Capitolul I — Planificarea redresării și a rezoluției — LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Articolul 9

(1) Instituțiile de credit care dețin o pondere importantă în sistemul financiar național elaborează propriile planuri de redresare în conformitate cu art. 13-48 și fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale în conformitate cu art. 49-84.

(2) În aplicarea prevederilor prezentului articol se consideră că o instituție de credit are o pondere importantă în sistemul financiar național dacă îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

a) valoarea totală a activelor sale depășește 30 miliarde euro;

b) ponderea activelor totale în produsul intern brut al României depășește 20%, cu excepția cazului în care valoarea activelor totale este sub 5 miliarde euro.

Articolul 10

(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 13-84, având în vedere elementele prevăzute la art. 1 alin. (2), precum și evaluarea impactului pe care situația de dificultate majoră a unei instituții de credit și lichidarea sa ulterioară prin procedurile de insolvență l-ar putea avea asupra piețelor financiare, asupra altor instituții, asupra condițiilor de finanțare și asupra economiei per ansamblu, precum și potențialele efecte negative semnificative generate de situația de dificultate majoră a instituției de credit, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și autoritate de rezoluție, poate stabili cerințe simplificate privind planul de redresare și planul de rezoluție al respectivei entități, în ceea ce privește:

a) conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție prevăzute la art. 13-84;

b) data până la care primele planuri de redresare și de rezoluție vor fi elaborate și frecvența de actualizare a acestor planuri, care poate fi mai mică decât cea prevăzută la art. 14, 33, 54 și 66;

c) conținutul și nivelul de detaliere a informațiilor solicitate instituțiilor de credit, în conformitate cu art. 17 alin. (1) lit. a) și b), art. 57 alin. (1), art. 60 și secțiunile A și B din anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

d) nivelul de detaliere a informațiilor necesare evaluării posibilității de soluționare prevăzute la art. 85-91 și în secțiunea C din anexă.

(2) Evaluarea de la alin. (1) se va realiza de către Banca Națională a României după consultarea, dacă este cazul, cu autoritatea națională macroprudențială desemnată din România.

(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 10 , Sectiunea 1 , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, poate impune în orice moment unei instituții de credit căreia i-au fost aplicate cerințe simplificate, potrivit alin. (1), trecerea la aplicarea integrală a cerințelor prevăzute la art. 13-84, cu stabilirea și comunicarea termenului de conformare a instituției de credit la noile cerințe.

(4) Aplicarea cerințelor simplificate, prevăzute la alin. (1), nu afectează competențele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și, după caz, de autoritate de rezoluție, de a dispune măsuri de prevenire a crizelor sau măsuri de gestionare a crizelor.

Articolul 11

(1) Cu respectarea dispozițiilor art. 9 și ale alin. (2) al prezentului articol, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă sau, după caz, de autoritate de rezoluție, poate excepta următoarele categorii de entități:

a) cooperativele de credit dintr-o rețea cooperatistă de credit ce beneficiază potrivit legislației naționale de exceptare de la aplicarea unor cerințe prudențiale în conformitate cu art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de la aplicarea cerințelor prevăzute la art. 13-48 și, după caz, art. 49-84;

b) instituții care sunt membre ale unui sistem instituțional de protecție, de la aplicarea cerințelor prevăzute la art. 13-48.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1):

a) cerințele prevăzute la art. 13-48 și, după caz, art. 49- 84 se aplică la nivel consolidat rețelei formate din casa centrală și cooperativele de credit afiliate la aceasta care respectă condițiile prevăzute la art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b) sistemul instituțional de protecție va respecta cerințele prevăzute la art. 13-48, în cooperare cu fiecare dintre instituțiile care beneficiază de exceptare.

(3) În aplicarea cerințelor art. 13-48 entităților prevăzute la alin. (1), în cazul unei rețele cooperatiste de credit orice trimitere la un grup se consideră a fi făcută la casa centrală împreună cu cooperativele de credit afiliate acesteia în înțelesul art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cu filialele acestora, iar orice trimitere la întreprinderi-mamă sau la instituții de credit care fac obiectul supravegherii consolidate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcută la casa centrală.

Articolul 12

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție și autoritate competentă, comunică Autorității bancare europene modul de aplicare a art. 9, art. 10 alin. (1) și art. 11.

Secțiunea a 2-a — Planificarea redresării

2.1. Dispoziții generale privind planurile de redresare

Articolul 13

(1) Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, care nu face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate, potrivit art. 176, 181 și 192 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 111 și 112 din Directiva 2013/36/UE, elaborează și menține un plan de redresare care prevede măsuri ce trebuie luate de entitate pentru restabilirea poziției sale financiare în cazul deteriorării semnificative a acesteia.

(2) Planurile de redresare sunt considerate parte integrantă a cadrului formal de administrare a activității instituit de instituția de credit potrivit art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 14

Instituțiile de credit actualizează planurile de redresare cel puțin anual sau, la solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu o frecvență mai mare și, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice, ori a activității sau situației financiare a instituției de credit care ar putea avea impact semnificativ asupra planurilor de redresare sau ar impune modificarea acestora.

Articolul 15

La elaborarea planurilor de redresare, instituțiile de credit nu trebuie să se bazeze în niciun fel pe accesul la sprijin financiar public extraordinar.

Articolul 16

Instituțiile de credit includ în planul de redresare, dacă este cazul, o analiză a situațiilor în care pot solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi calificate drept garanții reale.

Articolul 17

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor din art. 9-84, planurile de redresare trebuie să includă:

a) informațiile prevăzute în secțiunea A din anexă;

b) măsuri ce pot fi luate de către instituția de credit atunci când sunt întrunite condițiile pentru intervenția timpurie prevăzute de art. 149-151;

c) condiții și proceduri adecvate pentru a garanta aplicarea măsurilor de redresare în timp util, precum și o gamă largă de opțiuni de redresare.

(2) Planurile de redresare trebuie să fie elaborate luând în considerare o serie de scenarii de criză financiară și macroeconomică majoră, relevante pentru caracteristicile specifice ale instituției de credit, inclusiv evenimente sistemice, scenarii de criză specifice persoanelor juridice considerate individual, precum și grupurilor în ansamblul lor.

Articolul 18

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate solicita unei instituții de credit să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care este parte.

Articolul 19

Organul de conducere al instituției de credit evaluează și aprobă planul de redresare înainte de transmiterea acestuia către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă.

Articolul 20

(1) Instituțiile de credit supuse obligației de întocmire a planurilor de redresare în temeiul art. 13, 27 și 29 trebuie să transmită planurile de redresare Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, pentru a fi evaluate.

(2) Instituțiile de credit trebuie să demonstreze de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, că planurile de redresare îndeplinesc criteriile de la art. 21.

Articolul 21

În termen de șase luni de la primirea planului de redresare, după consultarea autorităților competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative ale instituției de credit, în situația în care planul de redresare este relevant pentru respectiva sucursală, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, analizează planul de redresare și evaluează în ce măsură acesta respectă cerințele prevăzute la art. 13-19 și următoarele criterii:

a) punerea în aplicare a aranjamentelor propuse în planul de redresare este, în mod rezonabil, probabil să asigure păstrarea sau restabilirea viabilității și poziției financiare a instituției de credit sau, după caz, a grupului, ținând cont de măsurile premergătoare pe care entitatea le-a întreprins sau a planificat să le întreprindă;

b) implementarea planului și a opțiunilor de redresare identificate în acesta este, în mod rezonabil, probabil să fie realizată rapid și eficient în situații de criză financiară, cu evitarea la maximum a efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar, inclusiv în scenarii în care și alte instituții ar trebui să implementeze planuri de redresare în aceeași perioadă.

Articolul 22

La evaluarea caracterului adecvat al planului de redresare potrivit art. 21, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, ia în considerare gradul în care structura de capital și de finanțare a instituției de credit corespunde complexității structurii organizatorice și profilului de risc al acesteia.

Articolul 23

(1) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere transmite planul de redresare structurii care exercită funcția de rezoluție.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție poate evalua planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conține, ce pot avea impact negativ asupra posibilității de soluționare a instituției de credit, și poate face recomandări referitoare la aceste aspecte structurii care exercită funcția de supraveghere.

(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 23, Punctul 2.1., Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 24

(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, apreciază că planul de redresare prezintă deficiențe majore sau că există obstacole semnificative în calea implementării planului, aceasta comunică instituției de credit și, dacă este cazul, întreprinderii-mamă din grup rezultatul evaluării și solicită instituției de credit prezentarea, în termen de două luni de la comunicare, a unui plan revizuit care să conțină soluții pentru înlăturarea deficiențelor sau depășirea obstacolelor.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate prelungi cu o lună termenul prevăzut la alin. (1), la solicitarea instituției de credit.

(3) Înainte de a solicita unei instituții de credit să depună un plan de redresare revizuit potrivit alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, solicită opinia instituției de credit referitoare la o astfel de cerință.

(4) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, apreciază că deficiențele și obstacolele nu au fost soluționate în mod corespunzător prin planul revizuit, aceasta poate impune instituției de credit modificări punctuale asupra planului.

Articolul 25

(1) În cazul în care instituția de credit nu prezintă un plan de redresare revizuit sau Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește că planul de redresare revizuit nu rezolvă problema deficiențelor sau obstacolelor potențiale identificate în cadrul evaluării inițiale și că nici nu este posibilă rezolvarea prin impunerea unor modificări punctuale ale planului, Banca Națională a României solicită instituției de credit să identifice, într-o perioadă rezonabilă, modificări pe care le poate aduce activității sale economice pentru a înlătura respectivele deficiențe sau depăși respectivele obstacole din calea implementării planului de redresare.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, stabilește durata perioadei prevăzute la alin. (1), de la caz la caz, în funcție de situația entității și natura deficiențelor identificate.

(3) În cazul în care instituția de credit nu identifică, în termenul stabilit de Banca Națională a României potrivit alin. (2), modificări pe care le poate aduce activității sale economice sau în cazul în care Banca Națională a României estimează că acțiunile propuse de instituția de credit nu ar soluționa în mod adecvat deficiențele sau obstacolele, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate impune instituției de credit una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (4) și/sau orice altă măsură pe care o consideră necesară și proporțională, ținând cont de gravitatea deficiențelor sau amplitudinea obstacolelor și de efectul măsurilor respective asupra activității instituției de credit.

(4) Fără a aduce atingere art. 226 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate impune instituției de credit una sau mai multe din următoarele măsuri:

a) reducerea profilului de risc al instituției de credit, inclusiv reducerea riscului de lichiditate;

b) aplicarea de măsuri de recapitalizare promptă;

c) revizuirea strategiei și structurii instituției de credit;

d) modificarea strategiei de finanțare, pentru îmbunătățirea rezistenței la șoc a liniilor de activitate de bază și a funcțiilor critice;

e) modificarea structurii de administrare a instituției de credit.

Articolul 26

(1) Măsurile impuse instituțiilor de credit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, conform art. 25 alin. (4), trebuie să fie proporționale cu gravitatea deficiențelor și amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.

(2) Decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, însoțită de motivarea acesteia, se comunică în scris instituției de credit și poate fi contestată în condițiile prevăzute la art. 275-277 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

2.2. Planuri de redresare la nivel de grup

Articolul 27

(1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană care au sediul în România și pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant elaborează și transmit Băncii Naționale a României un plan de redresare a grupului în ansamblul său.

(2) Întreprinderea-mamă asigură că în planul de redresare a grupului sunt specificate măsurile a căror aplicare poate fi impusă la nivelul întreprinderii-mamă înseși și la nivelul fiecărei filiale în parte.

(3) Întreprinderea-mamă actualizează planurile de redresare cu respectarea dispozițiilor art. 14.

Articolul 28

Prevederile art. 27 se aplică în mod corespunzător și întreprinderilor-mamă din Uniunea Europeană care au sediul în România și pentru care supraveghetor consolidant este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.

Articolul 29

În cazul în care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant pentru întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană care nu au sediul în România, Banca Națională a României poate solicita autorității competente din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul să îi ceară acesteia elaborarea și transmiterea către Banca Națională a României a unui plan de redresare a grupului, cu îndeplinirea cerințelor art. 27 alin. (2) și (3).

Articolul 30

În cazurile prevăzute la art. 41-47, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita instituțiilor de credit filiale, persoane juridice române, să elaboreze și să îi transmită planuri de redresare individuale.

(la 03-01-2022, Articolul 30, Punctul 2.2. din Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 31

(1) Cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute în prezenta lege, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite planurile de redresare a grupului:

a) autorităților competente relevante prevăzute la art. 184 și 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b) autorităților competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care planul de redresare este relevant pentru respectivele sucursale;

c) celorlalte autorități de rezoluție ale filialelor.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere transmite planurile de redresare a grupului structurii care exercită funcția de rezoluție.

Articolul 32

(1) La elaborarea planului de redresare a grupului, întreprinderea-mamă urmărește stabilizarea în situații de criză a grupului în ansamblu sau a oricărei instituții din grup, astfel încât să soluționeze sau să elimine cauzele perturbărilor și să restabilească poziția financiară a grupului sau a instituției în cauză, ținând seama în același timp de poziția financiară a altor entități ale grupului.

(2) Întreprinderea-mamă include în planul de redresare a grupului aranjamente menite să asigure coordonarea și consecvența măsurilor care se întreprind la nivelul întreprinderii-mamă, la nivelul entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d), precum și a celor care se iau la nivelul filialelor și, dacă este cazul, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul sucursalelor semnificative.

Articolul 33

Planul de redresare a grupului și orice plan de redresare individual elaborat de o filială trebuie să includă elementele prevăzute la art. 13-19, inclusiv o gamă de opțiuni de redresare care identifică măsurile ce pot fi întreprinse pe fiecare scenariu de criză prevăzut la art. 17 alin. (2) și, dacă este cazul, aranjamentele privind sprijinul financiar intragrup, adoptate potrivit acordului privind sprijinul financiar intragrup, încheiat potrivit prevederilor art. 117-148.

Articolul 34

Întreprinderea-mamă identifică în planul de redresare a grupului, pentru fiecare scenariu de criză, eventualele obstacole în calea punerii în aplicare a măsurilor de redresare în cadrul grupului, inclusiv la nivelul fiecărei entități, și eventualele obstacole majore de natură juridică sau practică aflate în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării de datorii ori restituirii de active în cadrul grupului.

Articolul 35

Organul de conducere al întreprinderii-mamă ce elaborează planul de redresare al grupului în temeiul art. 27, 28 sau 29, după caz, evaluează și aprobă planul de redresare a grupului înainte de transmiterea acestuia către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, sau, după caz, supraveghetorului consolidant din alt stat membru.

2.3. Evaluarea planurilor de redresare a grupului

Articolul 36

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autoritățile competente ale filialelor, în urma unei consultări cu autoritățile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și împreună cu autoritățile competente din jurisdicțiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, examinează planul și evaluează măsura în care acesta îndeplinește cerințele și criteriile prevăzute la art. 20-35.

(la 03-01-2022, Alineatul (1) din Articolul 36, Punctul 2.3., Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează conform procedurii stabilite la art. 20 - 26 și dispozițiilor art. 37-40 și ține seama de impactul potențial al măsurilor de redresare asupra stabilității financiare în toate statele membre în care grupul operează.

Articolul 37

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, depune toate diligențele pentru a adopta o decizie comună împreună cu autoritățile competente ale filialelor, într-un termen de patru luni de la data transmiterii planului de redresare a grupului, în conformitate cu prevederile art. 31, cu privire la:

a) examinarea și evaluarea planului de redresare a grupului;

b) necesitatea elaborării unor planuri de redresare pe bază individuală pentru instituțiile care fac parte din grup;

c) aplicarea măsurilor prevăzute la art. 24 și 25.

(2) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate solicita Autorității bancare europene acordarea de asistență potrivit art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la o decizie comună, în sensul prevederilor alin. (1).

Articolul 38

(1) În absența unei decizii comune luate în termenul de patru luni prevăzut la art. 37 alin. (1), de către autoritățile competente, cu privire la examinarea și evaluarea planului de redresare a grupului sau cu privire la orice măsuri pe care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană trebuie să le ia potrivit art. 24 și 25, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, adoptă propria decizie, ținând cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente, exprimate în termenul de patru luni prevăzut, și notifică decizia întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană și celorlalte autorități competente ale filialelor.

(2) Dacă, în termenul de patru luni, oricare dintre autoritățile competente prevăzute la art. 37 se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. a), b) și d), Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(3) Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, ține cont la adoptarea propriei decizii de decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

(5) După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. a), b) și d).

(6) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

Articolul 39

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autoritățile competente care nu s-au adresat Autorității bancare europene potrivit art. 38 alin. (2) poate ajunge la o decizie comună cu privire la un plan de redresare la nivel de grup, care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția respectivelor autorități.

Articolul 40

Decizia comună prevăzută la art. 37 și 39 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 38, este recunoscută ca definitivă și este aplicată de autoritățile competente din statele membre vizate.

2.4. Planuri de redresare la nivel de grup în situația în care Banca Națională a României este autoritate competentă la nivel individual

Articolul 41

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, împreună cu supraveghetorul consolidant, în urma unei consultări cu autoritățile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și împreună cu autoritățile competente din jurisdicțiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează planul de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant și evaluează măsura în care acesta îndeplinește cerințele și criteriile prevăzute la art. 20-35 din perspectiva instituțiilor de credit supravegheate de aceasta.

(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1), efectuată în conformitate cu procedura prevăzută la art. 20-26, ține seama de potențialul impact al măsurilor de redresare asupra stabilității financiare din România.

(la 03-01-2022, Articolul 41, Punctul 2.4. din Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 42

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, depune toate diligențele pentru adoptarea, într-un termen de patru luni de la data trimiterii planului de redresare a grupului de către supraveghetorul consolidant, a deciziei comune similare celei prevăzute la art. 37, sens în care poate solicita Autorității bancare europene acordarea de asistență în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Articolul 43

În absența unei decizii comune a autorităților competente în termenul de 4 luni prevăzut la art. 42 cu privire la necesitatea elaborării planului de redresare individual pentru instituțiile de credit aflate sub jurisdicția Băncii Naționale a României sau cu privire la aplicarea, la nivelul filialelor, persoane juridice române, a măsurilor prevăzute la art. 24 și 25, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie.

(la 03-01-2022, Articolul 43 din Punctul 2.4. , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 44

(1) Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 42, oricare dintre autoritățile competente implicate potrivit aceluiași articol se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. a), b) și d), Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(2) Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

(4) După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în legătură cu evaluarea planurilor de redresare și cu implementarea măsurilor prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. a), b) și d).

(5) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual.

Articolul 45

Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, nu s-a adresat Autorității bancare europene într-un mod similar celui prevăzut la art. 44, aceasta poate ajunge, împreună cu celelalte autorități competente care nu s-au adresat Autorității bancare europene, la o decizie comună cu privire la un plan de redresare la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa.

Articolul 46

Decizia comună prevăzută la art. 42 și 45 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 43, este recunoscută ca definitivă și este aplicată în mod corespunzător.

Articolul 47

Banca Națională a României, în cazul unei sucursale semnificative din România, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursala respectivă, cooperează cu supraveghetorul consolidant și cu celelalte autorități competente implicate, în procesul de analiză și de evaluare a planului de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant.

2.5. Indicatorii planului de redresare

Articolul 48

(1) În aplicarea prevederilor art. 13-47, instituțiile de credit stabilesc și includ în planurile de redresare o serie de indicatori calitativi sau cantitativi legați de poziția financiară a instituției de credit, care pot fi monitorizați cu ușurință și care precizează momentele la care trebuie întreprinse măsurile prevăzute în plan.

(2) Instituțiile de credit stabilesc indicatorii astfel încât să demonstreze Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, că dispun de aranjamente adecvate pentru monitorizarea periodică a indicatorilor.

(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 48 , Punctul 2.5. , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(3) Indicatorii de la alin. (1) sunt agreați de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, atunci când evaluează planurile de redresare în conformitate cu prevederile art. 20-26 și art. 41-47.

(la 03-01-2022, Alineatul (3) din Articolul 48 , Punctul 2.5. , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(4) Fără a aduce atingere alin. (1), dacă organul de conducere al instituției de credit consideră că acest lucru este adecvat în condițiile date, o instituție de credit poate să ia măsuri pe baza planului său de redresare chiar dacă indicatorul relevant nu a fost atins sau să nu ia astfel de măsuri chiar dacă indicatorul relevant este atins.

(5) Decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare este notificată fără întârziere Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant.

(la 03-01-2022, Alineatul (5) din Articolul 48 , Punctul 2.5. , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Secțiunea a 3-a — Planificarea rezoluției

3.1. Dispoziții privind planurile de rezoluție pentru instituții de credit ce nu fac parte dintr-un grup

(la 03-01-2022, Denumirea Paragrafului 3.1. din Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 49

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, elaborează un plan de rezoluție pentru fiecare instituție de credit persoană juridică română, care nu face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate, în conformitate cu prevederile art. 176, 181 și 192 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației altui stat membru care transpune prevederile art. 111 și 112 din Directiva 2013/36/UE. Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție elaborează planul de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.

(2) Banca Națională României, în calitate de autoritate de rezoluție se consultă și cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative ale instituției de credit, în situația în care planul de rezoluție este relevant pentru respectivele sucursale.

(3) Planul de rezoluție prevede acțiunile de rezoluție pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, le poate întreprinde atunci când instituția de credit îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică informațiile prevăzute la art. 55 lit. a) instituției de credit în cauză.

Articolul 50

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, identifică în planul de rezoluție obstacolele majore în calea posibilității de soluționare a entității, în sensul art. 85 alin. (3), și, dacă este necesar și proporțional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în conformitate cu prevederile art. 85-116.

(la 03-01-2022, Articolul 50 din Punctul 3.1. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 26, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 51

(1) Planul de rezoluție trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situația de dificultate majoră a instituției de credit să se datoreze unor circumstanțe individuale sau să survină pe fondul unei instabilități financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.

(2) Planul de rezoluție nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele:

a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepția utilizării mecanismelor de finanțare instituite în conformitate cu prevederile art. 531-535;

b) asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale;

c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard.

(la 03-01-2022, Articolul 51 din Punctul 3.1. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 52

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include în planul de rezoluție o analiză a modalității și momentului în care instituția de credit poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la facilitățile oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi calificate drept garanții reale.

Articolul 53

La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, instituția de credit furnizează asistență la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție.

Articolul 54

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reevaluează și, dacă este cazul, actualizează planurile de rezoluție cel puțin anual și după orice modificare semnificativă a structurii organizatorice sau juridice, a activității sau a poziției financiare a instituției de credit care ar putea avea, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, un impact semnificativ asupra eficacității planurilor de rezoluție sau care ar impune o modificare a acestora.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), instituțiile de credit informează prompt Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor. Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere informează prompt structura care exercită funcția de rezoluție asupra oricărei modificări care ar putea impune o reevaluare sau o actualizare a planurilor.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, realizează reevaluarea planurilor de rezoluție prevăzută la alin. (1) și după implementarea acțiunilor de rezoluție sau după exercitarea competențelor prevăzute la art. 358-367.

(4) La stabilirea termenelor prevăzute la art. 55 lit. o) și p) în circumstanțele prevăzute la alin. (3), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare termenul de conformare cu cerința prevăzută la art. 226^5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(la 03-01-2022, Articolul 54 din Punctul 3.1. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 55

(1) Fără a aduce atingere art. 9-12, planul de rezoluție prevede opțiuni de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție prevăzute la art. 177-456 și include următoarele elemente pentru care se stabilesc valori concrete atunci când este adecvat și posibil:

a) un rezumat al principalelor elemente ale planului;

b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituției de credit de la ultima actualizare a planului de rezoluție;

c) o prezentare a modalității în care funcțiile critice și liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcții, fundamentată din punct de vedere juridic și economic, pentru asigurarea continuității și rezilienței operaționale digitale a acestora în caz de dificultate majoră a instituției de credit;

(la 20-03-2025, Litera c) , Alineatul (1) , Articolul 55 , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 1. , Articolul II din LEGEA nr. 16 din 13 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 17 martie 2025 )

d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;

e) o descriere detaliată a evaluării posibilității de soluționare a entității, în sensul art. 85 alin. (3), efectuată potrivit dispozițiilor art. 50 și art. 85-87;

f) o descriere a oricăror măsuri necesare conform prevederilor art. 92-98 pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare, în sensul art. 85 alin. (3), identificate în urma evaluării efectuate potrivit dispozițiilor art. 85-87;

g) o descriere a procedurii de stabilire a valorii și posibilității de vânzare a funcțiilor critice, a liniilor de activitate de bază și a activelor instituției de credit;

h) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informațiile solicitate potrivit dispozițiilor art. 57 sunt actualizate și puse la dispoziția Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în orice moment;

i) prezentarea modului în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră ca ar putea fi finanțate opțiunile de rezoluție, fără ca instituția de credit să recurgă la sprijin financiar public extraordinar, cu excepția utilizării mecanismelor de finanțare instituite potrivit dispozițiilor art. 531-535, ori la asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale ori la asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard;

j) o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate în funcție de scenariile posibile și termenele aplicabile;

k) o descriere a relațiilor de interdependență critice;

l) o descriere a opțiunilor care ar permite menținerea accesului la serviciile de plăți și de compensare și la alte infrastructuri, precum și o evaluare a portabilității pozițiilor clienților;

m) o analiză a impactului planului asupra angajaților instituției de credit, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate și o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluție a personalului, a organizației patronale și a organizației angajaților, după caz;

n) un plan de comunicare cu mass-media și cu publicul;

o) cerințele prevăzute la art. 295^26 și art. 295^27-295^31 și termenul în care trebuie să se ajungă la acel nivel în conformitate cu prevederile art. 295^49-295^56;

p) în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică art. 295^10, 295^11 sau 295^13, un calendar pentru asigurarea conformării entității de rezoluție cu art. 295^49-295^56;

q) o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale instituției de credit, inclusiv a rețelelor și sistemelor informatice menționate în Regulamentul (UE) 2022/2.554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1.011;

(la 20-03-2025, Litera q) , Alineatul (1) , Articolul 55 , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 1. , Articolul II din LEGEA nr. 16 din 13 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 17 martie 2025 )

r) după caz, orice opinie primită de la instituția de credit care are legătură cu planul de rezoluție.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție transmite planul de rezoluție, precum și orice modificări aduse acestuia structurii care exercită funcția de supraveghere.

(la 03-01-2022, Articolul 55 din Punctul 3.1. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 56

(1) Fără a aduce atingere art. 18, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) din jurisdicția sa să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare la care acestea sunt parte și poate stabili termenul în care trebuie realizate evidențele respective, care se comunică acestora.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi diferit în funcție de tipurile de contracte financiare definite la art. 2 pct. 83, aceleași termene fiind aplicate tuturor instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), aflate în jurisdicția sa.

Articolul 57

(1) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, fiecare instituție de credit persoană juridică română:

a) cooperează la elaborarea planului de rezoluție atât cât este necesar, conform solicitării autorității de rezoluție;

b) furnizează toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a planului de rezoluție, inclusiv informațiile și analizele prevăzute în secțiunea B a anexei.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de supraveghere cooperează cu structura care exercită funcția de rezoluție, pentru a verifica în ce măsură informațiile prevăzute la alin. (1) sunt deja disponibile. Banca Națională a României se asigură că, în situația în care aceste informații sunt disponibile, structura care exercită funcția de supraveghere le transmite structurii care exercită funcția de rezoluție.

3.2. Planificarea rezoluției la nivel de grup

Articolul 58

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor din grup și în urma consultării cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea, elaborează planuri de rezoluție a grupului.

(2) Planul de rezoluție a grupului cuprinde acțiunile în ceea ce privește:

a) întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România;

b) filialele ce fac parte din grup și care sunt stabilite în Uniunea Europeană;

c) entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d);

d) filialele ce fac parte din grup și sunt stabilite în afara Uniunii Europene, cu respectarea dispozițiilor art. 512-529.

(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 58 , Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(3) În concordanță cu acțiunile prevăzute la alin. (2), planul de rezoluție a grupului identifică, în cazul fiecărui grup, entitățile de rezoluție și grupurile de rezoluție.

(la 03-01-2022, Articolul 58 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost completat de Punctul 31, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 59

În cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivelul unui grup a cărui întreprindere-mamă din Uniunea Europeană nu are sediul în România, Banca Națională a României cooperează strâns cu autoritatea de rezoluție din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul în vederea elaborării planurilor de rezoluție a grupului.

Articolul 60

Planul de rezoluție a grupului se elaborează pe baza informațiilor furnizate conform art. 57.

Articolul 61

(1) Planul de rezoluție la nivel de grup va avea în vedere următoarele:

a) stabilirea acțiunilor de rezoluție care urmează a fi întreprinse în cazul entităților de rezoluție, potrivit scenariilor prevăzute la art. 51, și implicațiile acestor acțiuni de rezoluție asupra altor entități din grup prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), întreprinderii-mamă și instituțiilor-filiale;

(la 03-01-2022, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 61 , Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 32, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

a^1) în cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluție, stabilirea acțiunilor de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție din cadrul fiecărui grup de rezoluție și efectele acestor acțiuni:

(i) atât asupra altor entități din grup care fac parte din același grup de rezoluție;

(ii) cât și asupra altor grupuri de rezoluție;

(la 03-01-2022, Alineatul (1) din Articolul 61 , Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost completat de Punctul 33, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

b) examinarea măsurii în care instrumentele și competențele de rezoluție pot fi aplicate, respectiv exercitate, în mod coordonat, în cazul entităților de rezoluție stabilite în Uniunea Europeană, inclusiv a măsurilor vizând facilitarea achiziționării de către o terță parte a grupului ca întreg, a unor linii de activitate separate sau a unor activități realizate de mai multe entități din grup, de unele dintre acestea sau de anumite grupuri de rezoluție, și identificarea eventualelor obstacole din calea unei rezoluții coordonate;

(la 03-01-2022, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 61 , Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 34, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

c) identificarea, în cazul în care grupul include entități constituite în state terțe, a modalităților adecvate de cooperare și de coordonare cu autoritățile relevante ale respectivelor state terțe și a implicațiilor pentru rezoluția la nivelul Uniunii Europene;

d) identificarea măsurilor necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic și economic a anumitor funcții sau linii de activitate, pentru a facilita rezoluția grupului, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție;

e) stabilirea oricăror acțiuni suplimentare, care fie nu sunt prevăzute în prezenta lege și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, intenționează să le aplice entităților care fac parte din acel grup de rezoluție, fie nu sunt prevăzute de legislația națională a unui alt stat membru prin care s-a transpus Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, și pe care alte autorități de rezoluție relevante intenționează să le aplice.

(la 03-01-2022, Litera e) din Alineatul (1) , Articolul 61 , Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 35, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

f) identificarea modului în care ar putea fi finanțate acțiunile de rezoluție a grupului și, în cazurile în care este necesară utilizarea mecanismelor de finanțare, definirea principiilor de partajare a responsabilității pentru respectiva finanțare între sursele de finanțare din diferite state membre. Planul nu trebuie să se bazeze pe sprijin financiar public extraordinar, în afara utilizării mecanismelor de finanțare instituite conform art. 531-535 și, după caz, a mecanismelor de finanțare instituite de alte state membre potrivit art. 100 din Directiva 2014/59/UE ori pe asigurarea de lichiditate în situații de urgență din partea băncii centrale ori pe asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanții, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard.

(2) Principiile pe baza cărora este elaborat planul au în vedere partajarea responsabilității pe baza unor criterii obiective și echilibrate, luând în considerare prevederile art. 560 și impactul asupra stabilității financiare în toate statele membre implicate.

Articolul 62

Evaluarea posibilității de soluționare a grupului potrivit art. 88-91 se realizează concomitent cu elaborarea și actualizarea planului de rezoluție a grupului conform art. 58-61 și art. 63, incluzând în plan o descriere detaliată a evaluării realizate.

Articolul 63

Planul de rezoluție a grupului nu trebuie să aibă un impact disproporționat asupra niciunui stat membru în care operează grupul.

Articolul 64

(1) Întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România transmite Băncii Naționale României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup orice informații solicitate de aceasta conform art. 57, referitoare la respectiva întreprindere-mamă din Uniunea Europeană, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d).

(2) Întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România elaborează și transmite către autoritatea de rezoluție la nivel de grup, inclusiv în situațiile în care aceasta este o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, informațiile solicitate conform art. 57, referitoare la întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile care fac parte din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d).

(3) În cazul întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană care nu are sediul în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, solicită autorității de rezoluție din statul membru în care întreprinderea-mamă își are sediul transmiterea către Banca Națională a României a informațiilor similare celor prevăzute de art. 57, referitoare la respectiva întreprinderea-mamă, și, dacă este necesar, la fiecare dintre entitățile care fac parte din grup, inclusiv cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d).

(4) Cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute de prezenta lege, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite informațiile prevăzute la alin. (1) către:

a) Autoritatea bancară europeană;

b) autoritățile de rezoluție ale filialelor;

c) autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul de rezoluție este relevant pentru sucursalele semnificative;

d) autoritățile competente relevante prevăzute la art. 184 și 185^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

e) autoritățile de rezoluție din statele membre în care își au sediul entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) din Directiva 2014/59/UE.

(5) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite Autorității bancare europene toate informațiile relevante pentru rolul său referitor la planurile de rezoluție a grupului, iar autorităților prevăzute la alin. (4) lit. b)-d) cel puțin toate informațiile relevante pentru filiala sau sucursala semnificativă din jurisdicția fiecărei autorități.

(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate transmite informațiile referitoare la filiale din state terțe numai cu consimțământul autorității de supraveghere sau al autorității de rezoluție relevante din respectivul stat terț.

Articolul 65

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 64 alin. (4), după consultarea cu autoritățile competente relevante, inclusiv cu autoritățile competente din statele membre în care sunt situate sucursale semnificative, elaborează și actualizează în cadrul colegiilor de rezoluție planul de rezoluție a grupului.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate, cu respectarea cerințelor de păstrare a confidențialității prevăzute de art. 527-529, să implice în elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție a grupului autorități de rezoluție din state terțe în care sunt situate filiale sau societăți financiare holding din grup ori sucursale semnificative, în sensul art. 210^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 66

Planul de rezoluție a grupului este revizuit și, după caz, actualizat cel puțin o dată pe an, precum și după orice modificare a structurii juridice sau organizatorice, a activității sau a poziției financiare a grupului, inclusiv a oricărei entități din grup, care ar putea avea, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup și a celorlalte autorități implicate, un impact semnificativ asupra planului sau ar impune modificarea sa.

Articolul 67

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă împreună cu autoritățile de rezoluție ale filialelor, printr-o decizie comună, planul de rezoluție a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea a informațiilor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Națională a României poate solicita sprijinul Autorității bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune.

(2) În cazul în care grupul cuprinde mai multe grupuri de rezoluție, planificarea acțiunilor de rezoluție prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a^1) se include într-o decizie comună, astfel cum se menționează la alin. (1).

(la 03-01-2022, Articolul 67 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 68

În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție în termenul de patru luni prevăzut la art. 67, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, adoptă propria decizie cu privire la planul de rezoluție a grupului, solid argumentată și ținând cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție, și notifică decizia adoptată întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană.

Articolul 69

(1) Dacă, în termenul de patru luni prevăzut la art. 67, oricare dintre celelalte autorități de rezoluție se adresează Autorității bancare europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(2) Perioada de patru luni este considerată perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, ține cont la adoptarea propriei decizii de decizia Autorității bancare europene, exprimată în termen de o lună.

(4) După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene în vederea ajungerii la un acord cu privire la planul de rezoluție la nivel de grup.

(5) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.

Articolul 70

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate ajunge la o decizie comună referitoare la un plan de rezoluție la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa, împreună cu autoritățile de rezoluție care nu s-au adresat Autorității bancare europene în acest sens, potrivit art. 69 alin. (1).

Articolul 71

Decizia comună prevăzută la art. 67 și 70 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 68, este recunoscută ca definitivă și este aplicată de celelalte autorități de rezoluție vizate.

Articolul 72

Dacă sunt luate decizii comune în temeiul art. 67 și 70 și dacă o autoritate de rezoluție consideră că motivul dezacordului privind planul de rezoluție a grupului, în privința căruia s-a solicitat asistență Autorității bancare europene, afectează responsabilitățile fiscale ale statului membru respectiv, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, în urma notificării primite de la autoritatea de rezoluție în cauză, informează Autoritatea bancară europeană asupra acestei situații și reevaluează planul de rezoluție a grupului, inclusiv cerințele minime privind fondurile proprii și datorii eligibile.

Articolul 73

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, transmite autorităților competente relevante planul de rezoluție al grupului, precum și orice modificări aduse acestuia.

3.3. Planificarea rezoluției la nivel de grup în cazul în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție

(la 03-01-2022, Denumirea Paragrafului 3.3. din Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificată de Punctul 37, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 74

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție participă, împreună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție ale filialelor din grup implicate, la elaborarea planurilor de rezoluție a grupului, în urma consultării cu autoritățile de rezoluție din jurisdicțiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea.

(2) Prevederile art. 58 alin. (2) și (3), art. 60 și ale art. 61 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(la 03-01-2022, Articolul 74 din Punctul 3.3. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 75

În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție din România, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în vederea elaborării planurilor de rezoluție a grupului, în măsura în care planul este relevant pentru sucursala semnificativă situată în România.

(la 03-01-2022, Articolul 75 din Punctul 3.3. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 76

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, participă la elaborarea și actualizarea planului de rezoluție a grupului în cadrul colegiilor de rezoluție.

Articolul 77

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă împreună cu celelalte autorități din colegiul de rezoluție, printr-o decizie comună, planul de rezoluție a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea, de către autoritatea de rezoluție la nivel de grup, a informațiilor furnizate de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, în mod similar celor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Națională a României poate solicita sprijinul Autorității bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune.

(2) Prevederile art. 67 alin. (2) se aplică în mod similar, în situația în care Banca Națională a României este autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție.

(la 03-01-2022, Articolul 77 din Punctul 3.3. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 78

(1) În absența unei decizii comune a autorităților de rezoluție în termenul de 4 luni prevăzut la art. 77, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluție, în situația în care este în dezacord cu planul de rezoluție a grupului, ia propria decizie și, după caz, identifică entitatea de rezoluție și elaborează și actualizează un plan de rezoluție pentru grupul de rezoluție compus din entitățile aflate în jurisdicția sa.

(2) Decizia de dezacord trebuie să fie temeinic motivată, să prezinte motivele dezacordului față de planul de rezoluție a grupului propus și să ia în considerare opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție și autorități competente.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, notifică decizia sa celorlalți membri ai colegiului de rezoluție.

(la 03-01-2022, Articolul 78 din Punctul 3.3. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 41, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 79

(1) Cu respectarea prevederilor art. 82, dacă în termenul de patru luni prevăzut la art. 77, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate se adresează Autorității bancare europene pentru acordarea de asistență, în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(2) Perioada de patru luni se consideră perioada de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

(4) După expirarea termenului de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu se mai poate adresa Autorității bancare europene.

(5) În absența unei decizii a Autorității bancare europene se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual.

Articolul 80

Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, nu s-a adresat Autorității bancare europene într-un mod similar celui prevăzut la art. 79, aceasta poate ajunge la o decizie comună cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu autoritățile de rezoluție care nu s-au adresat Autorității bancare europene conform art. 79, cu privire la un plan de rezoluție la nivel de grup care vizează entitățile din grup aflate sub jurisdicția sa.

Articolul 81

Decizia comună prevăzută la art. 77 și 80 sau decizia adoptată în absența deciziei comune, prevăzută la art. 78, este recunoscută ca definitivă și este aplicată în mod corespunzător.

Articolul 82

În cazul în care este solicitat sprijinul Autorității bancare europene în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, cu privire la luarea unei decizii comune privind planurile de rezoluție la nivel de grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, analizează dacă aspectul care face obiectul dezacordului poate afecta în orice mod responsabilitățile fiscale ale României.

Articolul 83

În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, consideră că motivul dezacordului privind planurile de rezoluție a grupului, în privința căruia s-a solicitat asistență Autorității bancare europene, afectează responsabilitățile fiscale ale României, aceasta informează Autoritatea bancară europeană asupra acestei situații și solicită autorității de rezoluție la nivel de grup reevaluarea planului de rezoluție a grupului, inclusiv a cerințelor minime privind fondurile proprii și datorii eligibile.

Articolul 84

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, transmite, în situațiile prevăzute la art. 78 și 79 alin. (3), autorităților competente relevante planul de rezoluție, precum și orice modificări aduse acestuia.

(la 03-01-2022, Articolul 84 din Punctul 3.3. , Sectiunea a 3-a , Capitolul I , Titlul II a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Capitolul I — Planificarea redresării și a rezoluției

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Secțiunea a 2-a — Planificarea redresării

Secțiunea a 3-a — Planificarea rezoluției

Cookie-uri