Capitolul 3 — Dispozițiuni speciale de procedura în materie de faliment

Ori de câte-ori legea prescrie ca falitul sau vr'un alt interesant să fie ascultat, nu se poate nimic hotara în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi și ora fixa și dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.

Ori de câte-ori creditorii unui faliment urmează să fie convocați, sindicul este dator ca, afară de publicațiunile prescrise de lege sa trimită o anume încunoștiințare fie-cărui creditor.

Incunstiintarea se va face printr'o scrisoare recomandată la posta, cel puțin cu opt zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operațiunile pentru care s'a fixat.

Recipisa de predare la posta a scrisorei recomandate va servi ca proba ca încunoștiințarea a avut loc și va sta atașată la actele falimentului.

Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sînt a se supune deliberarei creditorilor.

Ori-ce deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în încunoștiințare este nulă.

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Întrunirile creditorilor sînt prezidate de judecătorul-sindic.

Deciziunile se iau cu majoritate absolută a creditorilor prezenți, afară de cazurile în care legea nu cere o anume majoritate.

Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari.

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Procesul-verbal al intrunirei creditorilor se subscrie de judecătorul-sindic și de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, în rezumat, desbaterile urmate, deciziunile luate de creditori și ordinea în care ele au avut loc și indica numirile făcute, după ordinea numărului voturilor obținute de fie-care, începînd cu cel mai mare număr.

Procesul-verbal se înaintează tribunalului în termen de cel mult trei zile, spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului.

Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s'a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vre-o noua încunoștiințare specială a creditorilor prezenți sau absenți, și aceasta pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Ordonanțele judecătorului-sindic nu sînt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege.

Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa.

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Deliberatiile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relațiunea judecătorului-sindic.

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Sentințele și încheierile tribunalului, pronunțate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 835, 837, 841, 842, 843, 852, 864, și sentințele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VIII al cartei a III-a, se vor afige la usa tribunalului și la alte locuri obișnuite, în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reședința a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimentele de comerț și în salele burselor și Camerilor de Comerț din acele localități.

Un extract de pe aceste sentințe sau încheieri se va publică în foaia anunțurilor judiciare ale locurilor sus arătate, cu dreptul pentru judecătorul-sindic de a ordonă publicațiunea și în alte ziare, cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.

Afigerea și publicațiunile sus zise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil, adică: dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai târziu în trei zile dela data hotărîrei; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru execuțiunea imediata în același termen.

Judecătorul-sindic este dator a observa exactă îndeplinire a dispozițiunilor cuprinse în acest articol.

Toate sentințele date de tribunalul de comerț în materie de faliment sînt executorii.

Ele nu sînt supuse opozițiunei sau apelului decât în cazurile prevăzute de lege.

Cînd tribunalul se pronunța în prima instanța asupra contestatiunilor prevăzute de art. 775, sentinta este supusă apelului.

Este de asemenea supusă opozițiunei și apelului sentinta prin care tribunalul respinge declarațiunea de faliment cerută de unul sau mai mulți creditori.