Contractul de împrumut maritim, în sensul Codicelui Comercial, este un împrumut făcut de către capitanul unui vas în virtutea puterilor ce-i da legea și prin cari el da garanție vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mărfurile încărcate, cu condițiune ca suma împrumutată sa o piardă împrumutătorul dacă lucrurile date în garanție ar pieri; iar dacă ele vor ajunge bine în port, împrumutătorul să-și primească banii împreună și cu prima convenită între părți.
Prima convenită se numește folos maritim.
Contractul de împrumut maritim trebuie făcut prin act scris, alt-fel rămîne simplu împrumut și nu produce decât interese legale.
1) Capitalul împrumutat și suma cuvenită*) ca interes sau folos maritim;
2) Lucrurile asupra cărora împrumutul e asigurat;
4) Numele și pronumele căpitanului sau patronului;
5) Persoana care da banii și aceea care primește împrumutul;
6) Pentru ce călătorie, și pentru cat timp e făcut împrumutul;
7) Timpul și locul platei.
*) Din eroare se zice aci "cuvenită" în loc de "convenită", cum este în textul art. italian 590.
Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, făcut în țara, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscriptiunei unde s'a făcut, adnotîndu-se și pe actul de naționalitate al vasului.
Dacă împrumutul este făcut în țara străină, va fi transcris în registrele consulatului român al locului unde este stipulat, adnotîndu-se și pe actul de naționalitate al vasului.
Autoritatea maritima și cea consulară a tarei în străinătate, vor trimite copie după actul de împrumut la oficiul maritim unde este înscris vasul.
Actul nu va putea fi transcris în registre, dacă nu se va presinta în același timp și actul de naționalitate al vasului.
Împrumutul maritim făcut într'o țara străină unde nu este autoritate consulară română, nici alt cineva care să-i țină locul, se va adnota, prin îngrijirea căpitanului vasului, pe actul de naționalitate, de către autoritatea locală competența a da autorizațiunea, sau de un alt funcționar public din acea localitate.
Capitanul care nu dovedește îndeplinirea acestei formalități, e obligat personal la plata împrumutului maritim.
Originalul sau o copie autentică a contractului se va expedia împreună cu copia autentică a actului de autorizațiune autorității consulare române cea mai apropiată, cari le va transcrie în registre și le va trimite oficiului maritim competent din țara.
Contractul nu se poate opune celor de al treilea decât dela data adnotării pe actul de naționalitate.
În cazurile prevăzute de art. 499 și 519 se aplică și dispozițiunile acelor articole.
Actul de împrumut maritim, dacă este la ordin, poate fi transmis prin gir.
Formele și efectele girului sînt regulate după dispozițiunile titlului IX al cărții întâia.
Garanția de plată se întinde și la folosul maritim, dacă nu este convențiune contrarie.
Împrumutul maritim poate fi constituit:
1) Asupra întregului vas sau a unei părți din el;
2) Asupra uneltelor, instrumentelor și armamentului;
4) Asupra poverei sau asupra unei părți din ea;
5) Asupra vasului, navlului și poverei împreună.
Împrumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participarei la câștig a marinarilor și a omenilor de mare; dacă, cu toate acestea împrumutul are loc, împrumutătorul are drept numai la plata capitalului fără interese.
Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cărora a fost constituit, are tărie pentru avea valoare după prețuirea facuta sau convenită, iar restul sumei împrumutată se răspunde cu procente după cursul pieței.
Dacă însă a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutătorul are dreptul a cere anularea contractului și restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus.
Profitul ce se spera asupra lucrurilor încărcate nu se socotește ca exces de valoare, dacă aceasta s'a declarat în mod expres.
Împrumutătorul nu risca nimic în caz de schimbare a itinerarului, a călătoriei sau a vasului, declarate în contract, afară numai dacă schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majoră.
Asemenea nu risca nimic împrumutătorul cînd împrumutatul se abține sau face o declarațiune falsa, care ar putea sa micșoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul.
Schimbarea căpitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacă nu este convențiune contrarie.
Dacă lucrurile asupra cărora s'a constituit împrumutul maritim sînt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majoră, în timpul și locul pentru care împrumutătorul și-a luat răspunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plată.
Dacă pierderea e parțială, plata sumelor împrumutate e redusă la valoarea lucrurilor afectate împrumutului și care au fost scapate, afară de plată cheltuielilor pentru scăpare și a creanțelor privilegiate cărora s'ar cuveni preferinta.
Cînd împrumutul e făcut asupra navlului, plata, în caz de sinistru, e redusă la ceea ce se datorește de către chiriaș, scăzându-se mai întîi salariile persoanelor echipajului pentru cea din urma călătorie și contributiunea cheltuielilor pentru scăparea vasului.
Dacă lucrul asupra căruia s'a constituit împrumutul maritim este și asigurat, valoarea partei ce s'a scăpat se împarte între împrumutător numai pentru capital, și asigurator numai pentru sumele asigurate, în proportiune cu interesul fiecăruia.
Timpul riscurilor, dacă nu este determinat prin contract, începe:
1) În privinta vasului, accesoriilor lui și navlului, din momentul în care vasul părăsește portul, pînă în ziua cînd arunca ancora în portul de destinatiune;
2) În privinta poverei, din momentul în care lucrurile se incarca în vas sau în barci pentru a fi transportate pe vas pînă în ziua cînd s'a descărcat pe uscat, la locul de destinatiune.