Caută.ro
RO | EN

Capitolul VIII — Mecanisme de siguranță

Pe această pagină

Articolul 423

În situația aplicării de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a unuia sau mai multor instrumente de rezoluție și, în special, pentru aplicarea prevederilor art. 427, aceasta are în vedere următoarele:

a) în cazul în care au fost transferate numai anumite părți din drepturile, activele și obligațiile instituției supuse rezoluției, acționarii și creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate primesc ca despăgubire pentru creanțele lor cel puțin o sumă egală cu cea pe care ar fi primit-o dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442, cu excepția cazului în care se aplică prevederile lit. b);

b) în cazul în care aplică instrumentul de recapitalizare internă, acționarii și creditorii ale căror creanțe au fost reduse sau convertite în titluri de capital nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția supusă rezoluției ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență imediat la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442.

Articolul 424

(1) În vederea evaluării tratamentului de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția supusă rezoluției ar fi urmat o procedură de insolvență, pentru scopurile prevederilor art. 423, dar fără a se limita la acestea, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, cât mai curând posibil, după ce acțiunea sau acțiunile de rezoluție au fost aplicate.

(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie diferită față de evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 201-213.

Articolul 425

Evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie să stabilească:

a) tratamentul pe care acționarii și creditorii sau schemele relevante de garantare a depozitelor l-ar fi primit în cazul în care instituția supusă rezoluției, în legătură cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedură de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442;

b) tratamentul efectiv de care au beneficiat acționarii și creditorii, în cadrul rezoluției instituției supuse rezoluției; și

c) existența unei eventuale diferențe între tratamentul prevăzut la lit. a) și cel prevăzut la lit. b).

Articolul 426

Pe lângă aspectele prevăzute la art. 425, evaluarea prevăzută la art. 424 trebuie:

a) să ia în considerare ipoteza conform căreia instituția supusă rezoluției, în raport cu care o acțiune sau mai multe acțiuni de rezoluție au fost luate, ar fi intrat în procedura de insolvență la momentul luării deciziei prevăzute la art. 442;

b) să ia în considerare ipoteza conform căreia acțiunea sau acțiunile de rezoluție nu ar fi fost luate;

c) să nu ia în considerare acordarea de sprijin financiar public extraordinar instituției supuse rezoluției.

Articolul 427

În situația în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 424-426 stabilește că, în contextul rezoluției, oricare dintre acționarii sau creditorii prevăzuți la art. 423 sau schema de garantare a depozitelor utilizată în conformitate cu prevederile art. 565 au acumulat pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi înregistrat dacă instituția ar fi fost lichidată prin procedura de insolvență, atunci aceștia au dreptul la plata diferenței din fondul de rezoluție bancară.

Articolul 428

Protecția prevăzută la art. 429 alin. (1) se aplică în cazurile în care:

a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transferă o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate sau, în exercitarea instrumentului de rezoluție, de la o instituție-punte sau vehicul de administrare a activelor către o altă persoană;

b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele prevăzute la art. 385 alin. (1) lit. f).

Articolul 429

(1) În cadrul rezoluției, următoarele contracte și contrapărțile la aceste contracte beneficiază de protecție adecvată, potrivit prevederilor art. 430-436, cu aplicarea limitărilor prevăzute în cadrul art. 400-419:

a) contracte de garanție reală, în virtutea cărora o persoană dispune, cu titlu de garanție, de un drept real sau potențial în legătură cu activele sau drepturile care fac obiectul unui transfer, indiferent dacă acest drept este garantat prin active sau prin drepturi specifice ori printr-o garanție constituită asupra unei universalități de bunuri (floating charge) sau printr-un acord similar;

b) contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, prin intermediul cărora garanțiile reale care colateralizează sau acoperă executarea anumitor obligații specifice sunt furnizate printr-un transfer deplin de drepturi de proprietate asupra activelor, efectuat de furnizorul garanției reale către beneficiarul garanției reale, cu condiția ca beneficiarul să restituie aceste active în cazul în care respectivele obligații specifice sunt executate;

c) acorduri de compensare reciprocă, prin care două sau mai multe creanțe sau obligații datorate între instituția supusă rezoluției și o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;

d) acorduri de compensare;

e) obligațiuni garantate;

f) mecanisme de finanțare structurate, inclusiv securitizările și instrumentele utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului-suport și care, în temeiul legislației interne în materie, sunt garantate într-un mod asemănător cu obligațiunile garantate, care implică acordarea de garanții mobiliare și deținerea acestora de către una dintre părțile la acord ori un administrator fiduciar, un agent sau o persoană agreată.

(2) Cerința prevăzută la alin. (1) se aplică indiferent de numărul părților implicate în respectivele acorduri și de posibilitatea ca aceste acorduri:

a) să fie create prin contract, fiducie sau prin alte mijloace ori să decurgă în mod automat din aplicarea legii;

b) să decurgă sau să fie reglementate în întregime sau parțial de legea altui stat membru sau a altui stat terț.

Articolul 430

(1) Contractele de garanție financiară cu transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și acordurile de compensare beneficiază de protecție adecvată pentru a împiedica transferul unor părți, dar nu a totalității drepturilor și obligațiilor care fac obiectul unui astfel de contract sau acord, între instituția supusă rezoluției și o altă persoană, precum și modificarea sau încetarea acestor drepturi și obligații protejate prin intermediul unor astfel de contracte sau acorduri, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), drepturile și obligațiile sunt considerate ca fiind protejate prin intermediul unui astfel de contract sau acord în cazul în care părțile au dreptul la compensarea sau compensarea reciprocă a acestor drepturi și obligații.

Articolul 431

Prin excepție de la prevederile art. 430, atunci când este necesară asigurarea disponibilității depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate:

a) să transfere depozitele acoperite care fac parte din acordurile prevăzute la art. 430 fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din aceleași acorduri; și

b) să transfere, să modifice, să rezilieze sau să lichideze acele active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 432

(1) Obligațiile garantate printr-un contract de garanție reală beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica:

a) transferul activelor cu care este garantată obligația, cu excepția cazului în care obligația respectivă, precum și dreptul aferent acesteia sunt transferate;

b) transferul unei obligații garantate, cu excepția cazului în care este transferat și dreptul de a beneficia de garanția reală aferentă obligației;

c) transferul dreptului de a beneficia de garanția reală, cu excepția cazului în care obligația garantată pentru care este constituită garanția reală este de asemenea transferată; sau

d) modificarea sau încetarea unui contract de garanție reală, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, dacă respectiva modificare sau încetare are ca rezultat încetarea garantării obligației.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune:

a) transferul depozitelor acoperite care fac parte din contractele prevăzute la alin. (1), fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din același contract; și

b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 433

Mecanismele de finanțare structurată, inclusiv mecanismele prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f), beneficiază de o protecție adecvată pentru a împiedica:

a) transferul unor părți, dar nu a totalității activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f), la care instituția supusă rezoluției este parte;

b) modificarea sau rezilierea ori lichidarea, în virtutea exercitării de către Banca Națională a României a competențelor auxiliare, a activelor, drepturilor și obligațiilor care reprezintă o parte a mecanismului de finanțare structurată, inclusiv a mecanismelor prevăzute la art. 429 alin. (1) lit. e) și f), la care instituția supusă rezoluției este parte.

Articolul 434

Prin excepție de la prevederile art. 433, pentru a asigura disponibilitatea depozitelor acoperite, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate impune:

a) transferul depozitelor acoperite care fac parte din mecanismele prevăzute la art. 433, fără a transfera alte active, drepturi sau obligații care fac parte din cadrul aceluiași mecanism;

b) transferul, modificarea, rezilierea sau lichidarea acelor active, drepturi sau obligații, fără a transfera depozitele acoperite.

Articolul 435

Aplicarea unui instrument de rezoluție nu trebuie să afecteze sistemele reglementate de Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, și nici funcționarea acestora, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:

a) transferă doar o parte, dar nu totalitatea activelor, drepturilor sau obligațiilor unei instituții supuse rezoluției către o altă entitate; sau

b) exercită competențele prevăzute la art. 385-387 de eliminare sau modificare a clauzelor unui contract la care instituția supusă rezoluției este parte sau de înlocuire a instituției supuse rezoluției cu un destinatar, ca parte contractantă.

Articolul 436

Niciun transfer, nicio eliminare sau modificare a clauzelor prevăzute la art. 435 nu trebuie să ducă la revocarea unui ordin de transfer, cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu poate să modifice sau să înlăture caracterul executoriu al ordinelor de transfer și al compensării așa cum este prevăzut la art. 3 și 5 din același act normativ și nu poate să împiedice utilizarea de fonduri, titluri de valoare sau facilități de credit ori protecția garanțiilor suplimentare, în conformitate cu prevederile art. 4, respectiv cu prevederile art. 9 și 10 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.