Capitolul VII — Competențe de rezoluție — LEGE nr. 312 din 4 decembrie 2015

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Competențe generale
- Articolul 383
- Articolul 384
Secțiunea a 2-a — Competențe auxiliare

Secțiunea 1 — Competențe generale

Articolul 383

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică instrumentele de rezoluție instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d), care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție. În acest sens, Banca Națională a României are următoarele competențe de rezoluție, pe care le poate exercita în mod individual sau în orice combinație:

a) de a solicita oricărei persoane de a prezenta orice fel de informație necesară pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei acțiuni de rezoluție și pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări și completări ale informațiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluție, precum și informații care să fie furnizate prin intermediul inspecțiilor la fața locului efectuate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;

(la 03-01-2022, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 383 , Sectiunea 1 , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 159, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

b) de a prelua controlul asupra unei instituții supuse rezoluției și, în consecință, de a exercita toate drepturile și competențele conferite acționarilor, altor proprietari și organului de conducere al instituției supuse rezoluției;

c) de a transfera acțiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției;

d) de a transfera către o altă entitate, cu acordul acesteia, drepturile, activele sau obligațiile instituției supuse rezoluției;

e) de a reduce, chiar și în totalitate, valoarea principalului sau suma rămasă de plată aferentă datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituții supuse rezoluției;

(la 03-01-2022, Litera e) din Alineatul (1) , Articolul 383 , Sectiunea 1 , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 159, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

f) de a converti datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ale instituției supuse rezoluției în acțiuni comune sau în alte instrumente de proprietate ale instituției respective sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), ale instituției-mamă sau ale unei instituții-punte către care sunt transferate activele, drepturile sau obligațiile instituției respective sau ale entității respective;

(la 03-01-2022, Litera f) din Alineatul (1) , Articolul 383 , Sectiunea 1 , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 159, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

g) de a anula instrumentele de datorie emise de o instituție supusă rezoluției, cu excepția obligațiilor garantate prevăzute la art. 286;

h) de a reduce, chiar și în totalitate, valoarea nominală a acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate ale unei instituții supuse rezoluției și de a anula astfel de acțiuni sau alte instrumente de proprietate;

i) de a solicita unei instituții supuse rezoluției sau unei instituții-mamă relevante de a emite noi acțiuni, alte instrumente de proprietate sau alte instrumente de capital, inclusiv a unor acțiuni preferențiale și a unor instrumente contingente de capital convertibile;

j) de a modifica sau ajusta scadența instrumentelor de datorie și a altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne emise de o instituție supusă rezoluției sau de a modifica valoarea dobânzilor de plătit aferente instrumentelor respective și altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne sau data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăților, cu excepția obligațiilor garantate care fac obiectul prevederilor art. 286;

(la 03-01-2022, Litera j) din Alineatul (1) , Articolul 383 , Sectiunea 1 , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 159, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

k) de a lichida și înceta contractele financiare sau contractele aferente instrumentelor financiare derivate în scopul aplicării prevederilor art. 325-328;

l) de a înlocui organul de conducere și conducerea superioară ale unei instituții supuse rezoluției.

(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție adresează o solicitare către structura care exercită funcția de supraveghere de a evalua achizitorul unei participații calificate în timp util, prin derogare de la termenele stabilite la art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 384

(1) În procesul de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este supusă niciuneia dintre următoarele cerințe, care în mod obișnuit s-ar aplica în virtutea legii, a unui contract ori în alt mod:

a) cerințelor referitoare la obținerea aprobării sau acordului oricărei persoane publice sau private, inclusiv al acționarilor sau al creditorilor instituției supuse rezoluției, fără a aduce atingere prevederilor art. 6 alin. (2);

b) fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la art. 437-440 și art. 443-447 sau oricăror altor cerințe de notificare potrivit cadrului UE privind ajutorul de stat, cerințelor procedurale de a notifica o persoană anume, anterior exercitării competenței relevante, inclusiv cerinței de a publica orice notificare sau prospect sau de a depune ori de a înregistra orice document la oricare altă autoritate.

(2) În sensul alin. (1), în special exercitarea competențelor prevăzute la art. 383 nu este supusă niciunei restricții cu privire la transferul de instrumente financiare, drepturi, active sau obligații și niciunei cerințe privind obținerea unui acord pentru realizarea unui astfel de transfer, care, altfel, ar fi aplicabile.

(3) Orice transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate, instrumente financiare, drepturi, active sau obligații, inclusiv cu privire la orice garanții sau accesorii ale acestora, se realizează prin efectul deciziei Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și, după caz, al oricărui act subsecvent de punere în aplicare a acesteia, iar orice formalitate de înregistrare într-un registru imobiliar, registru comercial ori alt registru public se realizează în baza acestei decizii și, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare, fără a fi necesară forma autentică a înscrisului.

(la 03-01-2022, Alineatul (3) din Articolul 384 , Sectiunea 1 , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 160, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Secțiunea a 2-a — Competențe auxiliare

Articolul 385

(1) În exercitarea competențelor de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de:

a) a dispune, fără a aduce atingere prevederilor art. 432, că transferul se efectuează liber de orice obligație sau degrevat de orice sarcină asupra instrumentelor financiare, drepturilor, activelor sau obligațiilor transferate; în acest sens, orice drept de despăgubire prevăzut de prezenta lege nu se consideră a fi obligație sau grevare cu sarcini, prezenta dispoziție fiind opozabilă inclusiv registrelor publice, precum cele administrate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Depozitarul Central sau Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și de autoritățile fiscale;

b) a revoca drepturile de a achiziționa alte acțiuni sau alte instrumente de proprietate la instituția supusă rezoluției;

c) a adresa o solicitare Autorității de Supraveghere Financiară sau autorității relevante dintr-un alt stat membru de a întrerupe sau de a suspenda admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată sau cotarea oficială a instrumentelor financiare potrivit prevederilor legislației privind piața de capital;

d) a lua măsuri astfel încât destinatarul să fie tratat în același mod în care este tratată instituția supusă rezoluției în legătură cu orice drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției ori acțiuni întreprinse de aceasta, inclusiv, fără a aduce atingere prevederilor art. 223-235 și art. 239-250, în legătură cu eventuale drepturi sau obligații referitoare la participarea la infrastructura pieței;

e) a solicita instituției supuse rezoluției sau destinatarului să furnizeze celeilalte părți informații și asistență; și

f) a elimina sau modifica clauzele unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de a substitui instituția supusă rezoluției cu un destinatar, în calitate de parte contractantă.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, întreprinde acțiunile prevăzute la alin. (1) în situația în care consideră că acestea sunt adecvate pentru asigurarea unei acțiuni de rezoluție eficace sau pentru atingerea unuia sau mai multor obiective ale rezoluției.

Articolul 386

(1) În exercitarea unei competențe de rezoluție, Banca Națională a României are competența de a pune în practică mecanisme necesare asigurării continuității activității, în vederea asigurării eficacității acțiunii de rezoluție și, atunci când este necesar, a capacității destinatarului de a putea desfășura activitatea care i-a fost transferată.

(2) Mecanismele de asigurare a continuității activității prevăzute la alin. (1) includ, în special:

a) asigurarea continuității contractelor încheiate de instituția supusă rezoluției, astfel încât destinatarul să își asume drepturile și obligațiile instituției supuse rezoluției referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligație transferate și să se substituie instituției supuse rezoluției, în mod explicit sau implicit, în toate documentele contractuale relevante;

b) substituirea instituției supuse rezoluției cu destinatarul, în cadrul oricărei proceduri judiciare referitoare la orice instrument financiar, drept, activ sau obligație transferate.

Articolul 387

Prevederile art. 385 alin. (1) lit. d) și art. 386 alin. (2) lit. b) nu aduc atingere următoarelor drepturi:

a) dreptului angajaților instituției supuse rezoluției de încetare a contractelor de muncă;

b) cu respectarea prevederilor art. 406-419, niciunui drept al unei părți la un contract de a-și exercita drepturile contractuale, inclusiv dreptul de încetare, atunci când clauzele contractuale o permit, în virtutea unui act sau a unei omisiuni, fie a instituției supuse rezoluției, anterior transferului în cauză, fie a destinatarului, ulterior respectivului transfer.

Secțiunea a 3-a — Alte competențe

3.1. Competența de a solicita furnizarea de servicii și facilități

Articolul 388

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune unei instituții supuse rezoluției sau oricăreia dintre entitățile din grupul instituției respective furnizarea oricăror servicii sau facilități necesare pentru a permite destinatarului administrarea eficace a activităților care i-au fost transferate.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile inclusiv în situația în care respectiva instituție supusă rezoluției sau entitatea din grup în cauză a intrat într-o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a dispune executarea de către entitățile din grup, stabilite în România, a obligațiilor impuse, similar celor prevăzute la alin. (1), de autoritățile de rezoluție din alte state membre.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică, în mod corespunzător, și în situația în care față de entitatea din grup stabilită în România s-a deschis o procedură de insolvență potrivit legislației în materie aplicabile.

Articolul 389

Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 se limitează la servicii și facilități operaționale și nu includ niciun fel de sprijin financiar.

Articolul 390

Serviciile și facilitățile prevăzute la art. 388 trebuie să fie furnizate:

a) în conformitate cu termenii contractuali deja agreați, inclusiv din punctul de vedere al duratei contractului, în situația în care respectivele servicii și facilități au fost furnizate instituției supuse rezoluției potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acțiunii de rezoluție;

b) în condiții rezonabile, în situația în care nu există un contract sau contractul a expirat.

3.2. Competența de a pune în aplicare măsuri de gestionare a crizelor sau măsuri de prevenire a crizelor luate de alte state membre

Articolul 391

(1) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, include fie active situate în România, fie drepturi sau obligații guvernate de legea română, transferul produce efecte și în România sau în conformitate cu legea română.

(2) În situația în care un transfer de acțiuni, de alte instrumente de proprietate sau de active, drepturi sau obligații, dispus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, include fie active situate în alt stat membru, fie drepturi sau obligații guvernate de legea respectivului stat membru, transferul produce efecte și în acel stat membru sau în conformitate cu legea acelui stat membru.

Articolul 392

Autoritățile naționale din România acordă asistența necesară în mod rezonabil autorităților de rezoluție din alte state membre care au efectuat sau intenționează să efectueze transferul pentru a se asigura că acțiunile sau alte instrumente de proprietate sau activele, drepturile sau obligațiile sunt transferate destinatarului în conformitate cu orice cerințe aplicabile ale legislației naționale.

Articolul 393

Acționarii, creditorii și părțile terțe afectate de transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1) nu au dreptul de a împiedica, de a contesta sau de a anula transferul acestora în temeiul niciunei dispoziții ale legii române, când aceasta este legea aplicabilă activelor situate în România, acțiunilor, altor instrumente de proprietate, drepturilor sau obligațiilor.

Articolul 394

În situația în care autoritatea de rezoluție din alt stat membru exercită, în legătură cu o instituție supusă rezoluției din acel stat membru, competența de reducere a valorii sau de conversie, inclusiv în privința unor instrumente de capital potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 59 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de capital relevante ale instituției respective includ instrumente sau datorii guvernate de legea română ori datorii față de creditori situați în România, reducerea valorii principalului acelor datorii sau instrumente ori conversia datoriilor sau instrumentelor produce efecte pe teritoriul României sau, după caz, față de creditorii situați în România, în conformitate cu decizia autorității de rezoluție din acel stat membru.

(la 03-01-2022, Articolul 394 din Paragraful 3.2, Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 161, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 395

Creditorii afectați de exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie prevăzute la art. 394 nu au dreptul de a contesta reducerea valorii sau, după caz, conversia principalului instrumentului sau a datoriei în temeiul niciunei dispoziții a legislației naționale aplicabile.

Articolul 396

Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, următoarele aspecte sunt guvernate de legea acelui stat membru:

a) dreptul acționarilor, creditorilor și al părților terțe de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, transferul acțiunilor, altor instrumente de proprietate sau activelor, drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1);

b) dreptul creditorilor de a contesta în instanță, potrivit prevederilor din legislația națională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 85 din Directiva 2014/59/UE, reducerea valorii principalului sau conversia unui instrument ori a unei obligații prevăzute la art. 394;

c) mecanismele de siguranță referitoare la transferurile parțiale ale activelor, drepturilor sau obligațiilor prevăzute la art. 391 alin. (1).

Articolul 397

Dacă măsurile de gestionare a crizelor sau măsurile de prevenire a crizelor sunt luate de Banca Națională a României, aspectele prevăzute la art. 396 sunt guvernate de legea română, fiind aplicabile prevederile art. 453-455 și ale art. 423-436.

3.3. Competența referitoare la activele, drepturile, obligațiile, acțiunile și alte instrumente de proprietate situate în state terțe

Articolul 398

În situația în care o acțiune de rezoluție implică luarea de măsuri cu privire la activele situate într-un stat terț sau cu privire la acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi sau obligații guvernate de legea unui stat terț, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate solicita ca:

a) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției și destinatarul să fie obligați să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;

b) administratorul, lichidatorul sau orice altă persoană care exercită controlul asupra instituției supuse rezoluției să aibă obligația de a deține acțiunile, alte instrumente de proprietate, activele sau drepturile sau de a achita datoriile în numele destinatarului, până la momentul la care transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă produc efecte;

c) cheltuielile rezonabile ale destinatarului, efectuate în mod justificat, asociate aplicării oricărei măsuri necesare în conformitate cu prevederile lit. a) și b), să fie acoperite prin oricare dintre metodele prevăzute la art. 220.

Articolul 399

(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că, în ciuda tuturor măsurilor necesare luate de administrator, lichidator sau orice altă persoană în conformitate cu prevederile art. 398 lit. a), este foarte puțin probabil ca transferul, conversia sau măsura respectivă să își producă efectele în raport cu anumite active localizate într-un stat terț sau cu anumite acțiuni, alte instrumente de proprietate, drepturi ori obligații care sunt supuse legii unui stat terț, Banca Națională a României nu continuă efectuarea transferului, reducerii valorii, conversiei sau măsurii respective.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul în care a fost ordonat transferul, reducerea valorii, conversia sau măsura respectivă, ordinul în cauză este nul în privința activelor, acțiunilor, instrumentelor de proprietate, drepturilor sau obligațiilor din statele terțe respective.

3.4. Excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și al rezoluției

Articolul 400

(1) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor, luată în cazul unei entități în conformitate cu prezenta lege, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei asemenea măsuri, nu trebuie considerată în sine, în baza unui contract încheiat de entitatea în cauză, drept cauză care determină executarea garanției în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, ori drept procedură de insolvență în sensul art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare.

(2) O măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de gestionare a crizelor nu trebuie considerată în sine a fi o cauză care determină executarea garanției sau procedură de insolvență în cadrul unui contract încheiat de:

a) o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de întreprinderea-mamă sau de oricare altă entitate din grup; sau

b) orice entitate din grup care include clauze de tip "cross-default".

Articolul 401

În cazul în care procedurile de rezoluție din state terțe sunt recunoscute în conformitate cu prevederile art. 513-518 sau în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide astfel, aceste proceduri constituie o măsură de gestionare a crizelor în sensul art. 400-405.

Articolul 402

Cu condiția ca obligațiile contractuale esențiale, inclusiv plata și obligațiile de livrare, precum și furnizarea de garanții reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor, o suspendare a obligațiilor în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10 sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea:

(la 03-01-2022, Partea introductivă a articolului 402 din Paragraful 3.4. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 162, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

a) de a exercita vreun drept de încetare, de suspendare, de modificare, de compensare sau de compensare reciprocă, inclusiv legat de contracte încheiate de către o filială, persoană juridică română, ale cărei obligații contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de o entitate din grup sau încheiate de către orice entitate din grup care includ clauze de tip "cross-default";

b) de a intra în posesia oricăror elemente de patrimoniu ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default", de a-și exercita controlul asupra acestora sau de a executa vreo garanție în ceea ce le privește;

c) de a aduce atingere drepturilor contractuale ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sau ale oricărei entități din grup în legătură cu un contract care include clauze de tip "cross-default".

Articolul 403

Prevederile art. 400-402 și ale art. 404 nu aduc atingere dreptului unei persoane de a întreprinde una dintre acțiunile prevăzute la art. 402, atunci când acest drept se naște în urma unui eveniment, altul decât măsura de prevenire a crizelor, măsura de gestionare a crizelor sau producerea vreunui eveniment legat direct de aplicarea unei astfel de măsuri.

Articolul 404

Suspendarea sau limitarea ca urmare a exercitării competențelor prevăzute la art. 186^1-186^10, art. 406-409^1 sau art. 410-412 nu constituie nerespectare a unei obligații contractuale în sensul art. 400, 402 și 413.

(la 03-01-2022, Articolul 404 din Paragraful 3.4. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 163, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 405

Dispozițiile art. 400-404 sunt considerate norme de aplicare imediată în sensul art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).

3.5. Competența de a suspenda anumite obligații

Articolul 406

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune suspendarea oricărei obligații de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care instituția supusă rezoluției este parte, inclusiv a celor decurgând din creanțe accesorii ori sancțiuni aferente acestor contracte, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446, până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) În cazul în care o obligație de plată sau de livrare devine scadentă pe perioada suspendării, respectiva obligație devine exigibilă imediat după expirarea perioadei de suspendare.

Articolul 407

În situația în care obligațiile de plată sau de livrare ale instituției supuse rezoluției sunt suspendate potrivit prevederilor art. 406 alin. (1), obligațiile de plată sau de livrare ale contrapărților instituției respective în conformitate cu același contract se suspendă în același interval de timp.

Articolul 408

Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) nu se aplică obligațiilor de plată și de livrare datorate următoarelor:

a) sistemelor și operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare;

b) contrapărților centrale (CPC) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CPC) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv;

c) băncilor centrale.

(la 03-01-2022, Articolul 408 din Paragraful 3.5. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 164, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 409

În aplicarea prevederilor art. 406-408, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, trebuie să aibă în vedere impactul exercitării respectivei competențe asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

Articolul 409^1

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește sfera de aplicare a competenței prevăzute la art. 406-409 în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) În sensul alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă este adecvată cuprinderea în sfera de aplicare a competenței de suspendare și a depozitelor eligibile, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015, în special a depozitelor acoperite deținute de persoane fizice, de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii.

(3) În sensul alin. (1) și (2), atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competența de a suspenda obligațiile de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele acoperite, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015.

(4) În cazul exercitării competenței de suspendare a obligațiilor de plată sau de livrare în ceea ce privește depozitele eligibile, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că deponenții au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.

(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabilește de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de la caz la caz, în funcție de situația specifică a instituției de credit supusă rezoluției și de condițiile economice și financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.

(la 03-01-2022, Paragraful 3.5. din Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost completat de Punctul 165, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

3.6. Competența de a limita executarea garanțiilor reale

Articolul 410

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a impune creditorilor garantați restricții în ceea ce privește executarea garanțiilor reale deținute în legătură cu activele unei instituții supuse rezoluției, începând de la data publicării avizului de restricționare în conformitate cu prevederile art. 446 până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele:

a) garanțiilor reale deținute de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;

b) contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale (CCP) stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

c) băncilor centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de alt tip de garanție reală de către instituția supusă rezoluției.

(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 410 , Paragraful 3.6. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 166, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 411

În situațiile prevăzute la art. 435 și 436, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că toate restricțiile impuse în conformitate cu prevederile art. 410 alin. (1) sunt aplicate în mod consecvent tuturor entităților din grup care fac obiectul unei acțiuni de rezoluție.

Articolul 412

În aplicarea prevederilor art. 410 și 411, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

3.7. Competența de suspendare temporară a drepturilor de încetare

Articolul 413

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți la un contract cu o instituție supusă rezoluției, începând de la data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 446, până la ora 24,00, ora oficială a României, a zilei lucrătoare următoare celei de publicare, cu condiția ca obligațiile de plată și de livrare, precum și furnizarea de garanții reale să fie îndeplinite în continuare.

Articolul 414

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părți care are un contract cu o filială, persoană juridică română, a unei instituții supuse rezoluției, atunci când:

a) obligațiile contractuale sunt garantate sau susținute în alt mod de instituția supusă rezoluției;

b) drepturile contractuale de încetare se întemeiază exclusiv pe procedurile de insolvență sau pe starea financiară a instituției supuse rezoluției; și

c) în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a exercitat sau poate exercita competența de transfer în cazul instituției supuse rezoluției:

(i) fie toate activele și datoriile filialei, care fac obiectul contractului, au fost sau pot fi transferate destinatarului și însușite de acesta;

(ii) fie Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, furnizează, prin orice alt mijloc, o protecție adecvată pentru respectivele obligații;

(la 03-01-2022, Alineatul (1) din Articolul 414 , Paragraful 3.7. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 167, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) își produce efectele începând cu data publicării notificării de suspendare, în temeiul art. 446, până la ora 24,00 a zilei lucrătoare următoare celei de publicare în statul membru în care este stabilită filiala instituției supuse rezoluției.

Articolul 415

Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art. 413 sau 414 nu se aplică următoarelor:

a) sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnați în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau în sensul legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;

b) contrapărților centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și contrapărților centrale stabilite în state terțe și recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

c) băncilor centrale.

(la 03-01-2022, Articolul 415 din Paragraful 3.7. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificat de Punctul 168, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 416

O parte contractuală poate exercita dreptul de încetare în baza unui contract înainte de terminarea perioadei prevăzute la art. 413 sau 414, dacă partea în cauză primește o notificare din partea Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de aducere la cunoștință a faptului că drepturile și obligațiile care fac obiectul contractului nu sunt:

a) transferate unei alte entități; sau

b) supuse reducerii valorii sau conversiei ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a).

Articolul 417

În situația în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune suspendarea drepturilor de încetare potrivit prevederilor art. 413 sau 414 și nu a fost dată nicio notificare în conformitate cu prevederile art. 416, respectivele drepturi pot fi exercitate la expirarea perioadei de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 400-405, după cum urmează:

a) dacă drepturile și obligațiile contractuale au fost transferate unei alte entități, o contraparte poate exercita drepturile de încetare în conformitate cu clauzele contractului numai în cazul continuării sau producerii ulterioare de către entitatea destinatară a unui eveniment determinat care dă dreptul la încetare potrivit contractului;

b) dacă instituția supusă rezoluției își păstrează drepturile și obligațiile contractuale, iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a aplicat instituției respective instrumentul de recapitalizare internă în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a), o contraparte poate exercita dreptul de încetare, în conformitate cu clauzele respectivului contract la expirarea suspendării prevăzute la art. 413.

Articolul 418

În exercitarea competențelor prevăzute la art. 413-417, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere impactul aplicării respectivei măsuri asupra bunei funcționări a piețelor financiare.

Articolul 419

(1) Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit sau unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să păstreze evidențe detaliate ale contractelor financiare, fie în calitate de autoritate competentă, fie în calitate de autoritate de rezoluție.

(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, registrele centrale de tranzacții pun la dispoziția acesteia informațiile necesare pentru a-i permite îndeplinirea responsabilităților și mandatelor în conformitate cu prevederile art. 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare.

Articolul 419^1

Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să includă în orice contract financiar la care sunt parte și care este reglementat de legislația unui stat terț clauze prin care părțile prevăd că respectivul contract financiar poate face obiectul exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor de suspendare sau de limitare a unor drepturi și obligații, în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10, art. 406-409^1, art. 410-412 și art. 413-419, și prin care recunosc că au obligația de a respecta cerințele prevăzute la art. 400-405.

(la 03-01-2022, Paragraful 3.7. din Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost completat de Punctul 169, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )

Articolul 419^2

(1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terțe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419^1, clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenței Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a suspenda sau a limita drepturile și obligațiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419^1, să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligații sau de a executa garanțiile reale, în cazul respectivelor contracte.

(2) În sensul alin. (1), cerința se aplică în ceea ce privește filialele din state terțe care sunt:

(la 10-04-2025, Partea introductivă a alineatului (2) , Articolul 419^2 , Punctul 3.7. , Sectiunea a 3-a , Capitolul VII , Titlul IV a fost modificată de Punctul 7. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )

a) instituții de credit;

b) firme de investiții (sau care ar fi firme de investiții dacă ar avea sediul central în România); sau

c) instituții financiare.

Articolul 419^3

Prevederile art. 419^1 se aplică oricărui contract financiar care:

a) creează o nouă obligație sau modifică în mod semnificativ o obligație existentă după intrarea în vigoare a prevederilor art. 419^1-419^4;

b) prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de încetare sau drepturi de executare a garanțiilor reale cărora li sar aplica prevederile art. 186^1-186^10, art. 400-405, art. 406-409^1, art. 410-412 sau art. 413-419, în cazul în care contractul financiar ar fi reglementat de legislația unui stat membru.

Articolul 419^4

În cazul în care o instituție de credit sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la art. 419^1, acest fapt nu aduce atingere exercitării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a competențelor prevăzute la art. 186^1-186^10, art. 400-405, art. 406-409^1, art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu respectivul contract financiar.

3.8. Exercitarea competențelor de rezoluție

Articolul 420

(1) În procesul de aplicare a unei acțiuni de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este competentă să exercite controlul asupra instituției supuse rezoluției, în vederea:

a) asigurării funcționării și desfășurării tuturor activităților și serviciilor derulate de către instituția supusă rezoluției, dispunând de toate competențele acționarilor săi și ale organului său de conducere; și

b) gestionării și cedării activelor și patrimoniului instituției supuse rezoluției.

(2) Controlul prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat în mod direct de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau indirect de către o persoană sau un grup de persoane numite de către Banca Națională a României.

(3) Pe parcursul perioadei de rezoluție, drepturile de vot conferite de deținerea acțiunilor sau altor instrumente de proprietate ale instituției supuse rezoluției nu pot fi exercitate.

Articolul 421

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate dispune aplicarea unei acțiuni de rezoluție prin hotărâre, fără a fi necesară exercitarea controlului asupra instituției supuse rezoluției.

Articolul 422

Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide de la caz la caz asupra oportunității aplicării unei acțiuni de rezoluție prin intermediul mijloacelor specificate la art. 420 sau 421, luând în considerare obiectivele rezoluției și principiile generale care o reglementează, circumstanțele specifice instituției supuse rezoluției și necesitatea de a facilita rezoluția eficace a grupurilor transfrontaliere.

Capitolul VII — Competențe de rezoluție

Secțiunea 1 — Competențe generale

Secțiunea a 2-a — Competențe auxiliare

Secțiunea a 3-a — Alte competențe

Cookie-uri