Titlul I — Despre vase și proprietarii lor

Vasele sînt bunuri mobile.

Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile și în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar cînd ar fi oarecare timp separate de vas.

Contractele pentru constructiunea vaselor, modificările și rezilierile lor, precum și declarațiunile și cesiunile de participare la proprietatea unui vas în constructiune, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa constructiunea, trebuiesc a fi caute în scris, și nu se pot opune celor de al treilea dacă nu sînt transcrise în registrele căpităniei portului sau a autorității maritime unde e întreprinsă constructiunea.

Pe lîngă drepturile decurgînd din dispozițiunile codicelui civil relative la locațiune, comitentul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.

Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de forja majoră.

În caz de moarte a constructorului, contractul se desființează după dispoziunile art. 1485 din codicele civil.

Orice înstrăinare sau cesiune totală sau parțială a proprietății sau folosinței unui vas trebuie facuta prin act scris, afară de dispozițiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte.

Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în țara, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găsesc înscris. Afară din țara, înstrăinarea trebuie facuta prin act încheiat dinaintea consului și nu are tărie fața cu cei de al treilea dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consiliul este dator sa trimită copie legalizate după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris.

În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată și pe actul de naționalitate cu arătare dacă vânzătorul rămîne creditor al prețului total sau în parte.

Capitanii de porturi și autoritățile consulare nu pot primi și transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499 din acest codice.

Cînd se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunii pe actul de naționalitate determina preferinta.

Autoritățile consulare în țara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanția datoriilor privilegiate notate pe actul de naționalitate.

Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, trebuie facuta prin înscris.

Înscrisul făcut în țara prin care se constituie gajul, nu are putere fața cu cel de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde vasul este înscris, sau în acelea ale autorității consulare ale locului unde se găsesc vasul cînd înscrisul de gaj este făcut în țara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris.

În amândouă cazurile, gajul trebuie să fie notat pe actul de naționalitate al vasului.

Capitanii de porturi și autoritățile consulare în țara străină nu pot transcrie actul de gaj dacă nu li se prezintă actul de naționalitate, afară de cazurile prevăzute în art. 496 și 499.

În actul de transcriptiune se va face mențiune despre adnotarea gajului pe actul de naționalitate.

Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fața cu cel de al treilea dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscriptiune se face constructiunea.

Cînd după terminarea constructiunii se da vasului actul de naționalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.

Nu este necesitate de numirea vreunui custode pentru ca gajul asupra unui vas să-și aibă tărie.

Dacă înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanta și orice alt drept accesoriu.

Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în țara, pe cînd vasul se afla în călătorie către o țara străină, părțile pot conveni ca adnotarea pe actul de naționalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condițiune ca acest loc să fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu oficiului consular sus zis cu spezele reclamantului.

Contractul nu are tărie față de cel de al treilea decât de la data adnotarii pe actul de naționalitate.

Contractele de constructiuni, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sînt destinate a ieși din porturi, din râuri, din canaluri sau lacuri și a altora ce n-au acte de naționalitate, nu au putere fața cu cel de al treilea, dacă nu sînt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritățile sii în formele ce se vor determina printr-un regulament de administrațiune publică.

Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului și ale celorlalte persoane ale echipajului și ținut de obligațiunile contractate de căpitan, pentru tot ce privește vasul și expedițiunea. Cu toate acestea, proprietarul și coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile, prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, să se libereze de răspundere sau de obligațiunile sus zise, exceptându-se însă acelea relative la salariile și emolumentele persoanelor echipajului.

Cînd capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decât coproprietar, în lipsa de speciale convențiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligațiunilor ce a contractat relativ la vas și expeditiune, decât în proportiune cu interesul ce are.

Abandonul vasului se poate face către toți creditorii sau numai către unii dintr-ansii.

Declarațiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris și după ce transcriptiunea s-a făcut; ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sînt transcrise în același registru sau adnotate pe actul de naționalitate.

În privinta creditorilor care au introdus o acțiune sau făcut o somațiune, abandonul se va face prin portarei, notificandu-se la domiciliul ales de creditor, sau, în lipsa, la grefa tribunalului de comerț, în termen de opt zile de la primirea citațiunii sau a somatiunii primită de la creditor, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama.

În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligațiune de a plati pe ceilalți creditori privilegiați. Dacă sînt mai mulți creditori care voiesc a lua vasul, se va prefera cel ce a făcut întîi declarațiunea; și dacă declarațiunea este facuta în același timp, se va prefera creditorul mai mare în suma.

Dacă nici un creditor nu voiește a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruințele creditorului celui mai diligent; prețul va fi distribuiit între creditori, și ceea ce va ramanea după plata datoriilor va fi al proprietarului.

Proprietarul poate departa pe căpitan.

În caz de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n-a fost stipulat în scris.

Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunța la coproprietate și cere plata capitului ce ar reprezintă partea sa de proprietate.

Suma acestui capital se determina prin expertiza.

Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majorității sînt obligații și pentru minoritate.

Majoritatea se formează din cei care reprezintă un interes în vas mai mare decât jumătatea valorii lui.

Tribunalul este ținut sa încuviințeze vînzarea cu licitațiune a unui vas, cînd i se va cere de un număr de coproprietari reprezentând jumătate a proprietății vasului afară numai dacă părțile n-ar fi convenit într-altfel.

Dacă vînzarea unui vas este cerută de grave și urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul poate incuviinta, deși coproprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decât o pătrime a proprietății vasului.