Titlul I — DESPRE DECLARAȚIUNEA DE FALIMENT ȘI DESPRE EFECTELE SALE

Comerciantul, care a încetat plățile pentru datoriile sale comerciale, este în stare de faliment.

Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de excepțiuni pe care, în buna credința, debitorul îl socotește întemeiat, nu constituie o proba de încetare a plăților.

Tribunalul și, la tribunalele cu o secțiune specială, tribunalul de comerț, încunoștiințat din partea unuia sau mai multor creditori despre situația dificila în care se afla un comerciant relativ la comerțul sau, și care înstrăinează în condițiuni dezavantajoase avutul sau, va putea ordonă prezentarea acestuia în camera de consiliu și totdeodată depunerea registrelor, a bilanțului sau comercial și a unei liste nominative de toți creditorii săi și de sumele creanțelor cu indicarea scadentelor respective.

Tribunalul va ordonă, în același timp ca creditorul sau creditorii, care au făcut denunțarea, să depună o cauțiune în bani sau efecte publice, al căreia cuantum se va fixa de tribunal.

Aceasta cauțiune va rămîne consemnată la Cassa de depuneri, consemnațiuni și economie pînă la rezolvirea definitivă a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.

Cauțiunea se va restitui și în caz cînd comerciantul debitor nu va fi intentat acțiunea în calomnie în termen de 5 zile, din ziua respingerei cererii în mod definitiv.

În cazul cînd arătările creditorilor se găsesc întemeiate, sau cînd comerciantul, fără un just motiv, nu se înfățișează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviință, mai înainte ori-carei dispozițiuni ar lua asupra punerei sale în stare de faliment, sa numească, după importanța comerțului, pe unul sau mai mulți creditori cari, în continuarea ulterioară a comerțului, sa verifice registrele și sa supravegheze regularitatea operațiunilor comerciantului.

Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea președintelui tribunalului respectiv, și cercetarea va avea loc în camera de consiliu.

Creditorul care, cu buna știința, va fi făcut o denunțare neîntemeiată, va putea fi supus pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.

Încheierea tribunalului va trebui pronunțată cel mult în 5 zile libere dela cerere, și dânsa nu va fi supusă opozițiunei.

Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile dela pronunțarea ei. Tribunalul va putea însă acorda execuțiunea provizorie.

Toată procedura privitoare la modul chemarei debitorului și la al judecarei apelului va fi aceeași ca la tribunal.

Deciziunea Curtei nu este supusă nici opozițiunei, nici recursului*).

----------

*) Dispozițiunile art. 697, nu exista în Codul italian; ele sînt luate din legislatiunea elvetiana a Cantonului de Zug. Este o măsura preventivă absolut noua în legislatiunea comercială.

Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea, atrage condamnarea lui la amenda dela 100 pînă la 500 lei.

Onorariul custodelui se fixează de tribunal și se achită de comerciant.

Aceste măsuri preventive încetează:

Falimentul se declara prin hotărîre judecătorească, pronunțată după declarațiunea falitului, sau după cererea unuia, ori mai multor creditori sau din oficiu.

Declarațiunea falimentului se pronunța de tribunalul de comerț în jurisdicțiunea căruia debitorul își are principalul sau stabiliment comercial.

Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului și va judeca acțiunile derivând dintr'însul, dacă prin natura lor nu vor fi de competința jurisdictiunei civile.

Formele de procedura în aceasta materie se regulează prin dispozițiunile speciale cuprinse în cartea IV și prin acele ale Codicelui de procedura civilă.

Falitul va fi dator ca în cele trei zile dela încetarea plăților, să facă declarațiunea la tribunalul de comerț, arătat în articolul precedent.

Declarațiunea trebuie să fie însoțită de depunerea bilanțului, datat, semnat și certificat de falit ca este adevărat și de registrele sale de comerț în starea în care se afla.

Bilanțul trebuie să cuprindă indicatiunea și estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile și imobile ale falitului, starea datoriilor și a creanțelor cu numele și prenumele și domiciliul fie-cărui creditor și, pe cat se va putea, cauza fie-carei datorii*), tabloul profitelor și pierderilor, precum și acel al cheltuielilor personale ale falitului și familiei sale, din tot timpul exercițiului comerțului sau pe cat se va putea.

----------

*) Art. italian 868, nu cuprinde cuvintele: "și, pe cat se va putea, cauza fie-carei datorii", precum și cuvintele dela finitul articolului: "persoanele ale falitului și familiei sale, din tot timpul exercițiului comerțului sau, pe cat se va putea".

Ori-ce creditor, a căruia creanta are o cauza comercială, poate să ceara tribunalului competinte declarațiunea în faliment a debitorului sau comerciant, proband încetarea plăților.

Nu sînt admiși a cere declarațiunea în faliment descendenții, ascendenții și soțul debitorului.

Dacă încetarea plăților unui comerciant este notorie, sau dacă ea rezultă din alte fapte neîndoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit.

În cea dintâi zi a fie-carei săptămâni, portăreii și judecătorii de pace vor transmite președintelui tribunalului de comerț, în jurisdicțiunea căruia se afla, sau al tribunalului civil care îi tine locul, un tablou de protestele făcute în cursul saptamanei precedente.

Acest tablou trebuie să arate data fiecărui protest, numele și domiciliul persoanelor cărora s'a făcut și care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorită și motivele refuzului de plată sau de acceptare.

Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerț respectiv pentru publicare.

Aceste tablouri se vor face pe formulare tipărite, trimise de minister, și vor trebui să fie cusute în fascicole lunare și păstrate la grefa, pentru ca oricine să poată lua cunoștința de dânsele.

Portărelul sau judecătorul de pace, care nu îndeplinește aceasta indoita obligațiune, va fi supus la o amenda dela 5 pînă la 50 lei, pe care o va pronunța completul tribunalului în camera de consiliu și fără apel*).

----------

*) Art. italian 689, nu conține ultimele cuvinte: "pe care o va pronunța completul tribunalului în camera de consiliu și fără apel".

Comerciantul, care s'a retras din comerț va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani dela acest eveniment, și numai cînd încetarea plăților a avut loc în timpul exercițiului comerțului, sau chiar în anul următor, pentru datorii decurgînd din același exercițiu.

Se va putea încă declara falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului dela acest eveniment.

Prin sentinta declarativă de faliment tribunalul trebuie:

1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;

2. Sa ordone punerea sigiliilor;

3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie să prezinte la grefa sindicatului declarațiunea creanțelor lor;

4. Sa determine ziua și ora în care se va procede, la reședința Tribunalului, la verificarea creanțelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult cu 10 zile dela expirarea termenului prevăzut în alineatul precedent.

Sentinta trebuie să cuprindă încă ordinul către falit de a infatisa, pînă în trei zile, bilanțul în forma stabilită prin art. 703*) și registrele sale de comerț, dacă nu sînt deja depuse.

Aceasta sentinta, supusă opozițiunei și apelului, este executorie provizoriu.

----------

*) Din eroare, în textul original este trecut art. 699 în loc de art. 703, cum trebuie să fie.

Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla și în alte localități, sindicul va interveni, prin o comisiune rogatorie, către autoritatea judecătorească locală, pentru ruperea sigiliilor și încheierea actelor constatatoare acestei operații.

Un extract al sentinței declarative de faliment se afige, în termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea cerută de art. 943.

Falitul, judecat în lipsa și cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat sau, deși chemat dar judecat în lipsa, are dreptul să facă opozițiune în contra sentinței declarative de faliment, pînă în termen de 5 zile libere dela afișarea extractului, prevăzut de art. 710 sau dea-dreptul apel, pînă în termen de 10 zile libere dela aceeași datae).

Același drept îl au și creditorii cari au cerut declararea în faliment.

Ori-ce altă persoană interesată are dreptul să facă opoziție în contra sentinței declarative de faliment, pînă în zece zile dela împlinirea aceleiași formalități.

Sentinta asupra opozițiunei se da contradictoriu cu judecătorul și este supusă apelului.

___________

*) Acest termen, după textul italian corespunzător, 693, este de 30 zile.

Îndată după pronunțarea sentinței declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoștința în ori-ce caz, de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acțiune penală.

În acest caz, președintele tribunalului trebuie, pînă în 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativă de faliment, cu toate celelalte acte și informațiuni aflate în tribunal.

Tribunalul de comerț va ordonă, deodată cu pronunțarea sentinței declarative de faliment arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a registrelor de comerț și nedepunerea bilanțului; va putea de asemenea sa ordone și arestarea celorlalți complici ai fraudei.

Tribunalul de comerț și mai în urma, în ori-ce stare a procedurii falimentului, va ordonă arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.

Ordonanța de arestare trebuie să fie comunicată imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acțiune publică. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauțiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucțiune însărcinat cu instruirea afacerii, decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.

Ori-care ar fi avizul tribunalului, judecătorul de instrucțiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviință, rămînînd ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opozițiune la Camera de punere sub acuzare, dacă va crede aceasta necesar.

Judecătorul de instrucțiune va putea însă procede la arestarea falitului, cînd sînt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat o asemenea măsura.

Procedura falimentului înaintea jurisdictiunei comerciale și instrucțiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.

Judecătorul de instrucție poate culege dela tribunalul de comerț, dela judecătorul-sindic, ori-ce informațiuni și ori-ce științe de cari ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum și de pe registrele și hârtiile falitului, dar nu poate să le ridice dela grefa tribunalului comercial.

Completandu-se instrucțiunea, judele-instructor trebuie, în ori-ce caz, să se pronunțe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaților.

Deciziunea definitivă a instanțelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinței declarative de faliment și se va publică ca și aceasta.

Numele și prenumele falitului se va înscrie într'un tablou afișat în sala tribunalului care a declarat falimentul și în sala burselor de comerț.

Acei al căror nume figurează pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor. Aceasta dispozițiune trebuie să fie înscrisă pe tablou.

Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa dela domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, și este dator să se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte-ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauze binecuvantate, poate să-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.

Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunțării sale, administrațiunea bunurilor sale, chiar și a acelora pe cari le-a dobîndit în timpul falimentului.

Acțiunile ce aparțin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecatorul-sindic, afară de acel ce privesc drepturile lui exclusiv personale, sau cari sînt străine falimentului.

Din ziua declaratiunei falimentului, nici o acțiune în contra falitului, privitoare la bunurile sale mobile sau imobile, și nici un act de executare asupra aceloras bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic.

Acțiunile și executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă, în persoana judelui-sindic.

Tribunalul, dacă găsește cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.

Falitul are dreptul sa intervină în chestiunile din care poate să decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta.

Sentinta declarativă de faliment suspenda, numai față de massa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanțelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Dobânzile creanțelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenind din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cînd însă din neajungerea acestor garanții, dreptul creditorilor se exercită asupra massei chirografare, restul creanței neacoperit se determina fără a se tine seama dobânzile posterioare date sentinței declarative de faliment.

Datoriile cu scadența obligatorie în sarcina falitului, și acele a căror scadenta este subordonata voinței sale, sînt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.

Din momentul declararei în stare de faliment, creanțele în contra falitului, în ceea ce privește participarea lor la deliberările falimentului, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea și cele ce se vor fi afland în circulațiune în străinătate, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător din țara, anterior declararei în stare de faliment.

Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile cari servesc la comerțul sau vor fi suspendate, în timp de 30 de zile de faliment, afară de măsurile conservatoare și de dreptul pe care proprietarul îl dobandise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obținut acest drept, suspendarea actelor de execuțiune mai sus arătate încetează de drept.

Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuințele comerțului sau, și dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an*) dela data declararei falimentului, judecătorul-sindic, cu autorizația majoritatei în sume a creditorilor ale căror creanțe au fost verificate, poate cere desființarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire.

----------

*) În textul art. italian 703 se prevăd 3 ani.

Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr'o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea ori-cărui interesat, determina provizoriu ziua încetării plăților. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăților se socotește ca a avut loc în ziua pronunțării sentinței care a declarat falimentul, sau în ziua mortei falitului, sau în aceea a retragerei sale din comerț, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.

În nici un caz încetarea plăților nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani dela datele sus menționate.

În contra sentinței care determina provizoriu data încetării plăților, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunțat-o, sub condițiune numai ca aceasta contestatiune să fie notificată cel mult pînă în opt zile dela verificarea creanțelor.

Toate contestațiunile în contra acestei sentințe se discuta contradictoriu cu judecătorul-sindic și se rezolva prin una și aceeași hotărîre.

După expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s'a pronunțat asupra contestatiunei nu mai este supusă apelului, data încetării plăților rămîne irevocabil determinata în privinta tuturor creditorilor.

Toate actele și operațiunile falitului și toate plățile făcute de dânsul, în urma sentinței declarative de faliment, sînt nule de drept.

Sînt asemenea nule, fața cu massa creditorilor:

1. Toate actele și înstrăinările cu titlu gratuit, făcute cu șase luni înainte de data încetării plăților;

2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, făcute în urma datei încetării plăților, fie în bani, fie prin cesiune, vânzare, compensatiune sau alt-fel;

3. Toate înstrăinările, cu ori-ce titlu, însă numai de bunuri mișcătoare, făcute de falit, în interval de sease luni înainte de epoca încetării plăților, către soțul sau sotia falitului, către rudele sale în linie directa și către rudele colaterale sau aliatii pînă în gradul al patrulea.

Toate actele, plățile și înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în ori-ce timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate, conform dispozițiunilor art. 975 din codicele civil.

Se presuma făcute în frauda creditorilor și, în lipsa de proba contrarie se anulează, fața cu massa creditorilor, următoarele acte, dacă sînt survenite în urma datei încetării plăților:

1. Toate actele, plățile și înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoștea starea de încetare a plăților în care se găsește comerciantul, cu toate ca încă nu era declarat falit;

2. Actele și contractele comutative, în cari valorile date sau obligațiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s'a fost dat sau promis;

3. Plățile datoriilor ajunse la scadenta și exigibile, cari nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerț;

4. Gajurile, anticresele și ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.

Aceeași prezumtiune va avea loc și pentru actele, plățile și înstrăinările, cu ori-ce titlu, făcute în cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar în lipsa punctelor extreme, sus enunțate.

Inscripțiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil, nu sînt cuprinse în dispozițiunile articolului precedente, numai să fie anterioare sentinței declarative în faliment.

Dacă, după încetarea plăților și înainte de pronunțarea sentinței declarative de faliment, comerciantul a plătit cambiale, acțiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat, pe cale de regres, care ar fi avut cunsecinta de încetarea plăților în momentul cînd cambiala a fost trasa sau girata.

Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declarațiunea în faliment, soțul, fiii și moștenitorii săi, pot să se prezinte în persoana sau prin mandatar, ca în locul defunctului, la formarea bilanțului, la cercetarea registrelor și la procedura falimentului.