Capitolul 3 — Despre asigurările asupra vietei

Ori-cine poate ca, drept o primă, să asigure plata unei sume de bani după durata sau intamplarile ce ar avea loc în însuși viața sa sau a unei alte persoane.

Asigurarea asupra vietei unei alte persoane e nulă dacă contractantul nu are nici un interes la existenta ei*).

-----------

*) Acest al doilea aliniat lipsește în art. italian 449.

Asiguratorul nu datorește plata sumei asigurata dacă mortea persoanei ce și-a asigurat vieata a provenit din sinucidere, duel, sau e consecința unui delict ori a unei crime comisă de asigurat.

În aceste cazuri asiguratorul câștiga prima, dacă nu este convențiune contrarie.

Schimbarea locuinței, ocupatiunilor, starei și felului vietei asiguratului, nu fac sa înceteze efectele asigurări dacă nu au caracterele arătate la art. 457 și dacă asiguratorul, după ce le-a cunoscut, nu a cerut rezilierea contractului.

În caz de reziliere, asiguratorul este dator sa restituiasca asiguratului a treia parte din prima.

Dispozițiunile articolelor 454 și 455 se aplică și la asigurările asupra vietei.

În caz de moarte sau faliment al aceluia ce a asigurat asupra vietei sale proprii, sau asupra vietei unei alte persoane, o sumă ce are a se plati alteia, deși aceasta i-ar putea fi mostenitoare, foloasele asigurări rămîn în beneficiul exclusiv al persoanei desemnată prin contract, afară întrucât privește versamintele făcute, de dispozițiunile codicelui civil relative la raporturi și reductiuni în succesiuni și la revocarea actelor făcute în frauda creditorilor.