Capitolul 2 — Despre asigurarea în contra daunelor

Asigurarea se poate face nu numai de proprietar, dar și de creditorul care are vreun privilegiu sau o ipoteca asupra lucrului, și în general de ori-cine are un interes invederat și legitim sau vre-o răspundere pentru conservarea lucrului.

Asigurarea contra daunelor poate fi facuta pentru întreaga valoare a lucrului, pentru o parte a valoarei sau pentru o sumă determinata.

Asigurarea se poate face asemenea asupra unei oare-care părți a lucrului, asupra mai multor lucruri de odată sau deosebite, sau asupra unei universalitati de lucruri.

Pot fi asigurate cîștigurile ce se spera și fructele neculese în cazurile prevăzute de lege.

Dacă asigurarea contra daunelor nu acoperă decât o parte din valoarea lucrului asigurat, asiguratul suferă o parte proporțională din daunele și pierderile încercate.

Lucrurile asigurate pentru întreaga lor valoare nu pot fi din nou asigurate pentru același timp și pentru aceleași riscuri.

Cu toate acestea, a doua asigurare este valabilă:

1) Dacă este subordonata nulitatei primei asigurări sau insolvabilitatei totale sau parțiale a primului asigurator;

2) Dacă drepturile rezultând din prima asigurare s'au cedat celui de al doilea asigurator, sau dacă s'a renunțat la primul asigurator.

Dacă prin cel dintâi contract nu s'a acoperit întreaga valoare a lucrurilor asigurate, asiguratorii posteriori răspund de restul valoarei după ordinea datei contractelor.

Toate asigurările contractate în aceeași zi se considera ca făcute în același timp și sînt valabile, pînă la concurenta valoarei întregi, în proportiune cu suma asigurata de fiecare din ele.

Asigurarea pentru o sumă mai mare decât valoarea lucrurilor asigurate, nu folosește asiguratului dacă a fost dol sau frauda din partea sa; iar asiguratorul de buna credința are dreptul la prima.

Dacă nu a fost dol nici frauda din partea asiguratului, asigurarea este valabilă pînă la concurenta valoarei lucrurilor asigurate; asiguratul nu este ținut a plati prima pentru cat a declarat mai mult, însă este dator o indemnitate egala cu jumătatea primei și nu mai mare decât jumătate la suta din suma asigurata.

Ori-ce declarațiune falsa sau gresita, ori-ce ascundere de împrejurări sau fapte cunoscute asiguratului, dau loc la nulitatea asigurări cînd declarațiunea sau ascunderea ar fi fost de asa natura ca asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu ar fi încheiat contractul sau nu l-ar fi făcut în aceleași condițiuni.

Asigurarea este nulă chiar cînd declarația sau ascunderea sînt relative la împrejurări care în realitate nu au avut influența asupra daunei sau pierderei lucrurilor asigurate.

Dacă asiguratul a fost de rea credința, asiguratorul are dreptul la prima.

Asigurarea este nulă dacă asiguratorul și asiguratul sau persoana ce a asigurat cunoștea ca n'au fost riscuri, sau ca ele incetasera, ori ca paguba se și intamplase.

Dacă numai asiguratorul cunoștea lipsa sau încetarea riscurilor, asiguratul nu este dator a plati prima; dacă cel ce a făcut asigurarea stia ca dăuna avusese loc, asiguratorul nu este ținut la executarea contractului, dar are dreptul la prima.

Asigurarea se socotește ca cum nu ar fi existat, dacă lucrul asigurat nu a fost supus riscurilor; asiguratorul însă are dreptul la o indemnitate care se va determina conform art. 455*) al. 1

----------

*) Credem ca articolul care trebuie citat aci este art. 453, corespunzător cu art. 428 din Codicele italian, care este arătat și în textul italian. În adevăr art. 456 se referă la, art. 453, care fixează indemnizațiile prevăzute de acest art. 456

El nu se poate referi deci la art. 455, cum din eroare arata textul.

Asiguratorul nu mai este responsabil cînd asiguratul, prin faptul sau a transformat riscurile sau le-a mărit prin schimbarea unei circumstanțe esențiale ast-fel încît, dacă aceasta noua stare de lucruri ar fi existat în momentul incheierei contractului, asiguratorul nu și-ar fi dat consimțămîntul, sau nu ar fi consimțit la asigurarea în aceleași condițiuni.

Aceasta dispozițiune nu se aplică cînd asiguratorul a continuat executarea contractului după ce a avut cunoștința de acea schimbare.

Dacă asiguratul cade în faliment în timpul cînd riscurile sînt încă posibile și asiguratorului nu i s'a plătit prima, acesta poate cere cauțiune sau rezilierea contractului.

Asiguratul are aceleași drepturi dacă asiguratorul cade în faliment sau este în stare de lichidațiune.

Sînt în sarcina asiguratorului pierderile și stricăciunile ce se intampla lucrurilor asigurate din cazuri fortuite sau de forta majoră, pentru care și-a luat răspunderea.

Asiguratorul nu răspunde de pierderile și pagubele provenite din însuși vitiul lucrurilor asigurat și nedenuntat, nici de acelea cauzate prin faptul sau culpa asiguratului, a agenților, comisionarilor sau comitentilor săi.

El nu răspunde de riscurile rasboiului sau de daunele rezultând din miscari populare, afară de convențiune contrarie.

Despăgubirea datorită de către asigurator pentru daunele intamplate se determina după valoarea ce aveau lucrurile asigurate în timpul sinistrului.

Dacă valoarea asigurata a fost precedată de o prețuire facuta prin experți aleși de ambele părți, acesta nu o poate ataca decât pentru frauda, simulatiune sau falsificare, fără prejudiciul ori-carei alte acțiuni, chiar penale.

Dacă nu s'a făcut prețuire, valoarea lucrurilor asigurate poate fi stabilită prin toate mijloacele de proba admise de lege.

Afară de dispozițiunile relative la asigurările contra riscurilor navigatiunei, asiguratul nu are dreptul sa abandoneze asiguratorului lucrurile rămase sau scapate din sinistru. Valoarea lucrurilor rămase sau scapate se scade din suma datorită de asigurator.

În termen de trei zile după sinistru sau de cînd a avut cunoștința de dânsul, asiguratul este dator sa-l facă cunoscut asiguratorului; încă este dator a face tot ceea ce-i va sta prin putinta spre a evita sau micșora daunele.

Cheltuelile făcute în acest scop de către asigurat sînt în sarcina asiguratorului, deși suma lor adăugată la acea a daunelor ar trece peste suma asigurata, numai sa nu se dovedesca ca, în totul sau în parte, aceste cheltuieli au fost făcute fără chibzuinta.

Asiguratorul care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau pierderea lucrurilor asigurate, este abrogat, fața cu cel de al treilea, în drepturile ce din cauza daunei nasc pentru asigurat. Asiguratorul este responsabil de ori-ce act care a vătăma asemenea drepturi.

Dacă despăgubirea s'a plătit numai în parte, asiguratul și asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celui de al treilea în proportiune cu cat li se datoaresce fie-căruia.

În caz de înstrăinare a lucrurilor asigurate, drepturile și îndatoririle vechiului proprietar nu trec la noul proprietar, dacă nu este convențiune.

II. Despre unele specii de asigurare contra daunelor

Dacă creditorul a asigurat solvabilitatea debitorului sau, asiguratorul, înainte de a plati suma asigurata, are dreptul sa invoace beneficiul de discutiune conform art. 1662 și următoarele din codicele civil.

Asiguratorul care plătește suma asigurata este subrogat în drepturile asiguratului, fața cu debitorul, cu rezerva arătată în art. 462 în caz de despăgubire parțială.

Asigurarea contra pagubelor provenite din foc cuprinde toate daunele cauzate de incendiu ori din ce cauza ar proveni, afară de culpa grava, imputabilă personal asiguratului, și de cazurile prevăzute în ultimul aliniat al art. 459.

Asigurarea cuprinde încă și daunelor derivând din vitiul propriu al cladirei asigurate deși el n'a fost arătat, afară dacă nu se probează ca asiguratul avea cunoștința de acel vitiu în momentul incheierei contractului.

Sînt asimilate daunelor provenind din incendiu, dacă nu este convențiune contrarie;

1) Stricăciunile cauzate lucrurilor asigurate de incendiul întâmplat la o constructiune invecinata, sau provenind din mijloacele întrebuințate pentru a se opri sau a se stinge incendiul:

2) Pierderile și stricăciunile intamplate prin orice cauza, în timpul transportului, lucrurilor asigurate, dacă acesta s'a făcut în scopul de a le apara de incendiu;

3) Stricăciunile cauzate prin daramarea constructiunei asigurate, dacă s'a făcut în scopul de a se opri sau de a se împiedica incendiul;

4) Pagubele provenind din stricăciunile produse prin trasnet, prin exploziuni sau alte asemenea accidente, chiar dacă nu s'ar fi dat naștere la incendiu.

Riscul asiguratorului contra daunelor provenind din incendiu începe dela jumătatea zilei ce urmează datei poliței de asigurare dacă nu este convențiune contrarie.

Daunele produse de incendiul unei clădiri se determina prin comparatiunea valoarei ce avea clădirea înainte de sinistru cu aceea ce o are după incendiu.

Asiguratorul contra riscurilor locative, sau contra riscului recursului vecinilor, răspunde numai de daunele materiale cari sînt consecința imediata și directa a sinistrului.

În caz de asigurarea recoltelor sau a fructelor pămîntului, despăgubirea datorită de către asigurator se determina după valoarea ce aceste producte ar fi avut în timpul maturitatei lor, sau în timpul în care obicinuit se culeg dacă sinistrul nu ar fi avut loc.

Asigurarea lucrurilor ce se transporta poate avea drept obiect valoarea lor cu cheltuelile trebuincioase pînă la locul de destinatiune și profitul separat pentru cel mai mare preț ce ar avea în acel loc.

Dacă profitul sperat nu este anume prețuit în polița, el nu este cuprins în asigurare.

Riscul asiguratorului de transporturi începe din momentul în care lucrurile au fost depuse pentru transport și continua pînă în momentul în care sînt ajunse la locul de destinatiune, dacă nu este convențiune contrarie.

Intreruptia timporala a transportului și schimbarea drumului hotărît sau a modurilor de expeditiune nu liberează pe asigurator de riscuri, dacă aceasta intreruptiune și schimbare ar fi fost necesară pentru facerea transportului.