Titlul VII — DISPOZIȚIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Falimentul unei societăți comerciale se declara de tribunalul comercial în jurisdicțiunea căruia societatea își are sediul ei.

Falimentul unei societăți în nume colectiv sau în comandită produce și falimentul soților ilimitat responsabili.

Tribunalul va declara prin aceeași sentinta falimentul societății și al soților; va arata numele, prenumele și domiciliul acestora și va numi un judecător-sindic.

Cu toate acestea, patrimoniul societății va fi ținut deosebit de acel al fie-cărui soț, atît la formarea inventarului, cat și în operațiunile administrațiunei și ale lichidațiunei activului și pasivului.

Numai creditorii societății iau parte la deliberațiunile care interesează patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecărui soț la deliberațiunile ce interesează patrimoniul individual al fiecărui soț căzut în faliment.

Sentinta declarativă de faliment produce pentru toți sotii faliți efectele arătate în titlul I al acestei cărți.

Falimentul unui sau mai multor soți nu trage după sine falimentul societății.

Falimentul tuturor soților ilimitat responsabili în societățile în nume colectiv sau în comandită, nu trage după sine falimentul societății, dacă aceasta nu se afla în stare de încetare de plati.

În caz de faliment al unei societăți în comandită prin acțiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor și lichidatorilor. Ei sînt ținuți sa compara înaintea judecătorului-sindic ori de câte ori ar fi chemați și în special a procura informațiunile necesare pentru formarea și verificarea bilanțului și pentru descoperirea cauzelor și împrejurărilor falimentului; ei vor trebui să fie ascultați ca reprezentanți legali ai societății falite în toate cazurile în cari legea prescrie ca falitul să fie ascultat.

Creditorii particulari ai unui soț nu sînt admiși la pasivul falimentului societății. Ei nu au drept decât asupra a ceea ce va mai ramanea soțului după indestularea creditorilor societății, exceptându-se drepturile derivând din privilegiu sau ipoteca.

Asociații în participațiune ai comerciantului falit nu sînt admiși la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de dânșii, pe care vor putea-o proba că nu a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina lor.

Dacă societatea falita a emis obligațiuni la purtător, posesorii acestor obligațiuni vor fi admiși la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligațiunilor, scăzându-se aceea ce li se va fi plătit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului, de fie-care obligațiune.

Dacă sotii cu responsabilitate limitată în societățile anonime sau în comandită, nu efectuasera încă, în momentul declaratiunei falimentului, vărsămintele părților luate asupra-le, judecătorul-sindic poate fi autorizat să le ceara vărsămintele ulterioare a căror necesitate va fi recunoscută de tribunal.

În falimentul unei societăți anonime, cari nu se găsește în stare de lichidațiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea întreprinderii sociale și, în asemenea caz, el trebuie să determine condițiunile exploatarei ulterioare.

În societățile în nume colectiv și în comandită creditorii pot consimți un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitate limitată.

În acest caz, tot activul social se va supune administrațiunei și operațiunilor judecătorului sindic. Numai bunurile particulare ale soțului căruia s'a acordat concordatul, sînt excluse și nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuințată pentru plata obligațiunilor derivând din concordat. Soțul care a obținut un concordat particular, este liberat de obligațiunea solidară către creditorii societății, dar, pentru ca să obțină sentinta indicată în art. 826, el trebuie să probeze ca toate datoriile societății falite au fost plătite: capete, interese și cheltuieli.