Capitolul 1 — Despre mandatul comercial

Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

Deși conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde și la afacerile care nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucțiuni decât asupra unor părți ale afacerii, mandatul se socotește liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire și pentru toate actele necesare executării lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

Comerciantul care nu vrea sa primească o insaracinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, sa fac cunoscut mandantului neprimirea, în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s-au expediat și sa îngrijească de dânsele în socoteala mandatului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar și chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate mersurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului fața cu cel ce a făcut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în polițele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

Mandarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredințate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

Mandatarul e ținut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

Mandatarul care nu se conformă instrucțiunilor primite de la mandant, răspunde de daune interese.

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandat despre executarea mandatului.

Dacă în urma primirii acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel ceurt de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

Mandatarul care schimba destinațiunea sumelor primite în socoteala mandatului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neîndeplinirea mandatului și de orice alta acțiune, chiar penală în caz de dol sau frauda.

Mandatarul este dator să-și arate mandatul persoanelor cu care tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucțiunile deosebite ce i s-ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceștia aveau cunoștința de ele în momentul cînd obligațiunea a fost contractată.

Mandantul e ținut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convențiune contrarie.

Suma ce se datorește mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convențiune, de către judecata, după împrejurări.

Mandatarul, pentru tot ce i se datorește din executarea mandatului sau și chiar pentru retribuțiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le deține pentru executarea mandatului, sau care se găsesc la dispozițiunea sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pe care el le poate proba prin posesiunea legitima a poliței de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.

Creanțele sus zise au precădere asupra oricăror alte creanțe contra mandantului și chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate plățile și cheltuielile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exercitează conform dispozițiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra prețului.

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci zile și cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va proceda la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opozițiune, citând pe mandatar înaintea judecații. Opozițiunea va trebui zile de la primirea notificatiunii de către mandant.

Dacă mandantul nu are reședința sau domiciliul ales în locul de reședința al mandatarului, termenul pentru opozițiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile dacă domiciliază în orice altă parte a tarii; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opozițiunea s-a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozițiunilor art. 68.

Dacă mai mulți mandatari sînt numiți prin același act fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fiecare din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți, acei ce accepta se socotesc autorizați a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiți.

Comanditarii sînt responsabili solidar.

Afară de cazurile prevăzute de codicele civil, mandatul încetează:

1) Prin căsătoria femeii comercianta ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerțul conform dispozițiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorizațiunii de a exercita comerțul, ce fusese acordată femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunțarea ssa întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s-a executat în proportiune cu ceea ce s-ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

Prepus este acela care este însărcinat cu comerțul patronului sau, fie în locul unde acestal exercita, fie în alt loc.

Patronul răspunde de faptele prepusului și de obligațiunile contractate de el în limitele însărcinării ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulți patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societății.

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a cărui jurisdicțiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru aceasta și a fi conform dispozițiunilor art. 10.

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunțurilor judiciare a localității. Pînă la îndeplinirea formalităților de sus se aplică dispozițiunile articolului următor.

Fața cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se scotoceste general, și cuprinde toate actele necesare exercițiului comerțului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca e o cunoșteau în momentul contractării obligațiunii.

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului și sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele și prenumele sau propriu, numele și pronumele sau firma patronului cu mențiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declarațiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita și contra patronului acțiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exercițiul comerțului cu care acesta a fost însărcinat.

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operațiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoțuri de natura aceluia cu care este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, și patronul are încă dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezultă din aceste operațiuni.

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozițiunilor cuprinse în titlul III și IV al acestei cărți, în ce privește comerțul cu care este însărcinat.

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleași forme cu care el a fost dat.

Prepusul poate intenta orice acțiune și a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligațiunile contractate de dânsul în exercițiul comerțului cu care a fost însărcinat.

Dispozițiunile acestei secțiuni se aplică reprezentanților caselor comerciale sau ai societăților străine care de obișnuit tratează sau încheie în țara, în numele și pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinați.

Oricine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operațiuni de ale comerțului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile însărcinării ce i-a dat.

Dispozițiunile art. 396 se aplică comisilor călători; aceștia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

Comisii pentru negot sînt prepuși pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exercitează comerțul și în momentul predării sa ceara și sa încaseze prețul mărfurilor vândute, putând da pentru aceasta valabilă chitanța în numele patronului lor.

Afară din magazin, ei nu pot cere plata creanțelor patronului fără autorizație specială.