Capitolul 1 — Despre mandatul comercial

Mandatul comercial, are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile cari nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executarei lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat și sa ingrijesca de dânsele în socoteala mandantului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne*) de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului fața cu cel ce a făcut transportul; alt-fel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

-----------

*) Art. italian 352, zice: "semne vizibile" (segni visibili).

Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

Mandatarul e ținut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite dela mandant, răspunde de daune-interese*).

-----------

*) Art. italian 356, continua: "o în difetto d'istruzione, secondo gli uși del commercio".

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandant despre executarea mandatului.

Dacă, în urma primirei acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală în caz de dol sau frauda.

Mandatarul este dator să își arate mandatul persoanelor cu cari tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s'ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul cînd obligațiunea a fost contractată.

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și chiar pentru atributiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe cari mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau cari se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru cari el poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s'au expediat.

Creanțele sus zise au precădere asupra ori-căror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plățile și cheltuelile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exerciteza conform dispozițiunilor dela cap. 2, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci*) zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opozițiune, citând pe mandatar înaintea judecatei. Opozițiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiunei de către mandant.

Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile dacă domiciliază în ori-ce altă parte a tarei; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s'a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68

-----------

*) În Codul italian acest termen este de trei zile: "di farne pagamento entro tre giorni".

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fie-care din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți, acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiți.

Co-mandatarii sînt responsabili solidar.

Afară de cazurile prevăzute de codicele civil, mandatul încetează:

1) Prin căsătoria femeei comerciante ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeei maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuțiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s'a executat în proportiune cu ceea ce s'ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

II. Despre prepuși și reprezentanți

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el în limitele insarcinarei ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulți patroni, fie-care din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății.

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a căruia jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru acesta și a fi conform dispozițiunilor art. 1

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localitatei. Pînă la îndeplinirea formalităților de mai sus se aplică dispozițiunile articolului următor.

Fața cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vre-o restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoșteau în momentul contractarei obligatiunei.

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele și pronumele sau propriu, numele și pronumele sau firma patronului cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu cari este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine folosele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlul III și IV al acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Prepusul poate intenta ori-ce acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dânsul în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine cari de obicinuit trateza sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

III. Despre comisii-călători pentru comerț

Ori-cine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile insarcinarei ce i-a dat.

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor-călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

IV. Despre comisii pentru negot

Comisii pentru negot sînt prepuși pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exerciteza comerțul și în momentul predarei sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vândute, putând da pentru acesta valabilă chitanța în numele patronului lor.

Afară din magasin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului fără autorizație specială.