Articolul 512
(1) România poate încheia acorduri bilaterale cu un stat terț până la data intrării în vigoare a unui acord încheiat la nivelul Uniunii Europene cu statul terț respectiv, potrivit art. 93 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, în măsura în care aceste acorduri bilaterale sunt conforme cu prezentul titlu.
(2) Acordurile bilaterale prevăzute la alin. (1) se referă la modalitățile de cooperare dintre Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț, printre altele, cu scopul de a face schimb de informații privitoare la planificarea redresării și rezoluției în ceea ce privește instituțiile de credit, instituțiile financiare, întreprinderile-mamă și instituțiile din statul terț respectiv.
(3) Acordurile prevăzute la alin. (1) urmăresc să asigure în special instituirea unor procese și mecanisme de cooperare între Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, și autoritățile relevante din statul terț în vederea îndeplinirii unora sau a tuturor sarcinilor și exercitarea unora sau a tuturor competențelor următoare:
a) elaborarea de planuri de rezoluție în conformitate cu prevederile art. 49-83 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv;
b) evaluarea posibilităților de soluționare ale acestor instituții și grupuri în conformitate cu prevederile art. 85-91 și cu cerințe similare impuse de legislația statului terț respectiv;
(la 03-01-2022, Litera b) din Alineatul (3) , Articolul 512 , Capitolul I , Titlul VI a fost modificată de Punctul 181, Articolul I din LEGEA nr. 320 din 29 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1256 din 31 decembrie 2021 )
c) aplicarea competențelor de abordare sau înlăturare a obstacolelor din calea posibilităților de soluționare în conformitate cu prevederile art. 92-116 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv;
d) aplicarea măsurilor de intervenție timpurie în conformitate cu prevederile art. 149-151 și a oricăror altor competențe similare prevăzute de legislația statului terț respectiv;
e) aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție, precum și a unor competențe similare care pot fi exercitate de către autoritățile relevante din statul terț respectiv.