa fixeze un termen pentru culegerea și altor adeziuni.

În caz de vre-o schimbare în condițiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rămîn fără efect.

Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele-verbale ale adunarei.

Judecătorul-sindic nu poate acorda decât o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decât o singura amânare pentru deliberatiune de noui adeziuni.

Concordatul va trebui să fie supus omologării tribunalului.

Tribunalul, examinând circumstanțele falimentului, condițiunile concordatului și dacă condițiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea incuviinta omologarea.

Concordatul judiciar este inadmisibil:

1. Cînd falitul este dosit;

2. Cînd falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasă și pînă ce n'a fost definitiv achitat;

3. Cînd falitul a mai fost în stare de faliment;

4. Cînd falitul nu se obliga a plati cel puțin 60% din capitalul creanțelor;

5. Cînd termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;

6. Cînd nu se garantează plata cotei concordatare, fie printr'o ipoteca, fie printr'un depozit în bani sau efecte, putând acoperi suma prezintata prin cota promisa.

În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decât după formarea actului autentic de ipoteca de către falit sau tertiu cu judecătorul-sindic, în numele massei credale, sau după consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri și înaintarea recipisei la tribunalul de comerț.

Inscriptiunea ipotecară se va putea cere numai de către judecătorul-sindic în numele massei credale, care va achită și taxele de timbru și înregistrare și ori-ce alte cheltuieli ocazionate cu facerea ipotecei.

Aceste măsuri asigurătoare vor trebui să fie efectuate înainte de omologarea concordatului.

În lipsa de asemenea garanții, falitul va putea încă sa încheie concordat cu îndatorirea ca, după punerea lui în posesiunea activului și pînă la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerțul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului și avizul sau asupra diferitelor operațiuni ale comerțului.

Dacă creditorii consimt, ei numesc, sub răspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerțul falitului, fixându-i în același timp și onorariul lunar.

Banii proveniți din încasări și vânzări, se vor remite delegatului, care îi va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.

Îndată ce plata cotelor va fi achitată, încetează însărcinarea delegatului.

Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalitățile edictate de codul de comerț pentru bancruta simpla.

Ivindu-se unul din cazurile prevăzute la numerele 1 și 2, încheierea concordatului se suspenda de drept.

Creditorii, cari n'au consimțit sau n'au intervenit la concordat, vor putea face opozițiune la omologare, în termen de 8 zile dela încheierea procesului-verbal care constata operațiunile votarei concordatului sau dela expirarea termenului concedat de judecătorul-sindic.

Cererea de opozițiune va fi motivată și va trebui să fie notificată judecătorului-sindic și falitului deodată cu citațiunea pentru audienta fixată înaintea tribunalului.

Dacă termenul sus zis a trecut fără să se fi făcut vre-o opozițiune, tribunalul statuiaza în Camera de consiliu asupra omologării.

Dacă tribunalul încuviințează omologarea, se poate face apel în contra acelei sentințe, atît de creditorii cari au votat contra concordatului, cat și de către cei cari n'au intervenit la votare; iar dacă se respinge omologarea, se poate face apel de către falit și de către creditorii cari au votat concordatul.

După ce opozițiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunța asupra opozițiunei și asupra omologării prin una și aceeași sentinta, numai cu apel pentru cei interesați.

Dacă opozițiunea este admisă, tribunalul anulează concordatul fața cu toți interesatii.

Dacă opozițiunea este respinsă, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pînă la 5000 lei, cînd opozițiunea va fi fost facuta cu rea credința și în scop invederat de a întârzia executarea contractului*).

Tribunalul, respingând opozițiunea, va putea acorda execuția provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.

Nici deciziunea Curtei, care statuiaza asupra omologării concordatului, nu este supusă opozițiunei.

---------

*) Art. italian 836, nu cuprinde aceasta sancțiune în caz de respingere a opoziției.

Dacă judecarea vre-unei opozițiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care, din cauza materiei nu ar fi de competența tribunalului de comerț, acest tribunal nu se va putea pronunța decât după rezolvarea acestor chestiuni, însă va trebui sa fixeze un termen scurt, înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornească judecata înaintea autorității competente și să justifice ca a făcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opozițiuni, fără a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.

Dacă prin concordat s'au consimțit ipoteci pentru garantarea celor interesați, tribunalul, pronunțând omologarea concordatului va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripțiunilor ipotecare.

Omologarea nu produce efect decât din ziua luarei inscripțiunilor.

Omologarea face concordatul obligator pentru toți creditorii trecuți sau netrecuti în bilanț, ale căror creanțe sînt sau nu verificate și chiar pentru creditorii cari au reședința afară din țara și pentru aceia cari au fost admiși provizoriu la pasiv, ori-care ar fi suma definitiv lichidată în favoarea lor.

Îndată ce sentinta de omologarea concordatului a rămas definitivă, încetează starea de faliment, și tot odată încetează funcțiunile judecătorului-sindic, cu rezerva însă a dispozițiunilor articolelor următoare.

Judecătorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administrațiunea sa și va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hârtiile și ori-ce alte efecte, luînd descărcare, conformându-se condițiunilor și precautiunilor stabilite prin concordat.

Judecătorul-sindic va încheia despre toate proces-verbal și funcțiunile sale încetează.

Tribunalul va judeca contestațiunile ivite.

Neachitarea cheltuielilor de justiție și de administrațiune ale falimentului, precum și neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rămânerea definitivă a hotărîrei de omologarea concordatului, da drept judecătorului-sindic a cere dela tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pînă la concurenta sumelor datorite.

Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligațiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerț în gaj, nici instraina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerțului sau. Ori-ce constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispozițiunilor acestui articol, sînt nule de drept și creditorii interesați pot cere chiar anularea concordatului și restabilirea starei de faliment.

Concordatul, deși omologat, va putea să fie anulat de tribunal, după cererea judecătorului-sindic sau a ori-cărui creditor, după ce va asculta contradictoriu pe sindic și pe falit, dacă se descoperă, după omologare, ca s'a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s'a disimulat o parte importanța din activ. Aceasta anulare liberează de drept garanțiile date pentru concordat.

Dacă falitul nu îndeplinește condițiunile concordatului, unul sau mai mulți creditori cari au luat parte la deliberatiuni și cari nu au fost îndestulați cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.

Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operațiunile falimentului, și creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor fața cu falitul, ținându-se însă în seama partea proporțională din creanta stinsă prin plata cotelor deja efectuate.

Rezilierea contractului nu liberează pe fide-jusori, nici face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanții constituite printr'ansul.

Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simpla.

Asupra prezentarei sentinței care anulează sau reziliază concordatul, tribunalul va proceda conform dispozițiunilor secundului aliniat al art. 825.

Actele făcute de falit, în urma omologării concordatului și mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decât numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor.

Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai fața cu falitul, dar nu vor putea participa la massa falimentului decât numai în proporțiunile următoare:

Dacă nu au primit nici o parte din dividend, participa pentru totalitatea creanțelor lor.

Dacă au primit o parte, participa numai pentru porțiunea creanței primitive corespunzător cu porțiunea de dividend promisa și neprimită.

Dispozițiunile acestui articol se aplică și în cazul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul*) anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

-----------

*) Aci credem ca este o inadvertenta a legiuitorului român. În art. italian 845, se zice "concordatul anterior", iar nu "falimentul anterior", cum din eroare se zice la noi.