(1) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, adoptă o acțiune de rezoluție care asigură în continuare accesul deponenților la propriile lor depozite, schema de garantare a depozitelor la care instituția de credit este membră participă la finanțarea rezoluției astfel:
a) în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, cu suma cu care s-ar fi redus depozitele acoperite pentru a absorbi pierderile instituției de credit în temeiul art. 311 lit. a), dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în aria de aplicare a recapitalizării interne, iar valoarea lor ar fi fost redusă în aceeași măsură ca și creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței; sau
b) în cazul aplicării unuia sau mai multor instrumente de rezoluție, altele decât instrumentul de recapitalizare internă, cu suma reprezentând valoarea pierderilor pe care deponenții care beneficiază de garantare le-ar fi suferit dacă aceștia ar fi înregistrat pierderi proporționale cu pierderile înregistrate de creditorii cu același rang de prioritate potrivit legislației în domeniul insolvenței.
(2) În toate cazurile, suma cu care trebuie să participe schema de garantare a depozitelor nu poate fi mai mare decât oricare dintre următoarele:
a) valoarea totală a pierderilor ce ar fi fost suportate de schema de garantare a depozitelor în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență;
b) 50% din nivelul-țintă al schemei de garantare a depozitelor, prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
(3) În cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, schema de garantare a depozitelor nu poate contribui la costurile de majorare a capitalului instituției de credit sau cele de constituire a capitalului instituției-punte în temeiul art. 311 lit. b).
(4) Dacă, ca urmare a unei evaluări efectuate în temeiul art. 424-426, se stabilește că schema de garantare a depozitelor a contribuit la finanțarea rezoluției mai mult decât pierderea netă ce ar fi suportat-o în cazul în care instituția de credit ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, schema de garantare a depozitelor este îndreptățită să recupereze diferența din fondul de rezoluție bancară, în conformitate cu prevederile art. 427.