Capitolul I — Definirea drepturilor pacientului

Pe această pagină

Articolul 233

(1) În sensul Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările și completările ulterioare:

a) prin pacient se înțelege persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;

b) prin discriminare se înțelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale;

c) prin îngrijiri de sănătate se înțelege serviciile medicale, serviciile comunitare și serviciile conexe actului medical;

d) prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;

e) prin îngrijiri terminale se înțelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum și îngrijirile acordate în apropierea decesului;

f) listele cu drepturile și obligațiile pacienților sunt afișate la loc vizibil, în locuri special amenajate la nivelul saloanelor, holurilor etc., inclusiv pe suport electronic, pentru a putea fi consultate de către pacienți, aparținători și vizitatori.

(2) Principalele drepturi ale pacienților, așa cum sunt stipulate în legislația actuală în domeniu, sunt:

a) dreptul pacientului la informația medicală;

b) consimțământul pacientului privind intervenția medicală;

c) dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului;

d) dreptul pacientului la tratament și îngrijiri medicale.

Articolul 234

Pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale.

Articolul 235

Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nicio discriminare.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.