Titlul II — Despre căpitan

Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este răspunzător pentru greșelile sale, chiar ușoare, pe care le comite în exercițiul funcțiunilor sale.

Responsabilitatea căpitanului, în cazurile prevăzute de acest codice, nu încetează decât probanduse obstacole provenite din caz fortuit sau forta majoră.

Capitanul nu poate refuza încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s-a însărcinat, sub cuvânt că nu sînt potrivite cu vasul sau.

Capitanul este răspunzător de lucrurile încărcate.

Da recipisa de primire prin polița de încărcare.

Capitanul nu răspunde de lucrurile prețioase, de bani și titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.

Capitanul este răspunzător de stricăciunile ce din orice cauza s-a întâmplat lucrurilor așezate de dânsul pe podeaua de sus a vasului, fără consimțămîntul în scris al încărcătorului. Aceasta dispozițiune nu se aplică la călătoriile cele scurte ce se fac din port în port și din liman în liman, pe lîngă tarmuri, fie pe mare, fie pe râuri.

Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuțiunea persoanelor ce-l compun, însă e dator a face aceasta în înțelegere cu proprietarii vasului cînd ei se vor afla într-acel loc.

Capitanul este dator sa țină un registru al vasului împărțit în următoarele patru cărți:

Jurnal general și de compatibilitate;

Jurnal de navigațiune;

Jurnal de încărcare sau manual al bordului, și

Inventarul bordului.

Registrul nu poate fi întrebuințat dacă mai întîi fiecare foaie nu va fi fost numerotată și parafată de funcționarul însărcinat special cu aceasta; el va fi ținut conform dispozițiunilor art. 29, observându-se regulile următoare:

În jurnalul general și de combatibilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atribuțiunile căpitanului fața cu echipajului și cu călătorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul călătoriei, la deicziunile luate, la veniturile și cheltuielile vasului, și în general, la tot ceea ce privește interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor și care poate da loc la vreo răspundere sau cere în judecata, afară de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în celelalte jurnale;

În jurnalul de navigațiune se va insemna, în special, direcțiunile urmate, calea parcursă, manevrele făcute, observațiunile geografice, meteorologice și astronomice și tot ce privește navigatiunea;

În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele și locurile încărcării, natura, calitatea și cantitatea lucrurilor încărcate, destinațiunea lor, persoana încărcătorilor sei destinatarilor, locul și data predării și tot ce privește încărcarea;

În inventariul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele și toate obiectele ce se afla pe vas, precum și orice schimbare li s-ar intampla.

Regulile pentru ținerea uniforma a jurnalului nautic, a cărților din care se compune și pentru verificarea inventariului fața cu legile maritime, sînt determinate de regulament publicat prin decret regal.

Ținerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe râuri sau lacuri și pentru călătoriile vaselor cu capacitate mai mica de cinzeci tone, cînd aceste călătorii nu se întind mai departa de țărmurile Marii Negre, la Odesa și Constantinopole.

Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile și modurile stabilite prin regulamentele și legile speciale.

Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face călătoria, ca este bine încărcat sau cu savura necesară.

Capitalul este dator a avea pe vas:

1) Actul de naționalitate;

2) Lista echipajului;

3) Polițele de incarcarae și contractul de navlu;

4) Actele de vizita;

5) Chitanțele de plată sau înscrisurile de cauțiune ale vămii.

Capitanul va comanda în persoana vasului la intrarea și ieșirea din porturi, limanuri, canaluri sau râuri.

El este obligat a întrebuința, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de câte ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarii sau prescrisă de regulamentele ori uzurile locale în străinătate.

În caz de contraventiune la dispozițiunile art. 510, 512, 513 și 514, capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesați.

Cînd capitanul se afla în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fără specială lor autorizare, sa ordone reparațiunea vasului, sa cumpere pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, și nici sa-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverii (încărcăturii) sale.

Dacă vasul este închiriat cu consimamantul proprietarilor sau al majorității acestora și vreunul dintre coproprietari reza a contribui la cheltuielile necesare pentru expeditiune, capitanul, după douăzeci și patru de ore de la somatiunea facuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizațiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenită, cu sau fără gaj, asupra părții de interes ce dânșii au în vas.

În timpul călătoriei, capitanul, după ce va constata necesitatea echipajului, poate întrebuința pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc pe bord, cu obligațiune de a plati prețul lor celui în drept.

Dacă în cursul călătoriei va fi trebuinta de bani pentru reparațiuni, cumpărare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuințe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a incunostiinta neîntârziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, și, după ce va constata necesitatea după cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în țara, autorizația tribunalului de comerț și, în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în străinătate a autorității consulare a Regatului, sau, în caz de lipsa, a autorității străine locale, pentru a-și procura suma necesară, luînd bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vanzand lucrurile încărcate sau obligandu-se către cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare.

Titlul împrumutului și actul proband operațiunile sus zise, se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul codice și adnota pe actul de naționalitate al vasului de către funcționarul maritim sau consular, de către autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a se pierde rangul privilegiului.

Vânzarea lucrurilor încărcate se va face prin licitațiune publică.

Proprietarii vasului sau capitanul ce-i reprezintă vor tine cont de lucrurile vândute, după valoarea ce vor avea în locul și timpul descărcării vasului.

Inchirietorul sau diferiții incarcatori, cînd se învoiesc, se pot opune la vînzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcandu-le și plătind navlul în proportiune cu calea facuta. Dacă consimțămîntul unuia sau mai multor incarcatori lipsește, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare.

În cursul călătoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa pornească judecata în numele și interesul proprietarilor vasului, întrucât privește faptele lui sau ale echipajului, sau obligațiunile contractate de el în cursul expeditiunii. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului.

Proprietarii pot întotdeauna să-și însușească judecata pornită de căpitan sau contra lui.

Condamnatiunile pronunțate contra căpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a face abandonul vasului conform dispozițiunilor art. 501.

Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligațiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de el însuși, atît de cheltuielile făcute cu arătarea actelor justificative dacă sînt, cat și de obligațiunile contractate, cu numele, pronumele și locuinta creditorilor.

Dacă încărcarea s-a făcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încărcate și de prețul lor.

Capitanul care fără necesitate a contractat obligațiuni, a pus în gaj sau vândut lucruri încărcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii și cheltuieli neadevărate, e obligat personal către armatori către toți cei interesați la despăgubire, afară de acțiunea penală, dacă este caz.

Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afară de cazul cînd vasul nu mai e în stare de a putea naviga.

Declarațiunea de imposibilitate a navigatiunii cum și autorizarea pentru vânzare vor fi pronunțate, în țara, de tribunalul respectiv, iar în străinătate de către autoritatea consulară a tarii.

Vânzarea va fi facuta prin licitațiune publică.

Capitanul care s-a indatorat a face o călătorie, e ținut a o îndeplini; altfel e obligat la daune și cheltuieli către proprietari și inchirietori.

Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, să-și procure alt vas cu care să poată transporta lucrurile încărcate la locul de destinatiune.

Capitanul care călătorește avînd parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerț, dacă în scris nu s-a convenit într-altfel.

În caz de contraventiune, lucurile încărcate de căpitan în contul sau particular rămîn în profitul celorlalți interesați.

La sosire în portul de destinatiune, atît la ducere cat și la întoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adapostesc, precum și în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcționarul public competent. Dacă s-au întâmplat evenimente extraordinare care interesează vasul, lucrurile încărcate sau personale, capitanul, afară de îndatoririle la care este supus de codicele și regulamentele marinei comerciale, e ținut să-și facă raportul sau.

Raportul va cuprinde locul și timpul plecării, calea urmată, pericolele peste care a dat, dezordinele intamplate pe vas și în general toate evenimentele importante ale călătoriei.

Raportul va fi făcut cat de neîntârziat și cel mult în douăzeci și patru de ore după sosire sau adăpostire, către prezidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într-un port al tarii; și către autoritatea consulară a tarii, și în lipsa către autoritățile străine locale, dacă vasul se afla sosit sau adapostit în port străin.

Raportul făcut în țara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol îl va trimite asemenea, fără întîrziere, prezidentului tribunalului.

Prezidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într-ansul, interogand în neprezenta căpitanului și separat persoanele echipajului, și dacă e cu putinta și călătorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informațiuni folositoare în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.

Verificațiunea va fi facuta în cel mai scurt timp și ziua fixată pentru acest sfîrșit se va face cunoscută printr-un anunț lipit pe poarta localului autorității către care raportul a fost făcut, prin afișe la bursa cea mai apropiată, în vecinătățile locului unde vasul este ancorat și ori unde se va găsi de cuviință.

Persoanele interesate și cei ce vor să le reprezinte, chiar fără mandat, sînt admise a asista la verificare.

Procesele-verbale încheiate asupra operațiunilor de mai sus se vor alătură la raport.

Constatările cuprinse în raport pot fi combătute prin proba contrarie.

Raporturile ce nu sînt verificate nu pot fi primite în descărcarea căpitanului și nu fac proba în judecata, afară de cazul cînd capitanul singur a scăpat din naufragiu în locul unde și-a făcut raportul.

Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas pînă ce nu și-a făcut și nu i s-a verificat raportul, exceptându-se cazurile urgente.