Capitolul 2 — Despre diferite specii de creditori

Toți creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu rezerva dispozițiunilor cari regulează participarea creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu, în repartitiunea activului și intervenirea lor la concordat.

I. Despre creditorii avînd gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

Judecătorul-sindic poate ori-cînd, cu autorizația tribunalului sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitație publică, și creditorul nu se va putea opune la aceasta, decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Dacă gajul s'a vândut pe un preț mai mare decât creanta, prisosul aparține massei falimentului.

Dispozițiile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică și în materie de faliment, cu rezerva dispozițiunilor speciale cuprinse în acest codice și cu modificările următoare:

1. Salariul datorit lucrătorilor intrebuintati de-adreptul de către falit, în timpul lunei care a precedat declarația falimentului, se va admite între creanțele privilegiate, în același rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie și comisilor, pentru cele șase luni ce au precedat declararea falimentului, se va admite cu același rang;

2. Privilegiul locatarului, prevăzut la art. 1730 codicile civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazine, sau din locurile unde locatarul își exercită comerțul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc și pentru despăgubirea datorită locatarului după dispozițiunile art. 721;

3. Creanta pentru prețul neplătit al mașinilor de importanța valoare, întrebuințate într'o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra mașinilor vândute și predate falitului, în cei trei ani cari au precedat declarația falimentului, cu toate ca ar fi devenit imobile prin designatiune.

Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni dela predarea mașinilor în primirea cumpărătorului în țara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea și creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară al tribunalului în jurisdicțiunea căruia s'au așezat mașinile.

Judecătorul-sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestațiunile asupra existenței privilegiului vor fi rezolvate după dispozițiunile art. 772 și următoarele.

Dacă prețul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiați, aceștia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celeilalte părți de activ.

II. Despre creditorii privilegiați sau ipotecari asupra imobilelor.

Dacă una sau mai multe repartitiuni ale prețului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea prețului imobilelor, creditorii privilegiați sau ipotecari, ale căror creanțe sînt verificate, concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta, cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

Creditorii privilegiați sau ipotecari cari, după vînzarea imobilelor, sînt definitiv colocati asupra imobilelor în rang nul pentru totalitatea creanțelor lor nu vor primi partea din prețul ce li se cuvine decât deducandu-se dintr'însă sumele ce ei au primit deja din repartițiile massei hirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalți creditori ipotecari, dar sînt atribuite massei hirografare și distribuite numai ei.

Dacă creditorii privilegiați sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanțele lor asupra prețului imobilelor, drepturile lor asupra massei hirografare sînt definitiv regulate, în proporție cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, și massa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispozițiunile art. 766 peste proporțiunea partei creanței necolocate.

În privinta creditorilor privilegiați sau ipotecari, cari nu au fost colocati în rang util asupra prețului, sau care nu sînt plătiți integral cu prețul imobilelor se vor aplica dispozițiile art. 785.

III. Despre drepturile femeei falitului

În caz de faliment, al bărbatului, femeea reia imobilele dotale, cu dreptul de a percepe veniturile, precum și imobilele parafernale cari îi aparțineau în momentul căsătoriei și pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare, sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.

Femeea va relua asemenea imobile dobândite de dânsa și în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor ce'i aparțineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, însă numai cu condițiune ca, în contractul de achizitiune, să se declare expres aceasta întrebuințare și ca proveniență banilor să fie stabilită printr'un inventar sau prin ori-ce alt act cu data certa.

În toate celelalte cazuri, și ori-care ar fi regimul sub care s'au căsătorit sotii, prezumția este ca bunurile dobândite de femeea falitului aparțin bărbatului și ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la massa falimentului; femeea însă este admisă să facă proba contrarie.

Bunurile mobile atît dotale, cat și parafernale, cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeei în vr'unul din modurile arătate în art. 790, se pot relua de femee în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin ori-ce act cu data certa. Toate celelalte obiecte mobile, aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeei, și ori-care ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparțin bărbatului, afară numai dacă femeea nu va proba contrariul.

Data certa a unui act, cerută de art. 791 și 793, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achizitiunei, a posesiunei și a instrainarei titlurilor de credit și a acțiunilor de societăți comerciale, se va putea face și cu registrele stabilimentelor publice sau ale societăților prin acțiuni.

Dreptul arătat în art. 790 și 791 nu poate fi exercitat de femee decât cu sarcina datoriilor și ipotecilor de cari acele bunuri au fost legalmente grevate.

Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrării căsătoriei, sau dacă, neavând atunci vre-o profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeei nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin ori-ce alt titlu, afară numai de succesiune sau donatiune.

În cazurile sus zise, femeea nu poate exercita nici o acțiune asupra massei falimentului, pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie, și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.

Dacă femeea are contra bărbatului vre-o creanta, derivând dintr'un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vre-o datorie, creanta este presumata a fi constituită și datoria a fi plătită cu banii bărbatului, și femeea nu va putea exercita nici o acțiune asupra massei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispozițiunilor art. 792.

Femeea falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru prețul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervandu-se însă acțiunea massei asupra sumelor ce femeea ar putea scoate conform dispozițiunilor art. 1255 din codicele civil.

IV. Despre co-obligați și despre fide-jusori

Creditorul, care poseda obligațiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit și de alți co-obligați cari au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate massele și va fi trecut cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor co-obligatilor, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital și accesorii, a fost plătită de una sau mai multe masse co-obligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acțiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, în proportiune cu partea datoriei ce au plătit și cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s'au atribuit creditorului în toate falimentele co-obligatilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi inpoiat masselor falimentelor, în proporțiunea sus arătată. Dacă însă unii din co-obligați erau garanții altora, prisosul aparține, după ordinea obligațiunilor masselor falimentelor, acelor co-obligați care au dreptul să fie garantați.

Dacă creditorul, posesor al unor obligațiuni solidare între faliți și alți co-obligați, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la massa falimentului decât scăzându-se partea primită și conserva pentru ceea ce-i mai rămîne datorit, drepturile fide-jusorilor sale contra co-obligatilor sau fide-jusorilor.

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la massa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat co-obligatului, sau fide-jusorului, restrangandu-și în acest caz acțiunile sale contra aceluias co-obligat sau fide-jusor la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului care, pentru siguranța acțiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiționat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în massa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dar această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în massa falimentului și, prin urmare, va fi computata o singură dată în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Prețul bunurilor ipotecate sau al gajului aparține creditorului, deducandu-se din suma ce-i este datorită.

Creditorii conserva acțiunea lor pentru totalitatea creanțelor contra co-obligatilor sau fide-jusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obținut un concordat la care ar fi consimțit de bunăvoie însuși acești creditori.