Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluție instituțiilor de credit și entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care îndeplinesc condițiile aplicabile de declanșare a procedurii de rezoluție.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide să aplice un instrument de rezoluție unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), iar acțiunea de rezoluție respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanțelor acestora, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, își exercită competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluție.
(la 03-01-2022, Articolul 215 din Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 92, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 214 sunt următoarele:
a) vânzarea afacerii;
b) instituția-punte;
c) separarea activelor;
d) recapitalizarea internă.
Cu respectarea prevederilor art. 218, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentele de rezoluție individual sau în orice combinație.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluție.
În situația în care sunt utilizate doar instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a) sau b), iar ele sunt utilizate pentru a transfera doar parțial active, drepturi sau obligații ale unei instituții supuse rezoluției, instituția de credit reziduală sau entitatea reziduală prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligațiile este lichidată, conform procedurii de insolvență. Lichidarea se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situație în care instituția de credit reziduală sau entitatea reziduală prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) trebuie să furnizeze servicii sau sprijin în conformitate cu prevederile art. 388-390, pentru a permite destinatarului să-și desfășoare activitățile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum și orice alt motiv care face necesară continuarea activității instituției de credit reziduale sau a entității reziduale prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) pentru atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor prevăzute la art. 188-193.
(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, acționând potrivit prevederilor art. 536 și 537, pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție sau cu utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară, în una sau mai multe dintre următoarele modalități:
a) ca deducere din orice contraprestații plătite de destinatar instituției supuse rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
b) de la instituția supusă rezoluției, în calitate de creditor preferențial;
c) din orice încasări rezultate în urma încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferențial.
(2) În caz de faliment, creanța Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, respectiv a Fondului de garantare a depozitelor bancare, rezultată din cheltuielile prevăzute la alin. (1), are rangul creanțelor izvorâte din raporturi de muncă.
În situația extraordinară a unei crize sistemice, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate căuta finanțare din surse alternative prin utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară prevăzute la art. 352-357, în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213;
(la 03-01-2022, Litera a) din Articolul 221 , Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 93, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
b) obținerea aprobării prealabile și a celei finale prevăzute de cadrul UE privind ajutorul de stat.
(1) Dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau obligații de la o instituție supusă rezoluției către o altă entitate, efectuate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluție, a exercitării unei competențe de rezoluție sau a utilizării unui instrument public de stabilizare financiară.
(2) Dispozițiile art. 38, art. 113 lit. f) și g), art. 116, art. 153^24, art. 204 alin. (1), (4) și (5), art. 208 alin. (3)-(5), art. 212 alin. (1), art. 215 alin. (1), art. 216 și 216^1, art. 220^1, art. 239, 241-249, 250-251^1 și 251^3-251^19 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute la art. 177-456.
(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o instituție-punte:
a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 230, 231 și art. 453-455, transferul menționat la alin. (1) are loc fără a obține acordul acționarilor instituției supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, în afara celor prevăzute la art. 236-238, prevederile art. 384 fiind aplicabile.
Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art. 223 trebuie să se realizeze în condiții comerciale, în funcție de circumstanțele existente, și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat.
Cu respectarea prevederilor art. 220, orice contraprestație se plătește de cumpărător în favoarea:
a) proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vânzarea afacerii s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituția supusă rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente;
b) instituției supuse rezoluției, în cazul în care vânzarea către cumpărător a afacerii s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției.
În situația în care aplică instrumentul de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției sau, după caz, de active, drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției.
După aplicarea instrumentului de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competențele de transfer în ceea ce privește activele, drepturile ori obligațiile transferate cumpărătorului, în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligațiilor înapoi la instituția supusă rezoluției, ori a acțiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații, acțiuni sau alte instrumente de proprietate.
Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condițiile legale de desfășurare a activităților pe care le dobândește prin transfer în situația în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art. 223. În situația în care Banca Națională a României este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de autorizare în acest sens, împreună cu transferul, în timp util.
Prin derogare de la prevederile art. 25, 26, 26^1, 27, 29 și art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, care pot afecta desfășurarea în timp util a procedurii referitoare la evaluarea achizițiilor de dețineri calificate, în cazul în care un transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate, ce are loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a afacerii, ar duce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate într-o instituție de credit, de tipul celei căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din actul normativ menționat, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă a acelei instituții de credit, efectuează evaluarea necesară astfel încât să permită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a afacerii și să faciliteze atingerea de către acțiunea de rezoluție a obiectivelor relevante ale rezoluției.
(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, nu a finalizat evaluarea achiziției deținerii calificate prevăzute la art. 230, de la data transferului de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vânzare a afacerii de către Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:
(la 03-01-2022, Partea introductivă a alineatului (1) din Articolul 231 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 94, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
a) respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător are efect juridic imediat;
b) în cursul perioadei de evaluare a achiziției și în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b), drepturile de vot ale cumpărătorului sunt suspendate și îi revin doar Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, care nu are nicio obligație de a exercita respectivele drepturi de vot și nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea acestora;
c) în cursul perioadei de evaluare a achiziției și în cursul oricărei perioade în care s-a solicitat cesionarea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate, potrivit alin. (2) lit. b), sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor privind notificarea achiziției, respectiv a cedării unei dețineri calificate, prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b)-d) și f) și alin. (2) lit. a) și c), la art. 229^1 lit. a) și b) și la art. 234 alin. (4)-(7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate;
d) Banca Națională a României se asigură că, imediat după finalizarea evaluării achiziției, structura care exercită funcția de supraveghere notifică în scris cumpărătorului și structurii care exercită funcția de rezoluție decizia privind aprobarea achiziției sau, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, decizia de a se opune achiziției;
e) în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, aprobă achiziția, drepturile de vot aferente acțiunilor sau altor instrumente de proprietate care au făcut obiectul transferului către cumpărător se consideră acordate în întregime acestuia, imediat după primirea de către cumpărător și de către structura care exercită funcția de rezoluție, a notificării deciziei de aprobare;
f) în cazul în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, se opune achiziției, se aplică prevederile alin. (2).
(2) Pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) sunt aplicabile următoarele dispoziții:
a) drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate sunt pe deplin valabile și se exercită în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b);
b) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, după ce a luat în considerare condițiile de piață prevalente; și
c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit potrivit lit. b), atunci Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, poate impune cumpărătorului sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor privind notificarea achiziției, respectiv a cedării unei dețineri calificate, prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b)-d) și f) și alin. (2) lit. a) și c), la art. 229^1 lit. a) și b) și la art. 234 alin. (4)-(7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. Respectivele sancțiuni și/sau măsuri sancționatoare sunt impuse cu acordul membrului conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcția de rezoluție.
(la 03-01-2022, Litera c) din Alineatul (2) , Articolul 231 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 95, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a afacerii fac obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute la art. 423-436.
În scopul exercitării dreptului de a presta servicii în mod direct sau de a înființa o sucursală într-un alt stat membru potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației privind piața de capital, cumpărătorul este considerat continuatorul de drept al instituției supuse rezoluției și poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.
(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca respectivul cumpărător să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), următoarele dispoziții sunt aplicabile:
a) sistemele, bursele și schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că respectivul cumpărător nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporțional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1);
b) în cazul în care cumpărătorul nu îndeplinește criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăți, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către cumpărător numai pentru o perioadă de timp care poate fi stabilită de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de maximum 24 de luni de la data transferului și care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea cumpărătorului adresată aceleiași autorități.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436, acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate ori în legătură cu acestea.
Cu respectarea prevederilor art. 238, în situația în care aplică unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) instrumentul de vânzare a afacerii, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, scoate pe piață sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piață a activelor, drepturilor, obligațiilor, acțiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenționează să le transfere. Grupuri de drepturi, active și obligații pot fi scoase pe piață separat.
(1) Fără a aduce atingere cadrului UE privind ajutorul de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață prevăzută la art. 236 se efectuează în conformitate cu următoarele principii:
a) trebuie să fie cât se poate de transparentă și trebuie să nu prezinte în mod semnificativ eronat, activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să le transfere, având în vedere circumstanțele și în special necesitatea de a menține stabilitatea financiară;
b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze nejustificat niciun potențial cumpărător;
c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;
d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potențial;
e) trebuie să țină seama de necesitatea ca acțiunea de rezoluție să se desfășoare cu rapiditate;
f) scopul trebuie să fie maximizarea, pe cât posibil, a prețului de vânzare al acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligațiilor în cauză.
(2) Cu respectarea principiului prevăzut la alin. (1) lit. b), celelalte principii prevăzute la alin. (1), precum și cel prevăzut la alin. (3) nu aduc atingere dreptului Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a contacta în mod individual potențiali cumpărători.
(3) Orice publicare a scoaterii pe piață a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în mod normal necesară în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei, poate fi amânată în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) sau (5) din același regulament.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de vânzare a afacerii fără respectarea cerinței privind scoaterea pe piață prevăzută la art. 236, în cazul în care stabilește faptul că respectarea cerințelor de la art. 237 ar putea submina unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției și mai ales dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că starea de dificultate majoră în care se află sau este posibil să se afle instituția supusă rezoluției ar crea sau ar înrăutăți o amenințare deja gravă la adresa stabilității financiare; și
b) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, consideră că respectarea cerințelor de la art. 237 ar putea submina eficacitatea instrumentului de vânzare a afacerii în ceea ce privește eliminarea amenințării la adresa stabilității financiare sau atingerea obiectivului rezoluției prevăzut la art. 178 alin. (1) lit. b).
3.1. Dispoziții generale
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte:
a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituții supuse rezoluției;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile uneia sau ale mai multor instituții supuse rezoluției sau totalitatea acestora.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455, transferul menționat la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.
(1) Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele următoare:
a) capitalul social este deținut în totalitate sau parțial de una sau mai multe autorități publice și instituția-punte este controlată de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, în sensul celor prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. b) și, în particular, având în vedere dispozițiile art. 251 alin. (1). Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate fi acționar al instituției-punte;
b) este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile sau alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile uneia sau mai multor instituții supuse rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d).
(2) Aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. b) nu trebuie să aducă atingere capacității Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a exercita controlul asupra instituției-punte.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la instituția supusă rezoluției sau furnizate din alte surse.
Cu respectarea prevederilor art. 220, orice contraprestație se plătește de instituția-punte în favoarea:
a) proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de instituția supusă rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte;
b) instituției supuse rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției supuse rezoluției la instituția-punte.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de o instituție supusă rezoluției sau, după caz, de active, drepturi sau obligații ale instituției supuse rezoluției.
În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate:
a) transfera înapoi drepturile, activele sau obligațiile de la instituția-punte la instituția supusă rezoluției ori acțiunile sau alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații ori acțiuni sau alte instrumente de proprietate, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 245;
b) transfera acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte.
(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte, în una dintre următoarele situații:
a) în situația în care posibilitatea ca respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului instituției-punte, în baza căreia s-a efectuat transferul;
b) în situația în care respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate, active, drepturi sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria acțiunilor sau altor instrumente de proprietate, activelor, drepturilor sau obligațiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a).
(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului instituției-punte, pentru scopul realizării transferului în cauză.
Transferurile între instituția supusă rezoluției sau proprietarii inițiali ai acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate pe de o parte și instituția-punte pe de alta trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute la art. 423-436.
(1) În scopul exercitării dreptului de a presta servicii în mod direct sau de a înființa o sucursală într-un alt stat membru potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau legislației privind piața de capital, instituția-punte este considerată continuatoarea de drept a instituției supuse rezoluției și poate exercita în continuare orice astfel de drepturi exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.
(2) În alte scopuri, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, are competența de a stabili ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuatoare a instituției supuse rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de instituția supusă rezoluției aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate.
(1) Dacă instituția supusă rezoluției este membru la sistemele de plăți, compensare și decontare, la bursele de valori, la schemele de compensare pentru investitori și la schemele de garantare a depozitelor, instituția-punte poate continua să exercite drepturile instituției supuse rezoluției decurgând din calitatea de membru și drepturile de acces ale acesteia la sistemele, bursele ori schemele respective.
(2) Prevederile alin. (1) nu înlătură cerința ca instituția-punte să îndeplinească criteriile privind calitatea de membru și criteriile de participare, în funcție de care se poate lua parte la astfel de sisteme, burse și scheme.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), următoarele dispoziții sunt aplicabile:
a) sistemele, bursele și schemele prevăzute la alin. (1) nu pot refuza accesul pe motiv că instituția-punte nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv nu este proporțional cu nivelurile de rating impuse pentru a beneficia de acces la sistemele prevăzute la alin. (1);
b) în cazul în care instituția-punte nu îndeplinește criteriile legate de calitatea de membru sau criteriile de participare la un sistem relevant de plăți, compensare sau decontare, la o bursă de valori, la o schemă de compensare pentru investitori sau la o schemă de garantare a depozitelor, drepturile prevăzute la alin. (1) se exercită de către instituția-punte numai pentru o perioadă de timp care poate fi stabilită de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de maximum 24 de luni de la data transferului și care poate fi prelungită cu perioade de maximum 12 luni, la solicitarea instituției-punte adresată aceleiași autorități.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436, acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate instituției-punte nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate instituției-punte, organului de conducere sau conducerii superioare ale acesteia ori în legătură cu acestea.
Obiectivele instituției-punte nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acesteia față de acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu răspunde față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele săvârșite și omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenția sau neglijența gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acționarilor sau creditorilor.
(1) Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe:
a) conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;
b) în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă, după caz, organul de conducere al instituției-punte;
c) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;
d) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte;
(la 03-01-2022, Litera d) din Alineatul (1) , Articolul 251 , Punctul 3.1., Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 96, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
e) instituția-punte este autorizată, dacă este cazul, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau cu legislația privind piața de capital, și deține autorizațiile necesare pentru desfășurarea activităților sau furnizarea serviciilor aferente elementelor preluate în urma unui transfer efectuat conform prevederilor art. 383 și 384;
(la 03-01-2022, Litera e) din Alineatul (1) , Articolul 251 , Punctul 3.1., Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 96, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
f) instituția-punte respectă, dacă prevederile sunt aplicabile, dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acestora, precum și cele ale legislației privind piața de capital și, dacă este cazul, face obiectul unei supravegheri în conformitate cu aceleași dispoziții;
g) instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat, iar Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.
(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă scurtă, la începutul funcționării sale, cerințele cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (1) lit. e) și f). În acest sens, membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naționale a României care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte este scutită de respectarea cerințelor respectivelor prevederi legale.
(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 251 , Punctul 3.1., Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 97, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), a activelor, drepturilor sau obligațiilor sale către unul sau mai mulți cumpărători din sectorul privat, în situația în care condițiile sunt prielnice, în opinia Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și în termenul specificat la art. 255 sau 256, după caz.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 240 ca urmare a apariției oricăreia dintre următoarele situații:
a) fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate;
b) instituția-punte nu mai respectă cerințele art. 240;
c) vânzarea în întregime sau aproape în întregime a activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte;
e) activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.
(1) În situația în care Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile acesteia, aceasta se asigură că instituția-punte sau activele, drepturile ori obligațiile relevante sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și nu sunt prezentate eronat, în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.
(2) Orice astfel de vânzări trebuie efectuate în condiții comerciale, având în vedere circumstanțele, și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat.
În cazul în care nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 253 lit. a)-c) sau e), Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, ia măsuri pentru încetarea funcționării instituției-punte, cât mai curând posibil, potrivit propriei aprecieri, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la o instituție supusă rezoluției, în virtutea aplicării instrumentului instituției-punte.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 255 cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire:
a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 253 lit. a)-c) sau e); sau
b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii bancare și/sau financiare esențiale.
Toate deciziile Băncii Naționale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 255 se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.
(1) În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 253 lit. c) sau d), instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 220, toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.
În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera activele, drepturile sau obligațiile aparținând mai multor instituții supuse rezoluției, obligația prevăzută la art. 258 se referă la activele, drepturile sau obligațiile transferate de la fiecare dintre aceste instituții supuse rezoluției, și nu la instituția-punte în sine.
3.2. Alte dispoziții privind constituirea și funcționarea unei instituții-punte
Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate autoriza o instituție de credit punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1 milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României notifică, în acest caz, autorizarea instituției de credit-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.
Îndeplinirea de către acționarii instituției de credit-punte, autorități publice și/sau Fondul de garantare a depozitelor bancare, a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, este prezumată.
(la 03-01-2022, Articolul 261 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 98, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Prin derogare de la prevederile art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, se pronunță cu privire la autorizarea instituției de credit-punte în cel mai scurt timp posibil de la transmiterea de către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcția de rezoluție a documentației la care se face referire la art. 264 și având în vedere decizia sa, în calitate de autoritate de rezoluție, privind aprobarea elementelor referitoare la funcționarea instituției-punte prevăzute la art. 251 alin. (1) lit. a)-d).
(la 03-01-2022, Articolul 262 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 99, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte sau o instituție de credit-punte se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.
(2) Dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul instituției-punte sau al instituției de credit-punte. Dispozițiile art. 12 alin. (2) și ale art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător instituției-punte.
(la 03-01-2022, Articolul 263 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 100, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Banca Națională a României stabilește prin reglementări condițiile și documentația în baza căreia se autorizează instituția de credit-punte în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
(1) Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, doar în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației emise de Banca Națională României, în calitate de autoritate competentă, în termen de 24 de ore de la depunerea acestora la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la înmatriculare sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) de către instituția-punte se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începerea desfășurării activității de către instituția de credit-punte autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției de credit-punte în registrul comerțului.
(la 03-01-2022, Articolul 266 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 101, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul în care vânzarea instituției de credit-punte autorizate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, instituția de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de aceeași ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcționarea unei instituții de credit. În aplicarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, capitalul inițial minim ce trebuie avut în vedere este cel prevăzut pentru categoria corespunzătoare din cele enumerate la art. 3 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, căreia îi aparține instituția de credit în cauză.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) valabilitatea autorizației instituției de credit care a funcționat ca instituție de credit-punte nu încetează de drept, autorizația respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată.
(la 03-01-2022, Articolul 267 din Punctul 3.2. , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 102, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere activele, drepturile sau obligațiile unei instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte, către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 453-455, transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor instituțiilor supuse rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și nu este supus niciunei cerințe procedurale prevăzute de legislația aplicabilă în materie de societăți sau de legislația pieței de capital, prevederile art. 384 fiind aplicabile.
În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ cerințele de mai jos:
a) capitalul social este deținut în totalitate sau parțial de una sau mai multe autorități publice și vehiculul de administrare a activelor este controlat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, în sensul celor prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. b) și, în particular, având în vedere dispozițiile art. 271. Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluție bancară, poate fi acționar al vehiculului de administrare a activelor;
b) a fost creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile uneia sau ale mai multor instituții supuse rezoluției sau ale unei instituții-punte.
Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de a maximiza valoarea acestora prin intermediul unei eventuale vânzări sau prin lichidarea lor ordonată.
Funcționarea unui vehicul de administrare a activelor respectă următoarele prevederi:
a) conținutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor este aprobat de Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;
b) în funcție de structura acționariatului vehiculului de administrare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al vehiculului de administrare a activelor;
c) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;
d) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.
Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 268 de a transfera active, drepturi sau obligații numai în cazul în care:
a) situația de pe piața specifică a acelor active este de așa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii de insolvență ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor piețe financiare;
b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a instituției supuse rezoluției sau a instituției-punte; sau
c) un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.
În situația în care aplică instrumentul de separare a activelor, Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, stabilește contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și obligațiile către vehiculul de administrare a activelor în conformitate cu principiile stabilite la art. 201-213 și în conformitate cu cadrul UE privind ajutorul de stat. Prevederile prezentului articol nu împiedică respectiva contraprestație să aibă o valoare nominală sau negativă.
Cu respectarea prevederilor art. 220, orice contraprestație aferentă activelor, drepturilor sau obligațiilor dobândite în mod direct de la instituția supusă rezoluției, se plătește de vehiculul de administrare a activelor în favoarea instituției supuse rezoluției. Contraprestația poate fi plătită prin instrumente de datorie emise de vehiculul de administrare a activelor.
În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituției-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituției-punte, să dobândească active, drepturi sau obligații de la instituția-punte.
(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la instituția supusă rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 277.
(2) Instituția supusă rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.
(1) Banca Națională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații, de la vehiculul de administrare a activelor la instituția supusă rezoluției, într-una dintre următoarele situații:
a) în situația în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, în baza căreia s-a efectuat transferul;
b) în situația în care respectivele drepturi, active sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligațiilor specificate în cadrul deciziei prevăzute la lit. a).
(2) În oricare dintre cazurile prevăzute la alin. (1), transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul deciziei de aplicare a instrumentului de separare a activelor, pentru scopul realizării transferului în cauză.
Transferurile între instituția supusă rezoluției și vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță privind transferurile parțiale de proprietate specificate la art. 423-436.
Fără a aduce atingere prevederilor art. 423-436, acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia, ori în legătură cu acestea.
Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acestuia față de acționarii sau creditorii instituției supuse rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară nu răspunde față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele săvârșite și omisiunile înregistrate în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză implică intenția sau neglijența gravă potrivit legii, care afectează în mod direct drepturile acționarilor sau creditorilor.
5.1. Obiectivul și domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, dispune de competențele de rezoluție prevăzute la art. 383, în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în vederea îndeplinirii obiectivelor rezoluției prevăzute la art. 178, în conformitate cu principiile rezoluției prevăzute la art. 188 pentru oricare din următoarele scopuri:
a) recapitalizarea unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a se conforma condițiilor de autorizare și de a continua să-și desfășoare activitățile pentru care este autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care condițiile de autorizare se aplică entității, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția de credit sau entitatea respectivă;
b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanțelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate:
(i) către o instituție de credit-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituție-punte; sau
(ii) cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor.
(la 03-01-2022, Litera b) din Articolul 282 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 103, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă în scopul prevăzut la art. 282 lit. a), numai dacă, în opinia sa, există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri relevante, inclusiv măsuri puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332 va avea drept rezultat realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, precum și restabilirea viabilității pe termen lung și a solidității financiare a instituției de credit sau a entității în cauză.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica oricare dintre instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 216 lit. a)-c) și instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. b), în cazul în care condițiile prevăzute la art. 283 alin. (1) nu sunt îndeplinite.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de recapitalizare internă tuturor instituțiilor de credit sau entităților prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), respectând, în fiecare caz, forma juridică a instituției de credit sau a entității în cauză, sau poate schimba forma juridică a acestora, dacă o altă formă juridică este permisă de lege.
Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat de Banca Națională a României, în calitate de autoritatea de rezoluție, tuturor datoriilor unei instituții de credit sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui instrument în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287.
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în cazul următoarelor datorii, fie că sunt reglementate de legea română sau a altui stat membru, fie de legea unui stat terț:
a) depozitele acoperite;
b) obligațiile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și datoriile sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului suport și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate;
c) orice datorie care rezultă în virtutea deținerii, de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților, deținute în numele unui OPCVM, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015, sau a unui FIA din România, așa cum este definit la art. 3 pct. 20 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența;
d) orice datorie care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în calitate de fiduciar, și o altă persoană, în calitate de beneficiar, cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației civile sau a celei privind insolvența;
e) datorii față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile;
f) datorii cu o scadență reziduală mai mică de 7 zile față de sistemele sau operatorii de sisteme desemnați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările și completările ulterioare, sau cu prevederile legislației altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE sau față de participanții la astfel de sisteme și care rezultă din participarea la un astfel de sistem sau față de contrapărți centrale autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, și față de contrapărți centrale din state terțe recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în temeiul art. 25 din regulamentul respectiv;
(la 03-01-2022, Litera f) din Alineatul (1) , Articolul 286 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 104, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
g) o datorie față de oricare dintre entitățile prevăzute la alin. (2).
h) datorii către instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang de prioritate inferior rangului pe care îl au datoriile negarantate obișnuite potrivit prevederilor procedurii de insolvență, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi; în cazul în care se aplică excepția prevăzută anterior, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu prevederile art. 295^28 este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.
(la 03-01-2022, Alineatul (1) din Articolul 286 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 105, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g), categoriile de entități sunt următoarele:
a) un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;
b) creditori comerciali, cu scopul de a obține sau nu profit, în ceea ce privește furnizarea către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților sale, incluzând servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;
c) autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legii aplicabile;
d) scheme de garantare a depozitelor pentru datorii care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
(3) Prevederile alin. (2) lit. a) nu se aplică componentei variabile a remunerației personalului care expune instituția de credit unor riscuri semnificative, așa cum este identificat potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (22) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Toate activele garantate incluse într-un portofoliu suport pentru obligațiuni garantate rămân neafectate, segregate și cu fonduri suficiente.
(5) Nici cerința prevăzută la alin. (4) și nici prevederile alin. (1) lit. b) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unei obligații garantate sau a unei datorii, pentru care s-a depus o garanție reală, care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă.
(6) Prevederile alin. (1) lit. a) nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să își exercite, după caz, respectivele competențe în legătură cu orice parte a unui depozit care depășește nivelul de garantare prevăzut de legislația privind schemele de garantare a depozitelor.
(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României, pentru a se asigura posibilități de soluționare a instituțiilor de credit și a grupurilor, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituții dețin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepția datoriilor care sunt deținute la entități care fac parte din același grup.
(la 03-01-2022, Alineatul (7) din Articolul 286 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 106, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În situații excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exclude, integral sau parțial, anumite datorii de la aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, în cazurile în care apreciază că:
a) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivei datorii nu este posibilă într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună-credință de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;
b) excluderea este strict necesară și este proporțională pentru a obține continuitatea funcțiilor critice și a liniilor de activitate esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției supuse rezoluției de a continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie;
c) excluderea este strict necesară și proporțională pentru evitarea declanșării unei contaminări la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar perturba grav funcționarea piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea determina o perturbare gravă a economiei României, a unui alt stat membru sau a Uniunii Europene; sau
d) aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor datorii ar provoca o pierdere de valoare care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât în cazul în care respectivele datorii ar fi fost excluse de la recapitalizarea internă.
(1^1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează cu atenție dacă datoriile față de instituțiile sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care fac parte din același grup de rezoluție, fără a fi ele însele entități de rezoluție, și care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h), trebuie excluse total sau parțial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d), pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluție.
(la 03-01-2022, Articolul 287 din Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 107, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1), nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ține seama de excluderile respective, cu condiția ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g).
(la 03-01-2022, Alineatul (2) din Articolul 287 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 108, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide să excludă, integral sau parțial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituției supuse rezoluției pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri:
a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și de a restabili la zero valoarea activului net al instituției supuse rezoluției în conformitate cu prevederile art. 311 lit. a);
b) de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituția supusă rezoluției, pentru a recapitaliza instituția de credit respectivă, în conformitate cu prevederile art. 311 lit. b).
(la 03-01-2022, Articolul 288 din Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 109, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Fondul de rezoluție bancară poate contribui cu un aport conform art. 288 doar dacă:
a) acționarii și deținătorii de alte instrumente de proprietate, precum și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalități, la absorbția pierderilor și recapitalizarea instituției supuse rezoluției, cu cel puțin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale instituției respective, contribuție evaluată, la momentul întreprinderii acțiunii de rezoluție, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213; și
(la 03-01-2022, Litera a) din Articolul 289 , Punctul 5.1. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 110, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
b) contribuția fondului de rezoluție bancară nu depășește 5% din totalul datoriilor și al capitalurilor proprii ale instituției supuse rezoluției, cuantificată, la momentul inițierii acțiunii de rezoluție, potrivit evaluării prevăzute la art. 201-213.
Contribuția fondului de rezoluție bancară prevăzut la art. 288 poate fi finanțată prin:
a) suma aflată la dispoziția fondului de rezoluție bancară care a fost atrasă prin contribuții de la instituții de credit și sucursale ale acestora din Uniune, în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545;
b) suma care poate fi atrasă prin contribuții extraordinare în conformitate cu prevederile art. 546-548 într-un interval de trei ani; și
c) în cazul în care sumele prevăzute la lit. a) și b) sunt insuficiente, sume atrase din surse de finanțare alternative în conformitate cu prevederile art. 549.
(1) În circumstanțe extraordinare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate urmări să obțină finanțare suplimentară din surse de finanțare alternative după ce:
a) a fost atinsă limita de 5% prevăzută la art. 289 lit. b); și
b) toate datoriile negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse sau convertite integral.
(2) Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1), fondul de rezoluție bancară poate face o contribuție din resursele care au fost atrase prin contribuții anuale în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545 și care nu au fost încă utilizate.
Prin exceptare de la prevederile art. 289 lit. a), fondul de rezoluție bancară poate, de asemenea, să facă o contribuție potrivit art. 288, în următoarele condiții:
a) contribuția la absorbția pierderilor și recapitalizare prevăzută la art. 289 lit. a) are o valoare de cel puțin 20% din activele ponderate la risc ale instituției de credit în cauză;
b) fondul de rezoluție bancară are la dispoziție, prin intermediul contribuțiilor anuale (excluzând contribuțiile către schema de garantare a depozitelor) percepute în conformitate cu prevederile art. 533 și art. 542-545, o sumă cel puțin egală cu 3% din depozitele acoperite ale tuturor instituțiilor de credit autorizate pe teritoriul României; și
c) instituția de credit în cauză deține active în valoare de mai puțin de 900 miliarde euro, determinată pe bază consolidată.
Atunci când își exercită competențele de excludere prevăzute la art. 287, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă atenția cuvenită:
a) principiului conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției supuse rezoluției, în ordinea de preferință;
b) nivelului capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția supusă rezoluției în cazul excluderii unei datorii sau a unei categorii de datorii; și
c) necesității de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.
Excluderile prevăzute la art. 287 pot fi aplicate fie pentru a exclude complet o datorie de la reducerea valorii, fie pentru a limita nivelul reducerii valorii aplicate respectivei datorii.
(1) Înainte de a exercita opțiunea de a exclude o datorie în temeiul art. 287, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, transmite o notificare în acest sens Comisiei Europene.
(2) Excluderea care ar necesita o contribuție a fondului de rezoluție bancară sau dintr-o sursă de finanțare alternativă, în temeiul art. 288-292, poate fi realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu acordul Comisiei Europene.
5.1^1. Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienții de tip retail
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 111, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
O persoană juridică română, vânzător de datorii eligibile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. b) și la art. 72b alin. (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de tip retail, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295^2.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^1., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 111, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În aplicarea prevederilor art. 295^1 trebuie îndeplinite condițiile următoare pentru vânzarea către clienți de tip retail din România:
a) sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 87 alin. (3) și (4) din Legea nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare;
b) cuantumul nominal minim al unor astfel de instrumente de datorie este de cel puțin 50.000 euro.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^1., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 111, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Prevederile art. 295^1 și 295^2 nu se aplică datoriilor prevăzute la respectivele articole, emise înainte de data de 28 decembrie 2020.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^1., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 111, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Autoritatea de Supraveghere Financiară și Banca Națională a României își comunică reciproc constatările cu privire la posibilele încălcări ale Legii nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește vânzările de instrumente prevăzute la art. 295^1, aflate în aria de competență a Autorității de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naționale a României conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^1., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 111, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^2. Aplicarea și calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 112, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol și ale art. 295^6-295^45.
(2) Cerința prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295^18, 295^19 sau 295^21, după caz, drept sumă a fondurilor proprii și a datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din:
a) valoarea totală a expunerii la risc a entității prevăzute la alin. (1), calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
b) indicatorul de măsurare a expunerii totale, al entității relevante prevăzute la alin. (1), calculat în conformitate cu prevederile art. 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(3) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^2., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 112, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^3. Exceptare de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 113, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 295^5 alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate și care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligația de a îndeplini, în permanență, cerința privind fondurile proprii și datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
a) aceste instituții de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri stabilite pentru acestea și puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235, art. 239-250, precum și ale art. 268-280; și
b) procedura prevăzută la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituții de credit, inclusiv de către deținătorii de obligațiuni garantate, dacă este cazul, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.
(2) Instituțiile de credit exceptate de la cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295^26 alin. (1).
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^3., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 113, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^4. Datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Datoriile se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale unei entități de rezoluție numai dacă acestea îndeplinesc condițiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepția lit. d) de la alin. (2), și art. 72c.
(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerințele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menționat și determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din același regulament.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^7 alin. (1), cu excepția celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
a) valoarea principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscută la momentul emiterii, este fixă sau în creștere și nu este afectată de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar valoarea totală a obligației care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluată zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu prevederile art. 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; sau
b) instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență sau de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește suma plătită inițial.
(2) Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1), inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327.
(3) Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creștere prevăzute la alin. (1) lit. b).
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, către unul dintre acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
a) datoriile sunt emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare;
b) exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau art. 375-382 sau cu prevederile din legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 59 sau 62 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;
c) datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea:
(i) sumei datoriilor emise către și achiziționate de entitatea de rezoluție, persoană juridică română, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și al fondurilor proprii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (3) din
(ii) valoarea cerinței prevăzute la art. 295^27 sau în cadrul prevederilor care transpun art. 45f alin. (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația altor state membre.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la art. 295^19 sau la art. 295^25 alin. (1) lit. a), după caz, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură că entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt entități din categoria G-SII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20, îndeplinesc o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26, egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip GSII sau entități de rezoluție care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, cu condiția ca toate condițiile prevăzute la art. 72b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menționat:
X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și valoarea cerinței amortizorului combinat.
(3) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295^19, atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerință mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, limitează acea parte a cerinței prevăzute la art. 295^26 care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295^9, la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că:
a) accesul la Fondul de rezoluție bancară nu este avut în vedere în planul de rezoluție ca o opțiune pentru soluționarea respectivei entități de rezoluție; și
b) în cazul în care lit. a) nu se aplică, cerința prevăzută la art. 295^26 îi permite respectivei entități de rezoluție, persoană juridică română, să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 289 sau 292, după caz.
(4) Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare și riscul unui impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul art. 295^20.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, care nu sunt nici instituții de tip G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o parte a cerinței prevăzute la art. 295^26, până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii și nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295^13, să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) datoriile nesubordonate prevăzute la art. 295^7 și 295^8 au același rang în ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 161 sau, după caz, la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, ca și anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287;
b) există riscul ca, în urma exercitării planificate a competențelor de reducere a valorii și de conversie în legătură cu datoriile nesubordonate care nu sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287, creditorii ale căror creanțe rezultă din respectivele obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență;
c) suma fondurilor proprii și a altor datorii subordonate nu depășește valoarea necesară pentru a asigura că, creditorii prevăzuți la lit. b), nu suportă pierderi al căror nivel îl depășește pe cel pe care l-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvență.
(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287, se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b).
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) și în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depășit.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În aplicarea prevederilor art. 295^10, 295^11 și 295^13, datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condițiile recunoașterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărții.
(2) Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 295^10, 295^11 și 295^13.
(la 03-01-2022, Punctul 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Prin excepție de la art. 295^10, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide ca o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau o entitate de rezoluție care face obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20, să îndeplinească cerința prevăzută la art. 295^26 folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat, cerinței prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cerințelor prevăzute la art. 295^19 și la 295^26 din prezenta lege, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre:
a) 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale entității; sau
b) valoarea care rezultă din aplicarea formulei Ax2 + Bx2 + C, unde A, B și C au următoarele valori:
A = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;
B = valoarea rezultată din cerința prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;
C = valoarea rezultată din cerința amortizorului combinat.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 295^13 cu privire la toate entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care sunt instituții de tip G-SII sau cărora li se aplică prevederile art. 295^19 sau 295^20 și care îndeplinesc una dintre condițiile prevăzute la alin. (2), pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^26.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare următoarele condiții:
a) în cursul evaluării posibilității de soluționare din ciclurile anterioare de planificare au fost identificate obstacole semnificative și, fie:
(i) nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor prevăzute la art. 96, în termenul impus de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție; fie
(ii) obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate folosind una dintre măsurile prevăzute la art. 96, iar exercitarea competenței prevăzute la art. 295^13 ar compensa parțial sau total impactul negativ al obstacolelor semnificative asupra posibilității de soluționare;
b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, apreciază că fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție preferate aferente entității de rezoluție sunt limitate, având în vedere dimensiunea entității, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile și complexitatea activităților sale, statutul său juridic și structura acționariatului său; sau
c) cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, reflectă faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face obiectul cerinței prevăzute la art. 295^19 sau 295^20 se numără printre primele 20% cele mai riscante dintre instituțiile pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1).
(3) În scopul stabilirii procentului prevăzut la alin. (2) lit. c), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, rotunjește numărul care rezultă din calcul în sus până la cel mai apropiat număr întreg.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României se asigură că deciziile prevăzute la art. 295^11 și 295^13 se iau după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(2) În vederea luării deciziilor prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție ia în considerare și următoarele aspecte:
a) dimensiunea pieței pentru instrumentele de fonduri proprii și instrumentele eligibile subordonate ale entității de rezoluție, prețul unor astfel de instrumente, în cazul în care există, și timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacții necesare în vederea respectării deciziei;
b) valoarea instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu o scadență reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerințele prevăzute la art. 295^11 și 295^13;
c) disponibilitatea și valoarea instrumentelor care întrunesc toate condițiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. d) din regulamentul respectiv;
d) dacă, în comparație cu fondurile proprii și datoriile eligibile ale entității de rezoluție, valoarea datoriilor care sunt excluse de la exercitarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 și care, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, au un rang de preferință egal sau inferior datoriilor eligibile având cel mai înalt rang de preferință, este semnificativă.
În cazul în care valoarea datoriilor excluse nu depășește 5% din valoarea fondurilor proprii și a datoriilor eligibile ale entității de rezoluție, se consideră că aceasta este nesemnificativă.
Dacă pragul anterior menționat este depășit, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează dacă valoarea datoriilor excluse este semnificativă;
e) modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității de rezoluție, precum și stabilitatea și capacitatea acesteia de a contribui la economia națională; și
f) impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entității de rezoluție.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 114, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^5. Determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Banca Națională a României se asigură că cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere, pe baza următoarelor criterii:
a) necesitatea de a asigura faptul că grupul de rezoluție poate fi soluționat prin aplicarea instrumentelor de rezoluție asupra entității de rezoluție, persoană juridică română, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;
b) necesitatea de a asigura, după caz, faptul că entitatea de rezoluție, persoană juridică română și filialele sale care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), dar care nu sunt entități de rezoluție, dețin suficiente fonduri proprii și datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, dacă este cazul, în situația exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier aferente entităților, pot fi restabilite la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia, sau în temeiul Legii nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare, sau al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE;
c) necesitatea de a asigura faptul că, în cazul în care planul de rezoluție anticipează posibilitatea ca anumite categorii de datorii eligibile să fie excluse, în temeiul art. 287, de la recapitalizarea internă sau să fie transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea de rezoluție, persoană juridică română, deține fonduri proprii și alte datorii eligibile suficiente pentru a acoperi pierderile și pentru a restabili rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier, la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care este autorizată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau al Legii nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare;
d) dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității;
e) măsura în care intrarea în dificultate a entității ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare, inclusiv prin efect de contagiune asupra altor instituții sau entități, ca urmare a interconexiunii entității cu acestea ori cu restul sistemului financiar.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5., Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Atunci când planul de rezoluție prevede soluționarea printr-o strategie de rezoluție sau prin exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367, potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că:
a) pierderile pe care le-ar putea suporta entitatea sunt acoperite în întregime («acoperirea pierderilor»);
b) entitatea de rezoluție, persoană juridică română, și filialele acesteia care sunt instituții sau entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), dar care nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să desfășoare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau în temeiul Legii nr. 126/2018, cu modificările și completările ulterioare, precum și al legislației din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE sau un act legislativ echivalent, pentru o perioadă adecvată, care nu depășește un an («recapitalizare»).
(2) Pentru entitățile destinate lichidării, persoane juridice române, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu determină cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1).
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate evalua dacă este justificat să determine cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1), pe bază individuală, pentru o entitate destinată lichidării, la un nivel care depășește valoarea necesară acoperirii pierderilor potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).
(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare în evaluarea efectuată potrivit alin. (3), în special, orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemei de garantare a depozitelor.
(5) În cazurile în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1), entitatea destinată lichidării are obligația de a îndeplini cerința respectivă utilizând una sau mai multe dintre următoarele:
a) fonduri proprii;
b) datorii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b) și d) din regulamentul respectiv;
c) datoriile prevăzute la art. 295^8.
(6) Prevederile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se aplică entităților destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1).
(7) Pentru deținerile de instrumente de fonduri proprii și de instrumente de datorie eligibile, emise de instituții-filiale care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), persoană juridică română, nu efectuează deducerile prevăzute la art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7), o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), persoană juridică română, care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, dar este o filială a unei entități de rezoluție sau a unei entități dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar avea sediul în Uniunea Europeană, deduce deținerile sale de instrumente de fonduri proprii în filiale care sunt instituții și care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt entități destinate lichidării pentru care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o autoritate de rezoluție dintr-un alt stat membru, după caz, nu a determinat cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, în cazul în care cuantumul agregat al respectivelor rețineri este egal cu sau depășește 7% din cuantumul total al fondurilor sale proprii și al datoriilor sale care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 295^28, calculat anual la 31 decembrie ca medie pe ultimele 12 luni.
(la 10-04-2025, Articolul 295^17 , Punctul 5.1^5. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 2. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
(1) În cazul entităților de rezoluție, persoane juridice române, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) este:
a) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a), suma dintre:
(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și
(ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate; și
b) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), suma dintre:
(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și
(ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma aplicării rezoluției să se conformeze din nou cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.
(2) În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. a), cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.
(3) În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. b), cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.
(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221, 289 și 292.
(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:
a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau pentru indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție, luând în considerare strategia de rezoluție preferată; și
b) ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma aplicării unui instrument de rezoluție, entitatea este în măsură să mențină un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție dar care nu poate depăși un an.
(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6), valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.
(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil că o valoare mai mică este suficientă pentru a menține încrederea pieței și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât și accesul la finanțare, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție, fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 și 537.
(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât și accesul acesteia la finanțare fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 și 537.
(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Pentru entitățile de rezoluție, persoane juridice române, care nu fac obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței care trebuie respectată potrivit prevederilor art. 295^18 este cel puțin egal cu:
a) 13,5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a); și
b) 5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b).
(2) Prin excepție de la prevederile art. 295^7-295^15, entitățile de rezoluție prevăzute la alin. (1) îndeplinesc cerința prevăzută la alin. (1) care este egală cu 13,5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) și cu 5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerințele prevăzute la art. 295^19 unei entități de rezoluție, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate.
(2) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(3) La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:
a) preponderența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;
b) măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;
c) măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295^26.
(4) Absența unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295^11.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul entităților, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) reprezintă:
a) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a), suma dintre:valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerințelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la
(ii) valoarea necesară recapitalizării, care îi permite entității să se conformeze din nou cu cerința privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și cu cerința prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție; și
b) în scopul calculării cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), suma dintre:
(i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entității; și
(ii) valoarea necesară recapitalizării, care permite entității să se conformeze cu cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.
(2) În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. a), cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) și valoarea totală a expunerii la risc.
(3) În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. b), cerința prevăzută la 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) și indicatorul de măsurare a expunerii totale.
(4) La determinarea cerinței individuale prevăzute la alin. (1) lit. b), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare cerințele prevăzute la art. 221, 289 și 292.
(5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție:
a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acțiunilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție; și
b) ajustează valoarea care corespunde cerinței aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în sensul scăderii sau creșterii, pentru a stabili cerința care ar urma să fie aplicată entității respective, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție. Banca Națională a României se asigură că ajustarea anterior menționată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(6) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate majora cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, entitatea este în măsură să mențină un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție care nu poate depăși un an.
(7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6), valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit.
(8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că ar fi fezabil și credibil ca o valoare mai mică să fie suficientă pentru a menține încrederea pieței și a asigura atât continuarea furnizării de funcții critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât și accesul la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 și 537, după exercitarea competenței prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluția grupului de rezoluție.
(9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creșterii, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluție, dar care nu poate depăși un an și pentru a asigura atât continuarea furnizării funcțiilor critice de către instituția de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât și accesul acesteia la finanțare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluție bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 și 537.
(10) Banca Națională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) și (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse, în totalitate sau parțial, de la recapitalizare internă, în temeiul art. 287, sau că acestea ar putea fi transferate integral unui destinatar, în cadrul unui transfer parțial, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru:
a) a acoperi valoarea datoriilor excluse, identificate în conformitate cu prevederile art. 287;
b) a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 295^17.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul art. 295^16-295^24 trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la art. 295^17-295^22.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În aplicarea prevederilor art. 295^18 și 295^21, cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în legislația națională prin care au fost implementate opțiunile acordate autorităților competente prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^5. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 115, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^6. Determinarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție ale instituțiilor de tip G-SII și filialele semnificative din Uniune ale instituțiilor de tip G-SII din afara UE
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 116, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, care este o instituție de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituție de tip G-SII, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde:
a) cerințele prevăzute la art. 92a și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost determinată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3).
(2) Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituții de tip G-SII din afara UE, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde:
a) cerințele prevăzute la art. 92b și art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
b) orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3), și care trebuie să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care respectă condițiile prevăzute la art. 295^27-295^31 și art. 465.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b), doar:
a) în măsura în care cerința prevăzută la alin. (1) lit. a) sau la alin. (2) lit. a) nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la art. 295^16-295^24; și
b) în limita necesară asigurării îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 295^16-295^24.
(4) În aplicarea prevederilor art. 295^34, în cazul în care mai multe entități G-SII, aparținând aceleiași instituții de tip G-SII, sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3):
a) pentru fiecare entitate de rezoluție, persoană juridică română, cu luarea în considerare, după caz, a cuantumului aferent entităților din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană;
b) pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, atunci când aceasta este persoană juridică română, ca și cum ar fi singura entitate de rezoluție din cadrul instituției de tip G-SII.
(la 11-01-2024, Alineatul (4), Articolul 295^25, Punctul 5.1^6., Sectiunea a 5-a, Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 3., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 6 din 5 ianuarie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2024 )
(5) Orice decizie a Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată și să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3).
(6) Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuiește fără întârzieri nenecesare, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinței prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție sau entității, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituții de tip GSII din afara UE.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^6. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 116, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^7. Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților de rezoluție
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 117, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Entitățile de rezoluție, persoane juridice române, respectă cerințele prevăzute la art. 295^7-295^25, pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție sau, după caz, pe bază individuală, pentru entitatea de rezoluție care nu este supusă supravegherii consolidate.
(la 11-01-2024, Alineatul (1), Articolul 295^26, Punctul 5.1^7., Sectiunea a 5-a, Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 4., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 6 din 5 ianuarie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2024 )
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină pentru o entitate de rezoluție, persoană juridică română, la nivel individual sau la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1), pe baza cerințelor prevăzute la art. 295^7-295^25 și a tratamentului filialelor grupului din state terțe, respectiv dacă acestea urmează să facă obiectul unei soluționări separate în conformitate cu planul de rezoluție.
(la 11-01-2024, Alineatul (2), Articolul 295^26, Punctul 5.1^7., Sectiunea a 5-a, Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 4., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 6 din 5 ianuarie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2024 )
(3) Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care dintre entitățile din grupul de rezoluție urmează să se conformeze cu cerințele prevăzute la art. 295^18, 295^19 și art. 295^25 alin. (1), pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alin. (1) și (2), precum și modalitatea în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție.
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 117, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^8. Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-un stat terț, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, respectă cerințele prevăzute la art. 295^16-295^24, pe bază individuală.
(2) Banca Națională a României, în calitate autoritate de rezoluție, poate decide să aplice cerința stabilită în prezentul articol în cazul unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), persoană juridică română, care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție.
(3) Banca Națională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar sunt filiale ale unor entități din state terțe, respectă cerințele prevăzute la art. 295^16-295^25, pe bază consolidată.
(4^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1)-(3), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate decide să stabilească cerința prevăzută la art. 295^16 -295^24 pe bază consolidată, pentru o filială, persoană juridică română, atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, concluzionează că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) filiala îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (4^2);
b) îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 295^16-295^24 pe bază consolidată, ca substitut pentru îndeplinirea respectivei cerințe pe bază individuală, nu afectează în mod semnificativ niciuna dintre:
(i) credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție la nivel de grup;
(ii) capacitatea filialei de a îndeplini cerința de fonduri proprii după exercitarea competenței de reducere a valorii și de conversie; și
(iii) adecvarea mecanismului de transfer intern al pierderilor și de recapitalizare, inclusiv de reducere a valorii și de conversie, în conformitate cu prevederile art. 358-367, a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile ale filialei în discuție sau ale altor entități din grupul de rezoluție.
(la 10-04-2025, Articolul 295^27 , Punctul 5.1^8. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 3. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
(4^2) În scopul aplicării prevederilor alin. (4^1) lit. a) trebuie avute în vedere următoarele condiții:
a) filiala este deținută direct de entitatea de rezoluție și:
(i) entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană;
(ii) atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;
(iii) entitatea de rezoluție nu deține direct nicio filială care este instituție sau nicio filială care este o entitate prevăzută în cadrul art. 1 alin. (1) lit. b)-d) sau în cadrul prevederilor care transpun art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, unde entitatea respectivă face obiectul cerințelor prevăzute de art. 295^27-295^31 sau al cerinței prevăzute de art. 295^16-295^24 sau al cerințelor similare prevăzute de prevederile care transpun art. 45f sau art. 45c din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, alta decât filiala în discuție;
(iv) filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile impuse în baza art. 72e alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
b) filiala face obiectul cerinței prevăzute de art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, doar pe bază consolidată, iar stabilirea cerinței prevăzute la art. 295^16-295^24 din prezenta lege, pe bază consolidată, nu ar conduce la supraestimarea, pentru scopurile art. 295^16 lit. b), a nevoilor de recapitalizare ale subgrupului format din entități din perimetrul de consolidare, în special în cazul în care există o prevalență a entităților destinate lichidării în cadrul aceluiași perimetru de consolidare.
(la 10-04-2025, Articolul 295^27 , Punctul 5.1^8. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 3. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
(5) În cazul grupurilor de rezoluție identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b), cooperativele de credit care sunt afiliate la casa centrală, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, casa centrală care nu este ea însăși o entitate de rezoluție, precum și orice entitate de rezoluție care nu face obiectul cerinței prevăzute la art. 295^26 alin. (3) la nivelul unui grup de rezoluție respectă dispozițiile art. 295^21 pe bază individuală.
(6) În cazul unei entități prevăzute la alin. (1)-(5), cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 și art. 464-468, atunci când se aplică, și pe baza cerințelor prevăzute la art. 295^16-295^24.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^8. din Sectiunea a 5-a, Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul entităților prevăzute la art. 295^27, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2) și (3).
(2) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1), entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza datorii:
(i) față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul art. 295^27 sau sunt emise către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție;
(ii) care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepția celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b), c), k), l) și m) și alin. (3)-(5);
(iii) care, în ordinea de plată a creanțelor potrivit procedurii de insolvență, au rang de preferință inferior instrumentelor de datorie care nu îndeplinesc condiția prevăzută la pct. (i) și care nu sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii;
(iv) care fac obiectul competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 într-o manieră care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului de rezoluție, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei, persoană juridică română;
(v) a căror achiziționare/dobândire în proprietate nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul art. 295^27;
(vi) care, potrivit dispozițiilor sau prevederilor contractuale ce le guvernează, nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau ale principalului decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității care face obiectul art. 295^27; și
(vii) al căror nivel al plăților de dobânzi sau de dividende, datorate după caz, nu este modificat pe baza calității creditului entității care face obiectul art. 295^27 sau al întreprinderii-mamă a acesteia.
(3) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (1), entitățile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza fonduri proprii, după cum urmează:
a) fonduri proprii de nivel 1 de bază; și
b) alte fonduri proprii, care:
(i) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau
(ii) sunt instrumente emise către sau datorii față de entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluție.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^8. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Atunci când o entitate prevăzută la art. 295^27 îndeplinește cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată, fondurile proprii și datoriile eligibile ale acesteia includ următoarele datorii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile care transpun art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, de către o filială stabilită în Uniunea Europeană, inclusă în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective:
a) datorii față de entitatea de rezoluție și care sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității care respectă cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată;
b) datorii către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție.
(la 10-04-2025, Punctul 5.1^8. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 4. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
Datoriile prevăzute la art. 295^28a nu vor depăși valoarea determinată prin scăderea din nivelul cerinței prevăzute de art. 295^5 alin. (1) sau de prevederile care transpun art. 45 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre, aplicabilă filialei incluse în consolidare, a sumei următoarelor elemente:
a) datoriile față de entitatea care se conformează cu cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) pe bază consolidată și care sunt achiziționate de către aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială al entității respective;
b) cuantumul instrumentelor de fonduri proprii care sunt emise în conformitate cu art. 295^28 alin. (3).
(la 10-04-2025, Punctul 5.1^8. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 4. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prevederilor art. 295^27, în cazul în care:
a) atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;
b) entitatea de rezoluție, persoană juridică română, respectă cerința prevăzută la art. 295^26;
c) nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluție către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360, în special în situația în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție;
d) fie entitatea de rezoluție îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;
e) procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor aplicate de entitatea de rezoluție includ filiala; și
f) entitatea de rezoluție deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^8. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluție, poate de asemenea acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea art. 295^27, în cazul în care:
a) atât filiala, cât și întreprinderea-mamă sunt stabilite în România și fac parte din același grup de rezoluție;
b) întreprinderea-mamă, persoană juridică română, respectă, pe bază consolidată, la nivelul României, cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1);
c) nu există niciun obstacol major, actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360, în special în situația în care s-ar adopta o acțiune de rezoluție sau s-ar exercita competențele prevăzute la art. 358 în ceea ce privește întreprinderea-mamă;
d) fie întreprinderea-mamă îndeplinește cerințele Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei și declară, cu consimțământul prealabil al Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative;
e) procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor, aplicate de întreprinderea-mamă, includ filiala; și
f) întreprinderea-mamă deține mai mult de 50% din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^8. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 295^29 lit. a) și b), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei filiale, persoană juridică română, poate permite ca cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție constituită de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții:
a) valoarea garanției se constituie cel puțin la o valoare egală cu cea a cerinței pe care o substituie;
b) garanția se execută atunci când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile exigibile sau alte obligații care au ajuns la scadență sau atunci când s-a efectuat o determinare, în conformitate cu prevederile art. 360, în ceea ce privește filiala, oricare dintre aceste evenimente intervine mai întâi;
c) garanția este colateralizată printr-un contract de garanție financiară, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru un cuantum de cel puțin 50% din valoarea sa;
d) colateralul care acoperă garanția îndeplinește cerințele prevăzute la art. 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat prevăzut la lit. c);
e) colateralul care acoperă garanția este negrevat de sarcini și nu este utilizat drept colateral pentru a acoperi orice altă garanție;
f) colateralul are o scadență efectivă care îndeplinește aceeași condiție referitoare la scadență ca cea prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; și
g) nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție ar face obiectul unei acțiuni de rezoluție.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g), la cererea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, entitatea de rezoluție furnizează în scris o opinie juridică independentă și fundamentată sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluție către filiala respectivă.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^8. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 118, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^9. Derogări pentru casa centrală și cooperativele de credit afiliate la aceasta
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 119, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Având în vedere prevederile art. 336, art. 337 alin. (1) lit. b)-e), art. 338, 359, 374, 385 și ale art. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate acorda o derogare parțială sau totală de la aplicarea art. 295^27-295^31 în ceea ce privește casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) cooperativa de credit afiliată și casa centrală sunt înființate pe teritoriul României și fac parte din același grup de rezoluție;
b) cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ale casei centrale și ale tuturor cooperativelor de credit sunt supravegheate în ansamblul lor pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții;
c) grupul de rezoluție respectiv respectă cerința prevăzută la art. 295^26 alin. (3);
d) în cazul rezoluției, nu există niciun obstacol major actual sau potențial, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între casa centrală și cooperativa de credit afiliată.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^9. din Sectiunea a 5-a, Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 119, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^10. Procedura de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluție la nivel individual, de autoritate de rezoluție la nivelul unui grup de rezoluție sau de autoritate de rezoluție la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorități de rezoluție relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la:
a) cuantumul cerinței aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pentru fiecare entitate de rezoluție;
b) cuantumul cerinței aplicate, la nivel individual, fiecărei entități care nu este o entitate de rezoluție, din cadrul grupului de rezoluție.
(2) Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295^26-295^31, este temeinic motivată și se transmite:
a) entității de rezoluție, persoană juridică română, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție;
b) entității/entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, persoane juridice române, de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel individual pentru filialele respective;
c) întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, persoană juridică română, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu este ea însăși o entitate de rezoluție din același grup de rezoluție.
(3) Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 sau cu prevederi din legislația altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, poate să prevadă că, în condițiile asigurării concordanței cu strategia de rezoluție, în situația în care entitatea de rezoluție nu a achiziționat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295^28, filiala, persoană juridică română, îndeplinește parțial cerințele prevăzute la art. 295^21 cu instrumente emise către și achiziționate de către entități care nu aparțin grupului de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 295^28.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a, Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul în care mai multe entități G-SII aparținând aceleiași instituții de tip G-SII sunt entități de rezoluție sau entități din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, dintre care cel puțin una este persoană juridică română, autoritățile de rezoluție prevăzute la art. 295^33 alin. (1) discută și, atunci când este cazul și în concordanță cu strategia de rezoluție a instituției de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferența dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entități din state terțe, și suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(2) Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiții:
a) ajustarea se poate aplica în ceea ce privește diferențele de calcul al valorii totale a expunerii la risc, între statele membre sau statele terțe relevante, ajustând nivelul cerinței;
b) ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferențele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluție.
(3) Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entitățile de rezoluție individuale sau entitățile din state terțe care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniunea Europeană, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislația altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 12a lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(la 11-01-2024, Articolul 295^34, Punctul 5.1^10., Sectiunea a 5-a, Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 5., ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 6 din 5 ianuarie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2024 )
În absența unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^33 și 295^34, în termen de 4 luni, se adoptă o decizie în conformitate cu prevederile art. 295^36-295^38.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerință aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluție, potrivit art. 295^26, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, ia o decizie privind respectiva cerință, luând în considerare, în mod corespunzător:
a) evaluarea entităților din grupul de rezoluție care nu sunt entități de rezoluție, efectuată, după caz, de către autoritățile de rezoluție implicate;
b) opinia autorității de rezoluție la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Națională a României.
(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autoritățile de rezoluție implicate aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(6) În absența unei decizii a Autorității bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a entității de rezoluție.
(7) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup sau de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, nu poate aduce în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinței stabilite în cazul unei filiale a entității de rezoluție, dacă acesta îndeplinește condiții similare celor prevăzute la art. 295^37 alin. (6).
(8) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a unei entități de rezoluție, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinței aplicabile la nivel individual unei entități care nu este entitate de rezoluție și care face parte din grupul de rezoluție al entității de rezoluție anterior menționate sau dacă apreciază că opinia și rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței prevăzute la art. 295^27-295^31, aplicabile la nivel individual unei entități din cadrul grupului de rezoluție, persoană juridică română, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție a respectivei entități, ia decizia cu privire la cerința respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
a) opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție au fost luate în considerare în mod corespunzător; și
b) în cazul în care autoritatea de rezoluție la nivel de grup este diferită de autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, opiniile și rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluție la nivel de grup au fost luate în considerare în mod corespunzător.
(2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului aduce problema în atenția ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, își amână decizia și așteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorității bancare europene.
(4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010.
(5) Situația nu poate fi adusă în atenția Autorității bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.
(6) Nivelul stabilit de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru cerința aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluție, nu poate fi adus în atenția Autorității bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție sau autoritatea de rezoluție a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinței prevăzute la art. 295^26; și
b) respectă prevederile art. 295^21.
(7) Dacă Autoritatea bancară europeană nu își adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție a filialei.
(8) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție și nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual entităților grupului de rezoluție, se aplică următoarele dispoziții:
a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie cu privire la nivelul cerinței care urmează să se aplice la nivel individual unei filiale a grupului de rezoluție, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^37;
b) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia o decizie privind nivelul cerinței consolidate care se aplică grupului de rezoluție a cărei entitate de rezoluție este persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^36.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Decizia comună prevăzută la art. 295^33 și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^36, 295^37 și 295^38, este obligatorie pentru Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și este aplicată în mod corespunzător de către aceasta.
(2) Decizia comună și orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite și, după caz, actualizate periodic.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită și verifică respectarea de către entitățile, persoane juridice române, a cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1) și ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^39, în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Națională a României asigură coordonarea în privința exercitării funcției de rezoluție și a funcției de supraveghere.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^10. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 120, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^11. Raportarea în scopuri de supraveghere și publicarea cerinței privind fondurile proprii și datoriile eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 121, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1), care fac obiectul cerinței prevăzute la art. 295^5 alin. (1), prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă și de autoritate de rezoluție, raportări privind:
a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 295^28 alin. (3) și valoarea datoriilor eligibile, precum și exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2), după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;
b) valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne;
c) pentru elementele prevăzute la lit. a) și b):
(i) componența, inclusiv profilul de scadență;
(ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvență; și
(iii) dacă sunt guvernate de legislația unui stat terț și, în caz afirmativ, a cărui stat terț, precum și dacă conțin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum și la art. 52 alin. (1) lit. p) și q) și la art. 63 lit. n) și o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(2) Entitățile care, la data raportării, dețin fonduri proprii și datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), de cel puțin 150% din cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1), nu sunt obligate să raporteze informații cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b).
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^11. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 121, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportări:
a) cel puțin de două ori pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. a); și
b) cel puțin o dată pe an, cu privire la informațiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. b) și c).
(2) La solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluție, entitățile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvență mai mare.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^11. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 121, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Cel puțin o dată pe an, entitățile prevăzute la art. 295^41 publică următoarele informații:
a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condițiile de la art. 295^28 alin. (3), precum și a datoriilor eligibile;
b) componența elementelor prevăzute la lit. a), inclusiv profilul de scadență și rangul acordat în cadrul procedurilor obișnuite de insolvență;
c) cerința aplicabilă potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, exprimată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2).
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^11. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 121, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Notă Articolul IV din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 prevede: Articolul IV (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. I pct. 122 referitor la art. 295^43, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024. (2) Atunci când, în conformitate cu prevederile art. 295^49-295^51, Banca Națională a României sau, după caz, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un termen pentru îndeplinirea cerințelor, ulterior datei de 1 ianuarie 2024, data aplicării prevederilor art. 295^43 este aceeași cu termenul pentru îndeplinirea cerințelor, stabilit potrivit prevederilor art. 295^49-295^51. (3) Nivelul-țintă intermediar prevăzut la art. 295^50 alin. (1) este îndeplinit de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) Termenul până la care entitățile de rezoluție prevăzute la art. 295^52 alin. (1) trebuie să îndeplinească nivelul minim al cerințelor prevăzute de respectivul articol este de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(1) Prevederile art. 295^41 și 295^43 nu se aplică unei entități destinate lichidării, cu excepția situației în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a determinat cerința prevăzută de art. 295^5 alin. (1) pentru o astfel de entitate, în conformitate cu prevederile art. 295^17 alin. (3)-(5).
(2) În situația prevăzută la alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește obligațiile de raportare și publicare pentru entitatea respectivă, inclusiv în ceea ce privește frecvența, conform reglementărilor emise la nivel european în baza prevederilor art. 45i alin. (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică aceste obligații de raportare și publicare entității destinate lichidării. Obligațiile respective trebuie să se limiteze strict la ceea ce este necesar pentru ca Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, să monitorizeze respectarea cerinței stabilite în temeiul prevederilor art. 295^17 alin. (3)-(5).
(la 10-04-2025, Articolul 295^44 , Punctul 5.1^11. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 5. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
Atunci când au fost implementate acțiuni de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută de art. 358-367, cerințele de publicare a informațiilor prevăzute la art. 295^43 se aplică de la data termenului de conformare cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, așa cum este prevăzut în cadrul art. 295^49-295^56.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^11. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 121, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^12. Raportarea către Autoritatea bancară europeană
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 122, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau ale art. 295^27-295^31, inclusiv cu privire la deciziile luate în baza prevederilor art. 295^27 alin. (4^1) și (4^2), pentru entitățile prevăzute la art. 3 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (2), după caz.
(la 10-04-2025, Articolul 295^46 , Punctul 5.1^12. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 6. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 40 din 4 aprilie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 304 din 7 aprilie 2025 )
5.1^13. Nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 123, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:
a) competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-98 și art. 99-116;
b) competențele prevăzute la art. 91^1;
(2) În caz de nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puțin una dintre următoarele:
a) măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3)-(3^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;
b) măsurile de intervenție timpurie, conform prevederilor art. 149-151;
(3) Banca Națională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182, art. 186^1 sau art. 183-186, după caz.
(4) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție și structura care exercită funcția de supraveghere se consultă reciproc atunci când își exercită competențele prevăzute la alin. (1)-(3).
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^13. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 123, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^14. Rapoarte
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 124, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie.
(2) În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Națională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la:
a) modul în care a fost implementată la nivel național cerința de fonduri proprii și datorii eligibile stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau art. 295^27-295^31;
b) modul în care a fost exercitată competența prevăzută la art. 295^10, 295^11 și 295^13;
c) nivelul agregat și componența fondurilor proprii și datoriilor eligibile ale instituțiilor de credit și entităților, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă și cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele aplicabile.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^14. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 124, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.1^15. Dispoziții tranzitorii și dispoziții postrezoluție
(la 03-01-2022, Sectiunea a 5-a din Capitolul IV , Titlul IV a fost completată de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește perioade de tranziție adecvate pentru îndeplinirea de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerințelor prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau a cerințelor care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz.
(2) Termenul-limită pentru instituțiile de credit și entitățile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerințele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește un nivel-țintă intermediar pentru cerințele prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz, pe care instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească.
(2) Nivelul-țintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinței.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate stabili o perioadă de tranziție care depășește termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295^55, luând în considerare:
a) evoluția situației financiare a instituției de credit sau entității prevăzute la art. 295^50;
b) probabilitatea ca instituția de credit sau entitatea să fie în măsură să se conformeze într-un interval de timp rezonabil cu cerințele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau cu cele care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13; și
c) dacă entitatea este capabilă să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la art. 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și la art. 295^7-295^15 sau 295^28 din prezenta lege și, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură idiosincratică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Entitățile de rezoluție trebuie să se conformeze nivelului minim al cerințelor prevăzute la art. 295^19 și 295^20.
(2) Nivelul minim al cerințelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani:
a) de la data la care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau
b) de la data la care entitatea de rezoluție a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b), prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau prin care acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau de la data la care a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în conformitate cu prevederile art. 358-367, în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.
(3) Cerințele prevăzute la art. 295^10, 295^13, 295^19 și 295^20, după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluție a fost identificată ca fiind o instituție de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind o instituție de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluție începe să se regăsească în situația prevăzută la art. 295^19 sau 295^20.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Prin excepție de la prevederile art. 295^5 alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau a cerinței care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz, de către instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie prevăzută la art. 358-367.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În aplicarea prevederilor art. 295^49-295^53, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, comunică instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității de acoperire a pierderilor și de recapitalizare.
(2) La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295^10, 295^11 sau 295^13, 295^19 sau 295^20, 295^26 sau art. 295^27-295^31, după caz.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
La stabilirea perioadelor de tranziție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia în considerare:
a) prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;
b) accesul la piețele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile;
c) măsura în care entitatea de rezoluție se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința prevăzută la art. 295^26.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Sub rezerva respectării art. 295^49-295^51, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate să revizuiască ulterior fie perioada de tranziție, fie orice cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu prevederile art. 295^54.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.1^15. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 125, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.2. Abrogat.
(la 03-01-2022, Paragraful 5.2. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 296 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 297 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 298 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 299 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 300 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 301 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 302 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 303 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 304 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 305 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 306 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 307 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 308 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 309 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Abrogat.
(la 03-01-2022, Articolul 310 din Paragraful 5.2. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost abrogat de Punctul 126, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
5.3. Punerea în aplicare a instrumentului de recapitalizare internă
Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește, pe baza unei evaluări care respectă prevederile art. 201-213, suma agregată a următoarelor:
a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al instituției supuse rezoluției este egală cu zero; și
(la 03-01-2022, Litera a) din Articolul 311 , Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 127, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
b) după caz, valoarea în care datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne trebuie convertite în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției supuse rezoluției sau a instituției-punte.
(la 03-01-2022, Litera b) din Articolul 311 , Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 127, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Evaluarea prevăzută la art. 311 stabilește valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituției supuse rezoluției sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru instituția-punte, ținând seama de orice contribuție la capital din partea fondului de rezoluție bancară în temeiul art. 536 alin. (1) lit. d), pentru a menține o încredere suficientă a pieței în instituția supusă rezoluției sau în instituția-punte și pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an, să respecte condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația privind piața de capital.
(2) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, intenționează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art. 268-280, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne va ține seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz.
(la 03-01-2022, Articolul 312 din Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 128, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Atunci când capitalul a fost redus în conformitate cu prevederile art. 358-382, iar recapitalizarea internă a fost aplicată în temeiul art. 282 și se constată că nivelul reducerii valorii aplicate pe baza evaluării preliminare prevăzute la art. 201-213 este superior celui necesar, luând în considerare evaluarea definitivă realizată în conformitate cu prevederile art. 210, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanțelor creditorilor și, ulterior, ale acționarilor, până la nivelul necesar.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, instituie și menține mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare și evaluare se bazează pe informații cât mai actualizate și mai cuprinzătoare în mod rezonabil referitoare la activele, datoriile și capitalurile proprii ale instituției supuse rezoluției.
(la 03-01-2022, Articolul 314 din Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 129, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă, potrivit art. 282, ori reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital, potrivit art. 358-367, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ia, în ceea ce îi privește pe acționari și pe deținătorii altor instrumente de proprietate, cel puțin una dintre următoarele măsuri:
a) anularea acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate existente sau transferarea acestora creditorilor care au făcut obiectul unei măsuri de recapitalizare internă;
b) dacă instituția supusă rezoluției înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul art. 201-213, diluarea cotei de capital deținute de acționarii existenți și deținătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acțiuni și alte instrumente de proprietate a instrumentelor de capital relevante, emise de instituția de credit, în temeiul competenței prevăzute la art. 359, sau a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne emise de instituția supusă rezoluției, în temeiul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. f).
(la 03-01-2022, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 315 , Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 130, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(2) Conversia efectuată potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se realizează la o rată de conversie care diluează semnificativ deținerile existente de acțiuni sau alte instrumente de proprietate.
Măsurile prevăzute la art. 315 se aplică, de asemenea, cu privire la acționarii și deținătorii altor instrumente de proprietate ale căror acțiuni sau alte instrumente de proprietate au fost emise sau acordate în următoarele circumstanțe:
a) ca urmare a conversiei unor instrumente de datorie în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate, în conformitate cu clauzele contractuale ale instrumentelor de datorie inițiale, efectuată cu ocazia producerii unui eveniment care a precedat sau care a avut loc în același timp cu evaluarea realizată de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, potrivit căreia instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) îndeplinea condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție; sau
b) ca urmare a conversiei instrumentelor de capital relevante în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu prevederile art. 368-372.
La stabilirea măsurilor de întreprins în conformitate cu prevederile art. 315, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, are în vedere:
a) evaluarea efectuată în conformitate cu prevederile art. 201-213;
b) cuantumul cu care aceasta a evaluat că elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază trebuie să fie reduse și cu care instrumentele de capital relevante trebuie să fie reduse sau convertite în temeiul art. 368; și
c) suma agregată determinată de aceasta în temeiul art. 311-314.
Prin derogare de la prevederile referitoare la notificarea și evaluarea achizițiilor de dețineri calificate într-o instituție de credit, cuprinse la art. 7 alin. (1) pct. 1^1-1^3, art. 25 alin. (1) și (3)-(10), art. 26 și 26^1, art. 27, art. 31 alin. (1) și art. 147 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și de la obligația de informare/comunicare prevăzută la art. 29 și art. 31 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, în cazul în care aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau conversia instrumentelor de capital ar conduce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate într-o instituție de credit, de tipul celor prevăzute la art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, efectuează evaluarea necesară în temeiul prevederilor respective în timp util, astfel încât să nu se întârzie aplicarea instrumentului de recapitalizare internă ori a conversiei instrumentelor de capital sau să nu împiedice acțiunea de rezoluție să își atingă obiectivele relevante privind rezoluția.
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă a unei instituții de credit, nu a finalizat evaluarea necesară în temeiul art. 318 la data aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital, dispozițiile art. 231 se aplică oricărei achiziții sau majorări a unei dețineri calificate de către un achizitor, rezultată în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a conversiei instrumentelor de capital.
La aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie, cu respectarea oricăror excluderi prevăzute la art. 286 și 287 și cu respectarea următoarelor cerințe:
a) valoarea elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază este redusă în conformitate cu prevederile art. 368 lit. a);
b) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit. a), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c), Banca Națională a României reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în măsura în care este necesar și în limitele capacității acestora;
c) numai dacă reducerea totală a valorii, efectuată în temeiul lit. a) și b), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c), Banca Națională a României reduce valoarea principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2, în măsura în care este necesar și în limitele capacității acestora;
d) numai dacă reducerea totală a valorii acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate și a instrumentelor de capital relevante, efectuată în temeiul lit. a)-c), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c), Banca Națională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2, în conformitate cu ordinea de plată a creanțelor din procedura de insolvență, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-c), pentru a obține valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c);
(la 03-01-2022, Litera d) din Articolul 320 , Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 131, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
e) numai dacă reducerea totală a valorii acțiunilor sau a altor instrumente de proprietate și a instrumentelor de capital relevante, precum și a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne, efectuată în temeiul lit. a)-d), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c), Banca Națională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului sau suma de plată datorată, aferentă altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, inclusiv instrumente de datorie prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu ordinea de plată a creanțelor prevăzută la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv a rangului depozitelor, cu respectarea prevederilor art. 285-295, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-d), pentru a obține valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c).
(la 03-01-2022, Litera e) din Articolul 320 , Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 131, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) La aplicarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c) în mod egal între acțiuni sau alte instrumente de proprietate și datorii care pot face obiectul recapitalizării interne de același rang, prin reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acțiunilor sau altor instrumente de proprietate și datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne respective, uniform, pro rata cu valoarea acestora, cu excepția cazului în care o repartiție diferită a pierderilor între datoriile de același rang este permisă potrivit prevederilor art. 287.
(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art. 286 și 287, în comparație cu datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne care au același rang de prioritate în cadrul unei proceduri de insolvență.
(la 03-01-2022, Articolul 321 din Punctul 5.3. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 132, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Înainte de a aplica reducerea valorii sau conversia menționată la art. 320 lit. e), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, convertește sau reduce valoarea principalului instrumentelor prevăzute la art. 320 lit. b)-d), atunci când aceste instrumente conțin următoarele clauze și nu au fost deja convertite:
a) clauze care prevăd reducerea valorii principalului instrumentului, în caz de producere a oricărui eveniment care afectează situația financiară, solvabilitatea sau fondurile proprii ale instituției de credit sau ale entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b),c) sau d);
b) clauze care prevăd conversia instrumentelor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate, în caz de producere a unui astfel de eveniment.
În cazul în care valoarea principalului unui instrument a fost redusă, dar nu în totalitate, în conformitate cu tipul de clauze prevăzute la art. 322 lit. a), înainte de aplicarea recapitalizării interne în conformitate cu prevederile art. 320, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită competențele de reducere a valorii sau de conversie în ceea ce privește valoarea reziduală a principalului în cauză, în conformitate cu prevederile art. 320.
Atunci când decide dacă valoarea datoriilor trebuie redusă sau convertită în titluri de capital, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu convertește o categorie de datorii dacă pentru o altă categorie de datorii, care este subordonată primei, pentru cea mai mare parte nu s-a realizat conversia în titluri de capital sau nu s-a redus valoarea, cu excepția cazului în care acest lucru este permis potrivit art. 286 și 287.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aplică competențele de reducere a valorii și de conversie a datoriilor care provin din instrumente financiare derivate, cu respectarea prevederilor art. 326-328.
(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competențele de reducere a valorii și de conversie în raport cu o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat numai în momentul lichidării sau după lichidarea instrumentelor financiare derivate.
(2) La intrarea în procedura de rezoluție, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să înceteze și să lichideze, în acest scop, orice contract aferent unui instrument financiar derivat.
(3) În cazul în care o datorie care decurge dintr-un instrument financiar derivat a fost exclusă de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în temeiul art. 287, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este obligată să înceteze contractul aferent instrumentului financiar derivat sau să îl lichideze.
În cazul în care tranzacțiile cu instrumente financiare derivate fac obiectul unui acord de compensare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, sau o persoană independentă stabilește, ca parte a evaluării desfășurate în conformitate cu prevederile art. 201-213, datoria ce rezultă din respectivele tranzacții pe o bază netă, în conformitate cu dispozițiile acordului în cauză.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește cuantumul datoriilor care provin din instrumente financiare derivate pe baza:
a) unor metodologii adecvate pentru determinarea valorii categoriilor de instrumente financiare derivate, inclusiv a tranzacțiilor care fac obiectul unor acorduri de compensare;
b) unor principii de stabilire a momentului exact la care trebuie determinată valoarea unei poziții pe instrumente financiare derivate; și
c) unor metodologii adecvate pentru compararea pierderii de valoare care ar rezulta din lichidarea și utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru recapitalizarea internă, cu valoarea pierderilor care ar fi suportate de instrumentele financiare derivate într-o recapitalizare internă.
(1) Atunci când își exercită competențele prevăzute la art. 360 și la art. 383 alin. (1) lit. f), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate aplica rate de conversie diferite pentru diferite categorii de instrumente de capital și datorii, în conformitate cu cel puțin unul dintre principiile prevăzute la alin. (2) și (3).
(2) Rata de conversie trebuie să reprezinte, pentru creditorul afectat, o despăgubire adecvată pentru orice pierdere suportată ca urmare a exercitării competențelor de reducere a valorii sau de conversie.
(3) Atunci când sunt aplicate rate de conversie diferite în conformitate cu prevederile alin. (1), rata de conversie aplicabilă datoriilor considerate cu rang prioritar în temeiul prevederilor legale privind insolvența trebuie să fie mai mare decât cea aplicabilă datoriilor subordonate.
Aplicarea de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a instrumentului de recapitalizare internă pentru a recapitaliza o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a), este însoțită de măsuri pentru asigurarea, elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activității pentru instituția sau entitatea respectivă, în conformitate cu prevederile art. 332-340.
Măsurile prevăzute la art. 330 pot include numirea de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, a uneia sau mai multor persoane numite în conformitate cu prevederile art. 420 cu obiectivul de a elabora și pune în aplicare planul de reorganizare a activității prevăzut la art. 332-340.
(1) În termen de o lună de la aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 282 lit. a), a instrumentului de recapitalizare internă în legătură cu o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 elaborează și prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, un plan de reorganizare a activității care satisface cerințele prevăzute la art. 334.
(2) În cazul în care este aplicabil cadrul UE privind ajutorul de stat, acest plan trebuie să fie compatibil cu planul de restructurare pe care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) este obligată să-l prezinte Comisiei Europene în temeiul respectivului cadru.
(3) Atunci când instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la art. 282 lit. a) este aplicat pentru două sau mai multe entități din grup, planul de reorganizare a activității este elaborat de instituția de credit-mamă din Uniunea Europeană, vizează toate instituțiile din cadrul grupului, în conformitate cu procedura specificată în cadrul art. 27-40, și este prezentat Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup.
(4) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție la nivel de grup, comunică planul prevăzut la alin. (1) celorlalte autorități de rezoluție implicate și Autorității bancare europene.
(1) În situații considerate de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ca fiind excepționale și dacă acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluției, aceasta poate prelungi perioada menționată la art. 332 alin. (1) până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă.
(2) Atunci când cadrul UE privind ajutoarele de stat prevede notificarea planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 332 alin. (1) fie până la maximum două luni începând cu data aplicării instrumentului de recapitalizare internă, fie până la data-limită stabilită de cadrul UE privind ajutoarele de stat, oricare dintre situații intervine prima.
(1) Planul de reorganizare a activității stabilește măsuri care vizează restabilirea viabilității pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sau a unor părți ale activității acestora, într-un termen rezonabil. Aceste măsuri se bazează pe ipoteze realiste cu privire la condițiile economice și financiare de pe piață, în care va funcționa instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d).
(2) Planul de reorganizare a activității ia în considerare cel puțin situația actuală și perspectivele de viitor ale piețelor financiare, reflectând ipotezele cele mai optimiste, precum și pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinație de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale instituției de credit. Ipotezele trebuie să fie comparate cu valori de referință adecvate la nivel de sector.
(3) Planul de reorganizare a activității include cel puțin următoarele elemente:
a) o descriere detaliată a factorilor și problemelor care au condus la situația în care instituția de credit sau una dintre entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) intră sau este susceptibilă de a intra într-o situație de dificultate majoră și circumstanțele care au condus la dificultățile cu care se confruntă aceasta;
b) o descriere a măsurilor care urmează să fie adoptate, vizând restabilirea viabilității pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d);
c) un calendar de punere în aplicare a măsurilor respective.
Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) pot include:
a) reorganizarea activităților instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d);
b) schimbări ale sistemelor operaționale și ale infrastructurii din cadrul instituției de credit;
c) retragerea din activitățile producătoare de pierderi;
d) restructurarea activităților existente care pot fi făcute competitive;
e) vânzarea de active sau de linii de activitate.
(1) În termen de o lună de la data depunerii planului de reorganizare a activității, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează probabilitatea ca planul, în cazul în care este pus în aplicare, să restabilească viabilitatea pe termen lung a instituției de credit sau a entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b),c) sau d).
(2) Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție realizează evaluarea prevăzută la alin. (1) de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, aprobă planul de reorganizare a activității, în cazul în care structura care exercită funcția de rezoluție împreună cu structura care exercită funcția de supraveghere ajung la concluzia că planul va atinge obiectivul prevăzut la alin. (1).
(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, nu este convinsă că planul va atinge obiectivul prevăzut la art. 336, aceasta notifică preocupările sale organului de conducere sau persoanei/persoanelor desemnate în temeiul art. 420 și solicită modificarea planului într-un mod care să răspundă acestor preocupări.
(2) Banca Națională a României se asigură că notificarea preocupărilor prevăzute la alin. (1) se realizează de structura care exercită funcția de rezoluție, de comun acord cu structura care exercită funcția de supraveghere.
(1) În termen de două săptămâni de la data primirii notificării prevăzute la art. 337, organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 prezintă Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, pentru aprobare, un plan modificat.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează, cu respectarea prevederilor art. 336 alin. (2), planul modificat și comunică organului de conducere, respectiv persoanei sau persoanelor desemnate în temeiul art. 420, în termen de o săptămână de la data primirii acestuia, în ce măsură planul, astfel modificat, răspunde preocupărilor notificate sau sunt necesare modificări suplimentare.
Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 pun în aplicare planul de reorganizare agreat potrivit art. 336 și transmit un raport Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cel puțin la fiecare șase luni în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a planului.
(1) Organul de conducere, respectiv persoana sau persoanele desemnate în temeiul art. 420 revizuiesc planul dacă, în opinia Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii obiectivului prevăzut la art. 334 alin. (1) și (2) și prezintă orice astfel de revizuire Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în vederea aprobării.
(2) La exprimarea opiniei potrivit alin. (1), Banca Națională a României se asigură că structura care exercită funcția de rezoluție a obținut acordul prealabil al structurii care exercită funcția de supraveghere.
5.4. Alte dispoziții privind instrumentul de recapitalizare internă
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, exercită una dintre competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e)-i) și art. 359, reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, conversia sau anularea produce imediat efecte și devine obligatorie pentru instituția supusă rezoluției și pentru creditorii afectați și acționarii acesteia.
Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, deține competența de a îndeplini sau de a solicita îndeplinirea tuturor sarcinilor administrative și procedurale necesare pentru a da efect exercitării uneia dintre competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e)-i) și art. 359, inclusiv:
a) modificarea tuturor registrelor relevante;
b) delistarea sau retragerea de la tranzacționare a acțiunilor, a altor instrumente de proprietate sau a instrumentelor de datorie;
c) listarea sau admiterea la tranzacționare a noilor acțiuni sau a altor instrumente de proprietate;
d) listarea din nou sau readmiterea la tranzacționare a oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE, cu modificările și completările ulterioare.
(la 03-01-2022, Litera d) din Articolul 342 , Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 133, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reduce integral valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e), datoria respectivă și orice alte obligații sau creanțe conexe care, la momentul exercitării competenței, ar urma să fie calculate și acumulate până la scadență sunt considerate ca fiind achitate în totalitate sau stinse, după caz, și nu sunt opozabile nici instituției supuse rezoluției, în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entități care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare.
(la 03-01-2022, Articolul 343 din Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 134, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, reduce parțial valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e):
a) datoria este diminuată cu valoarea redusă;
b) instrumentul sau acordul relevant care a dat naștere datoriei inițiale continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a datoriei sau a sumei de plată datorate aferentă acesteia, cu respectarea oricărei modificări a cuantumului dobânzii de plată pentru a ține cont de reducerea valorii principalului, precum și cu respectarea oricărei alte modificări ulterioare a clauzelor pe care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, ar putea să o facă în virtutea competenței prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. j).
(la 03-01-2022, Litera b) din Articolul 344 , Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificată de Punctul 135, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Fără a aduce atingere art. 383 alin. (1) lit. i), instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) și d) trebuie să dețină în permanență o cantitate suficientă de capital social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, astfel încât, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și-ar exercita competențele prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e) și f) în legătură cu respectiva instituție de credit sau entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sau oricare dintre filialele sale, instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu este împiedicată să emită suficiente acțiuni sau alte instrumente de proprietate noi pentru a garanta o posibilă conversie eficace a datoriilor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate.
În contextul elaborării și actualizării planului de rezoluție al unei instituții de credit sau al unui grup, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează oportunitatea impunerii asupra instituției de credit sau entității prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) a obligației prevăzute la art. 345, ținând cont în special de acțiunile de rezoluție prevăzute în acel plan. Dacă planul de rezoluție prevede posibilitatea aplicării instrumentului de recapitalizare internă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, verifică în ce măsură capitalul social autorizat sau alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sunt suficiente pentru a acoperi valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) și c).
Documentele constitutive sau statutul instituției de credit, inclusiv drepturile de preempțiune ale acționarilor sau obligația de a obține aprobarea acționarilor pentru o majorare de capital, nu împiedică din punct de vedere procedural conversia datoriilor în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate.
(1) Instituțiile de credit și entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) includ în dispozițiile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul sau la instrumentul care creează datoria acceptă că datoria respectivă poate face obiectul exercitării competențelor de reducere a valorii și de conversie și este de acord să respecte orice măsură de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în exercitarea competențelor sale, dacă, în legătură cu o astfel de datorie, sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
a) datoria nu este exclusă în temeiul art. 286;
b) datoria nu este un depozit prevăzut la art. 234 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare;
c) contractul este guvernat de legislația unui stat terț; și
d) datoria este emisă sau contractată după data de la care se aplică prevederile referitoare la recapitalizarea internă, respectiv 1 ianuarie 2016.
(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate excepta de la îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) instituțiile de credit sau entitățile în cazul cărora cerința prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este egală cu cuantumul necesar acoperirii pierderilor, astfel cum este definit la art. 295^17 alin. (1) lit. a), dacă datoriile care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și în legătură cu care nu este inclusă clauza contractuală prevăzută la respectivul articol nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea acestei cerințe.
(la 03-01-2022, Articolul 349 din Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 136, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Atunci când o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) constată că, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea clauzei prevăzute la art. 349 în dispozițiile contractuale care guvernează o datorie este impracticabilă, în sensul regulamentelor delegate prevăzute la art. 351^1, instituția de credit sau entitatea respectivă notifică Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate de rezoluție, această constatare, însoțită de indicarea categoriei în care se încadrează datoria respectivă, precum și de o justificare corespunzătoare.
(2) Ca urmare a primirii notificării prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, solicită, într-un interval de timp rezonabil, furnizarea tuturor informațiilor pe care le consideră necesare pentru a evalua efectul notificării asupra posibilității de soluționare a instituției sau entității în cauză. Instituția de credit sau entitatea furnizează, într-un interval de timp indicat, toate informațiile pe care Banca Națională a României i le solicită.
(3) În cazul unei notificări potrivit alin. (1), obligația de a include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 se suspendă automat din momentul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, primește notificarea respectivă.
(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină că nu este impracticabilă, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea în dispozițiile contractuale a clauzei prevăzută la art. 349, aceasta solicită instituției de credit sau entității, într-un interval de timp rezonabil după realizarea notificării prevăzute la alin. (1), includerea unei astfel de clauze contractuale, luând în considerare necesitatea de a se asigura posibilitatea de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, caz în care suspendarea de la alin. (3) încetează.
(5) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție poate, de asemenea, să solicite instituției de credit sau entității să își modifice practicile privind aplicarea exceptării de la recunoașterea contractuală a recapitalizării interne.
(la 03-01-2022, Punctul 5.4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 137, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Datoriile prevăzute la art. 349^1 alin. (1) nu includ instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentele de datorie definite la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care respectivele instrumente de datorie sunt creanțe negarantate.
(2) Datoriile prevăzute la art. 349^1 alin. (1) sunt de rang superior în raport cu datoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare.
(la 03-01-2022, Punctul 5.4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 137, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, constată, în contextul evaluării posibilității de soluționare a unei instituții de credit sau a unei entități prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 85-91, sau în orice alt context, că, într-o categorie de datorii, dintre cele prevăzute în ordinea de plată a creanțelor la art. 161 și 161^1 și, respectiv, la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care, în conformitate cu prevederile art. 349^1 alin. (1) și (2), nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349, împreună cu valoarea datoriilor care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu art. 286 sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu prevederile art. 287, se ridică la peste 10% din categoria respectivă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilității de soluționare a instituției de credit sau a entității respective, inclusiv impactul asupra posibilității de soluționare datorat riscului de nerespectare a mecanismelor de siguranță pentru creditori, prevăzute la art. 423, atunci când se aplică competențele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile.
(2) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, determină, pe baza evaluării prevăzute la alin. (1), că datoriile care, în conformitate cu prevederile art. 349^1 alin. (1), nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 creează un obstacol semnificativ în calea posibilității de soluționare, aceasta aplică competențele prevăzute la art. 92-98 în mod corespunzător pentru a elimina acest obstacol.
(3) Datoriile pentru care instituția de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu include în dispozițiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 sau pentru care, în conformitate cu prevederile art. 349^1, 349^2 și prezentul articol, respectiva cerință de includere a clauzei contractuale nu se aplică nu sunt luate în calcul pentru îndeplinirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.
(la 03-01-2022, Punctul 5.4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 137, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
(1) Prevederile art. 349 alin. (1) nu se aplică în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie exercitate de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, în conformitate cu legislația țării terțe sau cu un acord încheiat cu țara terță respectivă care are caracter obligatoriu.
(la 03-01-2022, Alineatul (1) din Articolul 350 , Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 138, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Dacă o instituție de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu include în prevederile contractuale aplicabile unei datorii relevante ce respectă condițiile prevăzute la art. 349 alin. (1) o clauză de tipul celei prevăzute la art. 349, aceasta nu împiedică Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, săși exercite competențele de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu datoria respectivă.
(la 03-01-2022, Articolul 351 din Punctul 5.4. , Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost modificat de Punctul 139, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Pe baza regulamentelor delegate ale Comisiei, adoptate în temeiul art. 55 alin. (6) paragraful al 3-lea din Directiva 2014/59/UE, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, decide, în măsura în care consideră necesar, categoriile de datorii în cazul cărora instituțiile de credit sau entitățile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) pot determina că includerea clauzei contractuale prevăzută la art. 349 este impracticabilă.
(la 03-01-2022, Punctul 5.4. din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul IV a fost completat de Punctul 140, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.