Capitolul II — Posibilitatea de soluționare

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care își au sediul sucursale semnificative, în măsura în care posibilitatea de soluționare este relevantă pentru sucursalele semnificative, evaluează măsura în care soluționarea unei instituții de credit ce nu face parte dintr-un grup este posibilă, în sensul alin. (3), fără să se bazeze pe oricare dintre următoarele:

(2) Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea, de către structura care exercită funcția de rezoluție, a structurii care exercită funcția de supraveghere.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că soluționarea unei instituții de credit este posibilă dacă este fezabil și credibil, în opinia acesteia, fie să lichideze instituția de credit prin procedura de insolvență, fie să remedieze situația instituției de credit prin aplicarea de instrumente de rezoluție și exercitarea de competențe de rezoluție, cu evitarea pe cât posibil a oricăror efecte negative semnificative asupra sistemului financiar național, al altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv în caz de instabilitate financiară mai extinsă sau de evenimente la scara întregului sistem, și cu scopul asigurării continuității funcțiilor critice ale instituției de credit.

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, notifică Autoritatea bancară europeană în timp util ori de câte ori consideră că soluționarea unei instituții de credit nu este posibilă.

(1) Doar în cazul în care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află în situația în care îndeplinește simultan următoarele condiții:

(2) În cazul în care o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află în situația prevăzută la alin. (1), aceasta notifică imediat Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la neconformarea respectivă.

(3) În situația prevăzută la alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) și d), evaluează fără întârzieri nenecesare dacă să își exercite sau nu competența prevăzută la alin. (1), ținând seama de toate elementele următoare:

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, repetă analiza oportunității de a exercita competența prevăzută la alin. (1) cel puțin lunar, atât timp cât instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) continuă să se afle în situația prevăzută la alin. (1).

(5) Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, constată că instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d) se află încă în situația prevăzută la alin. (1) la 9 luni după ce i-a fost notificată respectiva situație de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) și d), aceasta își exercită competența prevăzută la alin. (1), cu excepția cazului în care consideră, în urma unei analize, că sunt îndeplinite cel puțin două dintre următoarele condiții:

(6) Banca Națională a României se asigură că exercitarea competenței prevăzute la alin. (3) și (5) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.

(7) În cazul în care se constată îndeplinirea condițiilor de exceptare prevăzute la alin. (5), Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție notifică structurii care exercită funcția de supraveghere decizia și prezintă și explică în scris rezultatul analizei sale.

(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, repetă în fiecare lună analiza proprie cu privire la aplicabilitatea excepției prevăzute la alin. (5).

(9) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile se calculează prin înmulțirea sumei calculate în conformitate cu alin. (11) cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12).

(10) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a inițierii oricăreia dintre acțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).

(11) În sensul alin. (9), suma care urmează să fie înmulțită cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12) se obține prin parcurgerea următoarelor etape:

(12) Factorul prevăzut la alin. (9) se stabilește după cum urmează:

(13) În aplicarea prevederilor alin. (12), limita superioară și limita inferioară a fiecărei cuartile a cerinței amortizorului combinat se calculează după cum urmează:

(1) Dacă în urma evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit și a altor entități, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit sau entității respective, va notifica aceste constatări în scris instituției de credit și entităților respective, precum și autorităților de rezoluție din jurisdicțiile în care sunt situate sucursale semnificative.

(2) Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere și, în situația în care structura care exercită funcția de rezoluție constată existența unor obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare a instituției de credit și a altor entități, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcția de supraveghere.

(1) În termen de 4 luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituția de credit sau entitatea transmite Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.

(2) În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituția de credit sau entitatea propune Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, măsuri posibile și calendarul privind implementarea acestora, pentru a se asigura conformarea cu cerințele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 și cu cerința amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare este cauzat de una dintre situațiile următoare:

(3) Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (2) ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ.

(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (1) și (2), pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

(5) Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (4) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.

(1) Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, consideră că măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate, în conformitate cu prevederile art. 94, nu asigură reducerea în mod eficace sau înlăturarea obstacolelor în cauză, impune acesteia măsuri alternative care pot atinge același obiectiv și notifică respectivele măsuri în scris instituției de credit sau entității, care, în termen de o lună de la primirea notificării măsurilor alternative, propune un plan de conformare la acestea. Aceste măsuri pot fi impuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau în calitate de autoritate competentă.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, însoțește notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituția de credit sau de entitate nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilității de soluționare și de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporționale pentru îndepărtarea acestor obstacole.

(3) La stabilirea măsurilor alternative, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ține cont de amenințarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de acele obstacole în calea soluționării și de efectul măsurilor asupra activității instituției de credit sau entității, stabilității acesteia și a capacității sale de a contribui la economie.

(1) Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, după consultarea, dacă este cazul, a autorității naționale macroprudențiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potențial al măsurilor respective asupra instituției de credit sau entității respective, asupra pieței interne de servicii financiare, asupra stabilității financiare din alte state membre și din Uniunea Europeană în ansamblu.

(2) Banca Națională a României se asigură că activitatea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcția de rezoluție a structurii care exercită funcția de supraveghere.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluție, transmite entităților din grup aflate în jurisdicția sa raportul primit de la autoritatea de rezoluție a grupului, care l-a întocmit potrivit prevederilor care au transpus art. 18 paragraful (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care este stabilită.

(2) În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluționare a grupului este cauzat de situația în care se află o entitate a grupului, persoană juridică română, așa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), iar Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, este consultată de către autoritatea de rezoluție a grupului cu privire la obstacolul respectiv, Banca Națională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competențelor deținute.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție, evaluează eficacitatea măsurilor propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (3) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația statului membru în care aceasta este stabilită, pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.

(2) Banca Națională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează de către structura care exercită funcția de rezoluție după consultarea structurii care exercită funcția de supraveghere.

(1) În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă din România și în calitate de autoritate de rezoluție din România, cooperează cu autoritatea de rezoluție la nivel de grup și cu celelalte autorități de rezoluție implicate, în vederea ajungerii la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluție referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorități le consideră ca fiind majore și, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană și a măsurilor impuse de autorități în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ținând cont de impactul potențial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție cooperează cu structura care exercită funcția de supraveghere.

(1) În absența unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluție potrivit dispozițiilor art. 95. Decizia trebuie să fie temeinic motivată și să țină cont de opiniile și rezervele celorlalte autorități de rezoluție.

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluție, transmite decizia filialei vizate, entității de rezoluție din același grup de rezoluție, autorității de rezoluție a entității de rezoluție respective și, dacă este diferită, autorității de rezoluție la nivel de grup.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unui grup de rezoluție, transmite decizia entității de rezoluție.

(1) Dacă, în termenul aplicabil prevăzut la art. 113, oricare dintre autoritățile de rezoluție solicită medierea Autorității bancare europene cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g), h) sau m), în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, își amână decizia și așteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din același regulament.

(2) Termenul aplicabil prevăzut la art. 113 se consideră perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene exprimată în termen de o lună.

(4) După expirarea termenului prevăzut la art. 113 sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție, nu mai poate solicita medierea Autorității bancare europene în legătură cu măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispozițiilor art. 96 lit. g), h) sau m).

(5) În absența unei decizii a Autorității bancare europene se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel de grup de rezoluție.