(1) Utilizarea resurselor fondului de rezoluție pentru firmele de investiții se decide de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru acoperirea necesităților legate de aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție, astfel:
a) pentru garantarea activelor sau obligațiilor firmei de investiții supusă rezoluției, ale filialelor sale, ale unei firme de investiții-punte sau ale unui vehicul de administrare a activelor;
b) pentru a acorda împrumuturi firmei de investiții supusă rezoluției, filialelor sale, unei firme de investiții-punte sau unui vehicul de administrare a activelor;
c) pentru achiziția de active ale firmei de investiții supuse rezoluției;
d) pentru a furniza finanțarea necesară unei firme de investiții-punte ori unui vehicul de administrare a activelor;
e) pentru a plăti despăgubiri acționarilor sau creditorilor conform art. 427;
f) pentru a furniza finanțare firmei de investiții supusă rezoluției în locul reducerii valorii sau conversiei datoriilor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, iar autoritatea de rezoluție a firmelor de investiții decide să excludă anumiți creditori din aria de aplicare a recapitalizării interne, conform art. 287-292;
g) pentru a acorda împrumuturi altor mecanisme de finanțare, în mod voluntar, conform art. 594-599;
h) pentru rambursarea împrumuturilor contractate și a costurilor asociate acestora;
i) pentru orice combinație a măsurilor prevăzute la lit. a)-h).
(2) Resursele fondului de rezoluție pentru firmele de investiții pot fi utilizate pentru luarea măsurilor prevăzute la alin. (1) și în relația cu un eventual achizitor, în cadrul instrumentului de vânzare a afacerii.