Capitolul 3 — Despre revendicatiune

Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă și pe cari falitul le poseda în natura în ziua sentinței declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face să se încaseze valoarea ei de a o păstra în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.

Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinței declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vândute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispozițiunilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate și ale art. 1909 din codicele civil.

Poate asemenea să fie revendicat prețul sau parte din preț al acelorași mărfuri cari nu fusese plătit în bani sau altfel, nici trecut în cont curent între falit și cumpărător.

Mărfurile expediate falitului, al cărora preț el nu l-a plătit încă, pot fi revendicate dacă, în ziua declararei falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziția lui în magaziile publice în alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului însărcinat să le vândă pentru contul lui.

Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vândute fără frauda prin girarea facturei, a poliței de încărcare sau a scrisorii de carat, cînd acestea sînt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sînt la purtător.

Acela care revendica, trebuie să despăgubească massa de sumele plătite în contul lui și de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte spese și sa plătească sumele ce vor fi datorite pentru aceleaai cauze.

Vânzătorul poate să retina mărfurile vândute care n'au fost predate falitului sau cari nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, judecătorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului prețul convenit.

Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului-sindic.

Judecătorul-sindic este dator ca în 48 ore sa comunice falitului și creditorilor copie de pe acțiune, arătându-le și termenul de înfățișare.

Comunicarea se va face conform art. 937 din cod comercial.

Fiecare din creditori și chiar falitul sînt admiși sa contesteze cererile de revendicare.

Dacă nu exista contestatiune, sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat, este de competența judecătorului de ocol, revendicarea este admisă sau respinsă printr'o ordonanța a judecătorului-sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere dela pronunțare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerț.

Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vînzările deja efectuate.

Cererile de revendicarea prețului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.