Titlul III — DESPRE COMERCIANȚI

Sînt comercianți aceia cari fac fapte de comerț, avînd comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale.

Statul, județul și comuna nu pot avea calitatea de comercianți.

Orice persoană care, într'un chip accidental, face o operațiune de comerț, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor și jurisdictiunei comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din aceasta operațiune.

Minorul*) de orice sex, pentru a putea face comerț și prin urmare a fi considerat major, întrucât privește obligațiunile contractate de dânsul ca comerciant, va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniți, să fie emancipat, să aibă autorizațiunea înscrisă a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiunea ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata și mama, autorizația tutorului cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.

Actele de emancipare și de autorizare vor fi prezintate la tribunalul în jurisdicțiunea căruia minorul voește a-și stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta și afișate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurilor bursei cele mai apropiate, dacă vor fi, și publicate în foaia anunțurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.

Grefierul tribunalului va păstra la dosar proba ca afișările și publicațiunea s'au făcut.

Înainte de transcriere, afișare și publicațiune, minorul nu va putea începe comerțul sau.

----------

*) Textul italian zice: "minorii emancipati, bărbați și femei".

Dispozițiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe cari legea le considera ca fapte de comerț.

Minorul comerciant în condițiunile art. 10, pentru tot ce privește comerțul sau, poate ipoteca și instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo noua autorizațiune*).

----------

*) Textul italian zice: "minorii comercianți pot ipoteca și aliena bunurile lor mobile" lipsind celelalte detalii coprinse în art. 13 din Codul de comerț român.

Tatăl sau mama cari exercita puterea părintească sau, în lipsa-le, tutorul, nu pot continua comerțul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizați, cel*) dintâi de tribunalul civil și cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorizare va fi afișat și publicat conform art. 1

-----------

*) Aici trebuie să figureze cuvântul "cei" deoarece se referă la tata și mama. Textul italian zice: "îl genitore", cuvântul de "mama" lipsind.

Interzisul și cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianți și nici a continua un comerț*).

-----------

*) Dispozițiunile acestui articol 14, lipsesc în Codul italian.

Femeea maritata nu poate face comerț fără consimtimantul expres sau tacit al bărbatului sau. Consimtimantul bărbatului se presuma cînd exercițiul comerțului femeei este public și notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit aceasta în mod expres prin declarațiune publicată în forma art. 10, paragraful 2.

Cînd femeea nu face decât vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.

Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autoriza pe femeea sa a face comerț decât numai dacă va fi fost și dânsul autorizat a da acest consimtimant după regulele și în formele prevăzute de art. 1

Dacă bărbatul este interzis sau absent, autorizațiunea va fi data de tribunalul civil.

Femeea, deși comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care și-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorizațiunea specială a soțului, sau în caz de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.

În caz cînd soțul autoriza pe femeea în scris, autorizațiunea va fi transcrisă, afișată și publicată conform art. 10*).

----------

*) Art. italian nu cuprinde aliniatele 3, 4 și 6 aflate în textul art. 15 român. A se compara art. 13 și 15 Cod. com. italian, fiind diferențe de text.

Femeea comercianta poate, fără autorizațiunea soțului sau, a sta în judecata și a se obliga pentru tot ce privește comerțul sau.

Ea poate, pentru acest sfîrșit, a ipoteca și instraina toată averea sa fără consimtimantul soțului.

Cu toate acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate decât în cazurile și după formele prevăzute de codicele civil.

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vr'un drept asupra bunurilor câștigate de femee, aceste bunuri și veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.

Autorizațiunea de a face comerț, data minorului de către părintele sau sau de către tutor în condițiunile prevăzute mai sus, precum și aceea data de către bărbat femeei, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 1

Cu toate acestea, dacă minorul sau femeea începuse a exercita comerțul, revocarea nu va putea produce nici un efect, de nu va fi aprobată și de tribunalul civil, după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeea și pe aceia cari le-au retras autorizația*).

În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celor de al treilea, nici chiar pentru afacerile în curs de executare.

----------

*) În textul art. italian lipsesc cuvintele ultime: "și pe aceea cari le-au retras autorizația".

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna dela data lui, de către ofițerul stării civile cari a celebrat căsătoriae), la tribunalul în jurisdicțiunea căruia se găsește stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 1.

Ofițerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credința, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejuditiul drepturilor părților interesate*).

-----------

*) În art. italial lipsesc cuvintele: "de către ofițerul stării civile care a celebrat căsătoria", adaugand însă: "și extractul constituirei de dota sau dacă e stipulată comunitatea de bunuri".

**) Aliniatul 2 al art. 19 cuprinde dispozițiunile din art. 17 Codul italian.

Dacă soțul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua cînd și-a început comerțul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

Cererea de separatiune de patrimonii între soți, dintre cari unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 1

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunțată decât după o luna de zile dela sus zisa publicațiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în același mod, în termen de o luna dela data ei.

În lipsa acestei publicațiuni, creditorii comerțului soțului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunțate și sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeei, dacă a avut loc.

Deosebit de aceasta ei pot sa exercite acțiunea ce le acorda art. 975 din codicele civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.