Capitolul 3 — Despre navlu (chirie)

Navlul se regulează prin convențiunea părților și se probează prin contractul de închiriere sau prin polița de încărcare.

Navlul poate avea de obiect:

Capitanul care a făcut declarațiune ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decât cea adevarata, este răspunzător de orice daune către chiriașul vasului.

Nu se socotește ca eroare în declarațiune, dacă diferinta nu trece peste a douăzecea parte, sau dacă declarațiunea este conformă cu actul de naționalitate.

Dacă vasul este închiriat în întregul său și dacă chiriașul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriașul se folosește de navlul lucrurilor ce completează povara.

Chiriașul care înainte de plecarea vasului declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului.

Dacă nu a declarat că nu mai voește a face călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decât cea învoită, e dator a plati navlul întreg.

Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa platesca pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate înainte de plecarea vasului să-și retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului.

În asemenea caz, cheltuelile de încărcare, de descărcare și de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum și cheltuelile pentru întîrziere privesc pe încărcător.

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsește că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preț care se plătește în același loc pentru lucrurile de același fel.

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, este dator a plati navlul întreg și toate cheltuelile cauzate de descărcare.

Dacă lucrurile sînt retrase prin faptul și din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune și cheltuieli.

Dacă vasul intarziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriașului, acesta este răspunzător de cheltuelile intarzierei.

Dacă vasul închiriat pentru ducere și intorcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datorește navlul întreg, afară de despăgubirea ce s'ar cuveni pentru întîrziere.

Capitanul e dator chiriașului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a întârziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descarcarei.

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-și repare vasul în cursul călătoriei, chiriașul este dator sa aștepte sau sa platesca navlu întreg.

Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorează în proportiune cu călătoria facuta.

Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul inchiriase*) un alt vas, noua închiriere se socotește facuta în contul încărcătorului.

----------

*) Aci trebuie să se zica "închiriază", cum e și în textul italian, iar nu "inchiriase", cum din eroare s'a făcut în textul român.

Capitanul pierde navlul și e ținut la despăgubire pentru chiriaș, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.

Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

Cînd s'ar interzice comerțul cu țara către cari călătorește vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg cu toate ca vasul ar fi constrâns să se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere și intorcere, se datorește jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într'un port spre a lua o povara și a o duce în alt port, și interdictiunea de comerț supravine pe cînd vasul călătorește spre a lua acea povara, capitanul are drept la cheltuelile făcute în executarea contractului și la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

Dacă vasul, în cursul călătoriei, este oprit din ordinul unui Stat străin, sau constrâns a se adăposti într'un port, pentru a-și repara stricăciunile, chiar cu voința suferite pentru scăparea comuna, nu se datorește vre-un navlu în timpul oprirei sau sederei în port cînd vasul a fost închiriat cu luna, nici adăugire de navlu cînd a fost închiriat cu călătoria.

Navlul este datorit pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj, sau a le întrebuința pentru necesitățile urgente ale vasului.

Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descarcarei, dacă vasul a ajuns bine în port.

Cînd vasul s'a pierdut capitanul va restitui proprietarilor lucrurile*) vândute sau întrebuințate, prețul ce a luat pentru dânsele, și pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinand în același timp navlul arătat în polițele de încărcare.

În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul.

Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuințate, vândute sau date în gaj, pierderea este împărțită prin contribuțiuni asupra valorilor**) și asupra tuturor lucrurilor ajunse la destinatiune, sau a celor ce au fost scapate de naufragiu, în urma evenimentelor maritime cari au necesitat întrebuințarea, vînzarea sau gajul.

---------

*) Din eroare se zice aci "lucrurile" în loc de "lucrurilor", cum ar trebuit să fie și cum este în textul italian.

**) Aci s'a omis din eroare cuvântul "acestoraZ, ceea ce face fraza obscura.

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrand la contributiune după regulele arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărți*).

---------

*) În art. italian 576, lipsesc cuvintele finale din textul român: "după regulile arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărți".

Nu se datorește navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, și capitanul e dator sa restitue navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convențiune contrarie.

Dacă vasul și lucrurile încărcate sînt răscumpărate sau sînt scapate de naufragiu, capitanul are drept navlu pînă la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinatiunei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la rescumparare.

Contribuțiunea pentru răscumpărare se face după prețul curent al lucrurilor încărcate la locul descarcarei, scăzându-se cheltuelile și asupra jumatatei vasului și navlului.

Salariile marinarilor sînt scutite de contributiune.

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizațiunea justiției a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului și a pune în depozit ceea ce rămîne.

Dacă prețul rezultat din vînzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descarcarei, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mana pînă la plata navlului.

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.

Încărcătorul nu poate lasă, drept prețul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin vitiul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s'au scurs, butile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dânsele.