Capitolul 3 — Despre navlu (chirie)

Navlul se regulează prin convențiunea părților și se probează prin contractul de închiriere sau prin polița de încărcare.

Navlul poate avea de obiect:

Capitanul care a făcut declarațiune ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decât cea adevarata, este răspunzător de orice daune către chiriașul vasului.

Nu se socotește ca eroare în declarațiune, dacă diferența nu trece peste a douăzecea partre, sau dacă declarațiunea este conformă cu actul de naționalitate.

Dacă vasul este închiriat în întregul său și dacă chiriașul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriașul se folosește de navlul lucrurilor ce completează povara.

Chiriașul care înainte de plecarea vasului declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului.

Dacă nu a declarat că nu mai voiește a face călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decât cea învoită, e dator a plati navlul întreg.

Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa plătească pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate înainte de plecarea vasului să-și retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului.

În asemenea caz, cheltuielile de încărcare, de descărcare și de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum și cheltuielile pentru întîrziere privesc pe încărcător.

Capitanul popate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găsesc că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preț care se plătește în același loc pentru lucrurile de același fel.

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, e dator a plati navlul întreg și toate cheltuielile cauzate de descărcare.

Dacă lucrurile sînt retrase prin faptul și din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune și cheltuieli.

Dacă vasul intarzieaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriașului, acesta este răspunzător de cheltuielile întârzierii.

Dacă vasul închiriat pentru ducere și întoarcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datorește navlul întreg, afară de despăgubirea ce s-ar cuveni pentru întîrziere.

Capitanul e dator chiriașului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a întârziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descărcării.

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-și repare vasul în cursul călătoriei, chiriașul este dator sa aștepte sau sa plătească navlu întreg.

Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorează în proportiune cu călătoria facuta.

Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul inchiriase un alt vas, noua închiriere se socotește facuta în contul încărcătorului.

Capitanul pierde nvalul și e ținut la despăgubire către chiriaș, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.

Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

Cînd s-ar interzice comerțul cu țara către care călătorește vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg cu toate ca vasul ar fi constrâns să se întoarcă incaracat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere și întoarcere, se datorește jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într-un port spre a lua o povara și a o duce în alt port, și interdictiunea de comerț supravine pe cînd vasul călătorește spre a lua acea povara, capitanul are drept la cheltuielile făcute în executarea contractului și la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

Dacă vasul în cursul călătoriei este oprit din ordinul unui Stat străin, sau constrâns a se adăposti într-un port pentru a-și repara stricăciunile, chiar cu voința suferite pentru scăparea comuna, nu se datorește vreun navlu în timpul opririi sau șederii în port cînd vasul a fost închiriat cu luna; nici adaogire de navlu cînd a fost închiriat cu călătoria.

Navlul este datorit pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj, sau a le întrebuința pentru necesitățile urgente ale vasului.

Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descărcării, dacă vasul a ajuns bine în port.

Cînd vasul s-a pierdut capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vândute sau întrebuințate, prețul ce a luat pentru dânsele, și pentru cele date în gaj suma luată în imprumutl, retinand în același timp navlul arătat în polițele de încărcare.

În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul.

Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuințate, vândute sau date în gaj, pierderea este împărțită prin contribuțiuni asupra valorilor și asupra tuturor lucrurilor ajunse la destinatiune, sau a celor ce au fost scapate de naufragiu, în urma evenimentelor maritime care au necesitat întrebuințarea, vînzarea sau gajul.

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrand în contributiune după regulile arătate în titlul VII, cap. II al acestei cărți.

Dacă vasul și lucrurile încărcate sînt răscumpărate sau sînt scapate de naufragiu, capitanul are drept navlu pînă la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinatiunii lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la răscumpărare.

Contribuțiunea pentru răscumpărare se face după prețul curent al lucrurilor încărcate la locul descărcării, scăzându-se cheltuielile, și asupra jumătății vasului și navlului.

Salariile marinarilor sînt scutite de contributiune.

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate cu autorizațiunea justiției a face să se vândă cantitatea necesară pentru plata navlului și a pune în depozit ceea ce rămîne.

Dacă prețul rezultat din vînzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descărcării, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mana pînă la plata navlului.

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.

Încărcătorul nu poate lasă, drept prețul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin vitiul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, oleul sau alte lichide sau scurs, butile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru nvalul ce urma a se plati pentru dânsele.