Capitolul IV — Simulări de criză

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Dispoziții generale privind simulările de criză

Articolul 174

Instituțiile de credit trebuie să utilizeze simularea de criză ca un instrument de diagnostic pentru înțelegerea profilului lor de risc și ca un instrument anticipativ în cadrul ICAAP și ILAAP.

(la 28-12-2020, Articolul 174 din Sectiunea 1 , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 169, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 175

Instituțiile de credit utilizează simulările de criză în funcție de natura, extinderea și complexitatea activităților lor, precum și în funcție de profilul lor de risc.

Articolul 176

Instituțiile de credit trebuie să formalizeze în mod corespunzător, în cadrul unor norme interne, toate informațiile semnificative aferente procesului privind simulările de criză.

Secțiunea a 2-a — Dispoziții privind cadrul de administrare a activității cu privire la simulările de criză

Articolul 177

(1) Organul de conducere are responsabilitatea finală pentru programul general de simulări de criză al instituției de credit.

(2) În sensul alin. (1), acest aspect este esențial pentru a asigura autoritatea programului de simulări de criză la toate nivelurile instituției de credit și pentru a asigura că organul de conducere are capacitatea de a înțelege pe deplin impactul evenimentelor de criză asupra profilului general de risc al instituției de credit.

(3) În sensul alin. (1), angajamentul organului de conducere este esențial pentru desfășurarea eficace a simulărilor de criză, ajutând și la maximizarea utilizării efective a programului, în special în legătură cu simularea de criză și planificarea capitalului și lichidității la nivel de ansamblu al instituției de credit, în ceea ce privește rezultatele simulărilor de criză și limitările simulărilor de criză.

(la 28-12-2020, Alineatul (3) din Articolul 177 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 170, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(4) În sensul alin. (1), membrii organului de conducere (sau ai unui comitet relevant desemnat în acest sens) trebuie să participe în mod activ la discuții și, dacă este necesar, trebuie să pună în discuție ipotezele-cheie aferente modelării și selectarea scenariului și se așteaptă ca aceștia să analizeze ipotezele care stau la baza simulărilor de criză dintr-o perspectivă comună sau dintr-o perspectivă legată de activitate (de exemplu, dacă ipotezele aferente corelațiilor într-un mediu de criză sunt rezonabile).

Articolul 178

(1) Programul de simulări de criză trebuie să fie parte integrantă din cadrul de administrare a riscurilor al unei instituții de credit și să fie susținut de o infrastructură eficace.

(2) În sensul alin. (1), programul de simulări de criză trebuie:

a) să analizeze atât la nivel de ansamblu/agregat activitățile și tipurile de riscuri ale unei instituții de credit, cât și componentele separate ale portofoliilor, tipurilor de riscuri și liniilor de activitate;

b) să constituie un agent mijlocitor (to factor) în relația dintre tipurile de riscuri;

c) să susțină simulările de criză de tip bottom-up și top-down, inclusiv simularea de criză în sens invers (reverse stress-testing);

d) să dispună de o platformă flexibilă care să permită modelarea unei varietăți mari de simulări de criză între liniile de activitate și tipurile de riscuri, așa după cum și atunci când solicită conducerea superioară;

e) să extragă date din cadrul instituției de credit, după cum este necesar;

f) să permită intervenția pentru a ajusta ipotezele într-o manieră directă (straight forward manner).

(3) În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să constituie parte integrantă din ICAAP și ILAAP. ICAAP și ILAAP trebuie să fie anticipative și să ia în considerare efectele scenariilor adverse care ar putea avea impact asupra instituției, precum și să demonstreze că rapoartele privind simulările de criză furnizează organului de conducere în funcția sa de supraveghere și conducerii superioare o înțelegere de ansamblu corespunzătoare a riscurilor semnificative la care poate fi expusă instituția de credit.

(la 28-12-2020, Alineatul (3) din Articolul 178 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 171, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(4) Pentru a fi parte din cadrul de administrare a riscurilor, în sensul alin. (1), simulările de criză trebuie efectuate cu o frecvență corespunzătoare. Frecvența simulărilor de criză trebuie să fie proporțională cu domeniile de risc și cu nevoia de simulare de criză generală la nivel de ansamblu al instituției de credit. Programul de simulări de criză trebuie să permită și efectuarea de simulări de criză ad-hoc.

(5) În sensul alin. (1), programul de simulări de criză trebuie să fie susținut de o infrastructură și/sau bază de date corespunzătoare care să permită atât flexibilitate, cât și niveluri adecvate de calitate și control. Infrastructura și/sau baza de date trebuie să fie proporționale cu mărimea, complexitatea, profilul de risc și profilul de afaceri ale unei instituții de credit și să permită efectuarea simulărilor de criză care acoperă toate riscurile semnificative la care este expusă o instituție de credit.

(6) În sensul alin. (5), o instituție de credit trebuie să asigure că alocă resurse suficiente pentru dezvoltarea și menținerea unei astfel de infrastructuri și/sau baze de date (inclusiv resurse și, după caz, sisteme informatice corespunzătoare) care să faciliteze furnizarea efectivă a datelor și procesarea acestora într-o modalitate cantitativă și calitativă.

Articolul 179

(1) Programul de simulări de criză trebuie să poată fi acționat și să informeze organele de decizie de la toate nivelurile corespunzătoare de decizie ale unei instituții de credit.

(2) În sensul alin. (1), programul de simulări de criză, ca parte a unei game de instrumente de administrare a riscului, trebuie să susțină diferite decizii și procese privind activitatea instituției de credit, inclusiv decizii strategice. Aceste decizii trebuie să ia în considerare deficiențele simulărilor de criză și limitările ipotezelor utilizate.

(3) În sensul alin. (1), organul de conducere are responsabilitatea pentru evaluarea rezultatelor relevante ale programului de simulări de criză și pentru luarea unor măsuri corespunzătoare, în funcție de circumstanțe și alte informații disponibile.

Articolul 180

(1) O instituție de credit trebuie să aibă responsabilități clare, resurse alocate și să dispună de politici și proceduri scrise pentru a facilita implementarea programului de simulări de criză.

(2) În sensul alin. (1), politicile și procedurile aferente programului de simulări de criză trebuie să prezinte în mod detaliat următoarele:

a) tipurile de simulări de criză și scopul principal al fiecărei componente a programului;

b) frecvența simulărilor de criză, care poate varia în funcție de tipul și scopul acestora;

c) detaliile metodologice ale fiecărei componente, inclusiv definiția unor scenarii relevante și rolul raționamentului profesional; și

d) gama de ipoteze privind activitatea și măsurile de remediere avute în vedere, bazate pe scopul, tipul și rezultatul simulărilor de criză, inclusiv o evaluare a fezabilității măsurilor corective în situații de criză și într-un mediu de afaceri aflat în schimbare.

(3) În sensul alin. (1), o instituție de credit trebuie să asigure resurse suficiente și să dezvolte proceduri explicite pentru a efectua simulări de criză riguroase și anticipative.

(4) În sensul alin. (1), o instituție de credit trebuie să formalizeze ipotezele și elementele fundamentale pentru fiecare simulare de criză, inclusiv motivul și raționamentele care stau la baza scenariilor alese și senzitivitatea rezultatelor simulărilor de criză în raport cu gama și severitatea scenariilor, precum și în raport cu gama ipotezelor privind activitatea (business assumptions) și măsurile de remediere planificate.

Articolul 181

(1) Instituțiile de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puțin anual, programul de simulări de criză și să evalueze eficacitatea și adecvarea acestuia la scopuri/obiective.

(2) În sensul alin. (1), eficacitatea și robustețea simulărilor de criză trebuie să fie evaluată atât cantitativ, cât și calitativ, în contextul modificării condițiilor externe, pentru a asigura că simulările de criză sunt actualizate.

(3) În sensul alin. (1), frecvența evaluării diferitelor părți ale programului de simulări de criză trebuie să fie stabilită în mod corespunzător. Un rol important în acest proces trebuie să îl aibă o funcție independentă de control.

Secțiunea a 3-a — Metodologii privind simulările de criză

Articolul 182

(1) Instituțiile de credit trebuie să desfășoare un program eficient de simulări de criză asupra tuturor riscurilor semnificative.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să determine toate riscurile semnificative care pot fi supuse unei simulări de criză, având în vedere o analiză cuprinzătoare a naturii și compoziției portofoliilor instituției de credit și o analiză a mediului în care instituția de credit își desfășoară activitatea.

(3) Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să îmbine în programele de simulare a condițiilor de criză atât analize de senzitivitate, cât și analize pe bază de scenariu.

Articolul 183

(1) În funcție de riscurile semnificative identificate de instituțiile de credit, acestea trebuie să stabilească determinanții de risc semnificativi care vor fi utilizați în simulările de criză.

(2) Instituțiile de credit trebuie să identifice punctele de vulnerabilitate pentru testarea în condiții de criză a determinanților de risc semnificativi care pot afecta profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea sau conformitatea cu cadrul de reglementare.

(la 28-12-2020, Alineatul (2) din Articolul 183 , Sectiunea a 3-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 172, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(3) Instituțiile de credit trebuie să poată justifica alegerea determinanților de risc care vor fi utilizați în simulările de criză.

Articolul 184

(1) În funcție de situația lor, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere scenarii istorice sau scenarii ipotetice de tip dinamic și anticipativ.

(2) Pentru scopurile alin. (1), pentru a asigura dimensiunea anticipativă, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare atât modificările sistemice, cât și pe cele specifice instituției din prezent și din viitorul apropiat.

Articolul 185

(1) Instituțiile de credit trebuie să formuleze scenarii de criză consistente, care să încorporeze în mod solid toate fațetele mediului economic.

(2) Pentru scopurile alin. (1), în construirea unui scenariu, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare natura dependenței dintre factorii de risc economici și financiari, cum ar fi ratele de dobândă, produsul intern brut, rata șomajului, capitalul, consumul și prețurile proprietăților.

(3) Instituțiile de credit trebuie să aplice scenariul ales tuturor pozițiilor relevante, bilanțiere și extra-bilanțiere.

Articolul 186

Instituțiile de credit trebuie să identifice mecanisme adecvate și semnificative pentru transpunerea corespunzătoare și consistentă a rezultatelor obținute în urma derulării scenariilor de criză, în parametrii interni de risc relevanți, de tipul probabilității de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare, ajustărilor corespunzătoare valorii juste, de natură să furnizeze o perspectivă de ansamblu asupra riscurilor.

Articolul 187

(1) Instituțiile de credit trebuie să își bazeze simulările de criză pe evenimente excepționale, dar plauzibile.

(2) În sensul alin. (1), atunci când se aleg simulările de criză ce vor fi efectuate, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere următoarele:

a) simulările de criză și scenariile utilizate trebuie să fie conforme cu apetitul la risc stabilit de instituția de credit;

b) instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză de diferite grade de severitate și probabilitate de concretizare.

c) în cazul scenariilor istorice, instituțiile de credit trebuie să își bazeze simulările de criză pe scenarii excepționale, dar plauzibile pe parcursul unei anumite perioade de timp utilizând, dacă este posibil, date înregistrate pe parcursul unui întreg ciclu economic;

d) instituțiile de credit trebuie să înțeleagă cât de sever profitabilitatea viitoare sau lipsa acesteia poate afecta capitalul și trebuie să poată explica Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere cum vor face față unei situații de criză precum cea simulată.

Articolul 188

(1) Pentru scopurile planificării capitalului, instituția de credit trebuie să abilă în vedere cel puțin un declin economic sever.

(2) Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere cerințele de capital și resursele de care dispun atât în situația unui scenariu plauzibil corespunzător unor condiții macroeconomice de bază, cât și în situația unui scenariu aferent unor condiții de criză.

(3) Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să furnizeze previziuni pentru procesul de planificare a capitalului aferent scenariului de bază.

Articolul 189

(1) Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare complexitatea modelelor aferente scenariilor ipotetice și a celor bazate pe variabile macroeconomice.

(2) Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită riscului de model prin revizuirea periodică și prudentă, în baza raționamentelor profesionale, a ipotezelor și mecanismelor aferente acestuia.

Articolul 190

Instituțiile de credit trebuie să determine orizontul de timp al simulărilor de criză în conformitate cu scadența și lichiditatea pozițiilor supuse simulărilor de criză, acolo unde este cazul.

Articolul 191

Banca Națională a României - Direcția supraveghere poate solicita instituțiilor de credit să efectueze simulări de criză ad-hoc la un anumit moment.

Articolul 192

(1) Instituțiile de credit trebuie să verifice cel puțin o dată pe an dacă programele aferente simulărilor de criză mai sunt corespunzătoare și în mod deosebit dacă ipotezele privind profilul de risc și mediul în care își desfășoară activitatea rămân valabile în timp.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să verifice relevanța următoarelor elemente:

a) sfera de cuprindere a expunerilor asupra cărora se aplică simulările de criză;

b) validitatea ipotezelor;

c) adecvarea sistemului de administrare a informației;

d) integrarea în cadrul procesului de administrare al instituției de credit, inclusiv claritatea liniilor de raportare;

e) politica de aprobare a procesului de simulare de criză, inclusiv în cazul modificărilor;

f) relevanța, acuratețea și integritatea datelor încorporate în procesul de simulare de criză; și

g) calitatea formalizării procesului de simulare de criză.

Secțiunea a 4-a — Simulări de criză la nivel de portofoliu, la nivelul fiecărui risc și la nivel de ansamblu al instituției de credit

Articolul 193

(1) Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză care au ca obiect portofoliile individuale, precum și tipurile specifice de riscuri care manifestă un impact asupra acestora.

(2) La realizarea simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să ia totodată în considerare modificările intervenite la nivelul corelațiilor dintre riscurile identificate pentru un anumit portofoliu, precum și interacțiunile dintre diferitele categorii de riscuri.

(3) Instituțiile de credit trebuie să se asigure că simulările de criză care au ca obiect portofolii și linii de activitate permit identificarea concentrărilor de risc.

Articolul 194

(1) În sensul art. 193, instituțiile de credit trebuie să asigure o concordanță între gradul de severitate al condițiilor de criză și specificul portofoliului.

(2) Abrogat.

(la 28-12-2020, Alineatul (2) din Articolul 194 , Sectiunea a 4-a , Capitolul IV , Titlul II a fost abrogat de Punctul 173, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 195

În vederea formării unei viziuni complete și holistice asupra riscurilor, instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză la nivel de ansamblu, care să acopere gama de riscuri în totalitate.

Articolul 196

(1) Pentru scopurile art. 195, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere surmontarea capacității limitate a unei analize bazate pe agregarea simplistă a riscurilor pe categorii individuale sau pe unități operaționale, de a reflecta riscurile manifestate la nivel global. În mod similar, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere reflectarea inadecvată a corelațiilor, a compensărilor la nivelul expunerilor individuale și a concentrărilor, a grupurilor specifice de riscuri produse la nivel global, precum și eventuala dublare a riscurilor sau subestimare a impactului manifestat de un scenariu de criză.

(2) În funcție de structura organizatorică și modelul de afaceri, instituția de credit trebuie să evalueze toate riscurile la care este expusă prin efectuarea unor simulări de criză atât la nivel consolidat, cât și la nivelul entităților semnificative din grup, reflectate, de la caz la caz, la nivel individual și/sau subconsolidat.

Articolul 197

Instituțiile de credit trebuie să integreze simulările de criză în cadrul de administrare a riscurilor.

Secțiunea a 5-a — Rezultatele programului de simulări de criză și acțiunile de intervenție ale organului de conducere

Articolul 198

Instituțiile de credit trebuie să coreleze rezultatele programului de simulare a condițiilor de criză cu cerința de capital reglementat și resursele de capital, având în vedere totodată impactul asupra bilanțului și contului de profit și pierdere.

Articolul 199

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere dependența semnificativă a pierderilor rezultate ca urmare a șocurilor aplicate în cadrul scenariilor, de asumarea prealabilă a riscurilor în anumite momente, respectiv de momentul de începere a derulării scenariului de criză, și de evoluții în volumul, calitatea activelor și prețul activităților de investiție și finanțare incluse în cadrul scenariilor respective.

Articolul 200

În cazul simulărilor de criză derulate de-a lungul unei anumite perioade de timp, instituțiile de credit trebuie să aplice în mod corespunzător ajustări conservatoare asupra previziunilor realizate la nivelul profitului și pierderii, având în vedere eventuala lipsă de concordanță între pierderile rezultate în urma simulărilor de criză și pierderile contabile.

Articolul 201

În funcție de rezultatele simulărilor de criză, organul de conducere al instituției de credit trebuie să elaboreze un set de măsuri plauzibile pentru a asigura solvabilitatea și lichiditatea instituției de credit pe bază continuă, inclusiv în condițiile de criză evidențiate de simulările respective.

(la 28-12-2020, Articolul 201 din Sectiunea a 5-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 174, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 202

(1) Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere un ansamblu extins de tehnici de diminuare și planuri pentru situații neprevăzute cu privire la condiții de criză plauzibile, având în prim-plan cel puțin un scenariu sever.

(2) Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să asigure un set divers de măsuri, aplicabile inclusiv:

a) în regim de urgență;

b) condiționat de producerea unor evenimente specifice;

c) din inițiativa organului de conducere.

Articolul 203

În vederea evaluării capacității de reacție la o situație de criză, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare măsurile cele mai relevante și momentul oportun pentru aplicarea acestora.

Articolul 204

La cererea Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, instituțiile de credit trebuie să raporteze ipotezele aferente simulărilor de criză și rezultatele acestora.

Secțiunea a 6-a

Simulările de criză din cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri

(la 28-12-2020, Denumirea secțiunii a 6-a a titlului II capitolul IV a fost modificată de Punctul 175, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 204^1

(1) Instituțiile de credit trebuie să asigure că programele de simulări de criză de care dispun sunt adecvate în ceea ce privește selecția scenariilor relevante, ipotezele subiacente, metodologiile și infrastructura, precum și în ceea ce privește utilizarea rezultatelor simulărilor de criză.

(2) În sensul alin. (1) trebuie îndeplinite cel puțin următoarele cerințe:

a) simulările de criză sunt integrate în cadrul de administrare a riscurilor al instituției de credit;

b) instituția de credit dispune de capacitatea și infrastructura, inclusiv datele, care să permită implementarea programului de simulare de criză la nivelul liniilor de activitate și al entităților, precum și la nivelul grupului, după caz;

c) organul de conducere al instituției de credit este implicat în programele de simulare de criză; și

d) simulările de criză și rezultatele acestora sunt integrate în procesul decizional din cadrul instituției de credit.

(la 28-12-2020, Sectiunea a 6-a din Capitolul IV , Titlul II a fost completată de Punctul 176, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 205

(1) Instituțiile de credit trebuie să evalueze adecvarea planificării capitalului și lichidității pe baza rezultatelor simulărilor de criză și să ia măsuri în vederea asigurării adecvării capitalului și lichidității în cazul în care, în urma evaluării efectuate, se constată că riscurile nu sunt suficient acoperite.

(la 28-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 205 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(2) În sensul alin. (1), rezultatele simulărilor de criză trebuie utilizate pentru a evalua viabilitatea planului privind capitalul în circumstanțe adverse.

(3) În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să fie anticipative, să acopere aceeași perioadă de timp ca ICAAP și ILAAP (în cazul ICAAP trebuie să acopere o perioadă de cel puțin trei ani), să fie actualizate cel puțin la fel de frecvent ca și ICAAP și ILAAP și să reflecte toate entitățile pentru care sunt necesare ICAAP și ILAAP la nivel de grup.

(la 28-12-2020, Alineatul (3) din Articolul 205 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(4) Scenariile utilizate pentru simulările de criză aferente planificării capitalului și lichidității trebuie să ia în considerare toate riscurile semnificative relevante la care instituția de credit este expusă.

(la 28-12-2020, Alineatul (4) din Articolul 205 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(5) În cadrul simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să evalueze și să reflecte și nivelul de transferabilitate a resurselor de capital și de lichiditate între entitățile legale sau unitățile operaționale în condiții de criză și în acest sens trebuie să identifice și să reflecte efectele oricăror obstacole posibile, inclusiv obstacole juridice, organizaționale și operaționale cu privire la mecanismele de suport financiar stabilite în cadrul grupului și care pot afecta transferabilitatea resurselor.

(la 07-02-2022, Articolul 205 din Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022 )

(6) În plus, în cadrul simulării de criză ICAAP, instituțiile de credit trebuie să evalueze propria capacitate de a rămâne, în condiții de criză, peste cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și peste cerința prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(la 07-02-2022, Articolul 205 din Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022 )

(7) Atunci când efectuează simulări de criză pentru solvabilitate în scopul ICAAP, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și impactul anumitor scenarii asupra indicatorului efectului de levier al instituției, prevăzut la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și asupra datoriilor eligibile deținute în scopul îndeplinirii cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută de art. 295^5 din Legea nr. 312/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(la 07-02-2022, Articolul 205 din Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022 )

Articolul 206

(1) Instituțiile de credit trebuie să asigure că există o legătură clară între apetitul lor la risc, strategia de afaceri și simulările de criză din cadrul ICAAP și ILAAP. Instituțiile de credit trebuie să identifice acțiuni credibile ale conducerii superioare pentru diminuarea riscurilor rezultate din simulările de criză și asigurarea menținerii solvabilității instituției în cadrul scenariului utilizat.

(la 28-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 206 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 178, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(2) În sensul alin. (1), ipotezele utilizate în simulările de criză aferente planificării capitalului și lichidității trebuie să fie precise în raport cu posibilul comportament al instituției de credit în timpul unei crize și trebuie să fie în concordanță cu apetitul la risc formulat și cu strategia de afaceri a acesteia.

(la 28-12-2020, Alineatul (2) din Articolul 206 , Sectiunea a 6-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 178, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(3) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să formalizeze rezultatele simulărilor de criză atât înainte, cât și după acțiunile de diminuare întreprinse de conducerea superioară.

Articolul 206^1

Instituțiile de credit transmit Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, la solicitarea acesteia ca urmare a evaluării calitative a simulărilor de criză realizate de instituțiile de credit, un plan de acțiuni de remediere pentru îmbunătățirea programelor simulărilor de criză, în scopul remedierii limitărilor, vulnerabilităților și deficiențelor constatate.

(la 07-02-2022, Sectiunea a 6-a din Capitolul IV , Titlul II a fost completată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022 )

Secțiunea a 7-a — Simulări de criză pe categorii de riscuri

7.1 Simulări de criză macroeconomică

Articolul 207

(1) Instituțiile de credit sunt responsabile de luarea unei decizii cu privire la categoriile de riscuri cărora li se aplică simularea de criză macroeconomică și măsura în care aceasta este aplicată.

(2) La evaluarea adecvării capitalului în contextul planurilor viitoare de desfășurare a activității, o instituție de credit trebuie să ia în considerare efectele factorilor macroeconomici asupra capitalului, asupra profiturilor, în cazul în care este posibil, și dacă aceștia pot afecta planurile sale strategice.

(3) În sensul alin. (2), scenariile sau simulările de criză macroeconomică trebuie să prezinte o granularitate suficientă pentru a lua în considerare fiecare risc semnificativ pe care instituția de credit l-a identificat în prealabil în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

Articolul 208

(1) Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere complexitatea modelelor aferente scenariilor ipotetice și a celor bazate pe variabile macroeconomice.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită riscului de model prin revizuirea periodică și prudentă, în baza raționamentelor profesionale, a ipotezelor și mecanismelor aferente acestuia.

Articolul 209

(1) Instituțiile de credit trebuie să încorporeze în mod explicit, în cadrul simulărilor de criză bazate pe scenarii, interacțiunile la nivel de sistem și efectele de natura reacțiilor.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să identifice și să integreze în cadrul scenariilor de criză interdependențe la nivelul regiunilor și sectoarelor economice, precum și evoluții manifestate de-a lungul sistemului.

7.2 Simulări de criză pentru riscul de piață

Articolul 210

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere, ca parte a politicilor și proceselor prevăzute la art. 116, derularea de simulări de criză pentru pozițiile pe instrumente financiare din portofoliul de tranzacționare.

Articolul 211

(1) În cazul instituțiilor de credit care utilizează modele interne pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul de piață, programul riguros de simulare de criză prevăzut la art. 368 alin. (1) lit. g) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) să conțină toți factorii de risc cu caracter material care pot cauza pierderi deosebit de ridicate sau care pot avea un impact negativ major asupra administrării riscului. Acești factori trebuie să includă evenimente cu probabilitate redusă pentru toate tipurile principale de risc, în special pentru diferitele componente ale riscului de piață;

b) să surprindă impactul situațiilor de criză asupra produselor liniare sau neliniare;

c) să evalueze consecințele disfuncționalităților majore ale pieței și să identifice situațiile plauzibile care pot determina pierderi deosebit de ridicate. În acest sens, instituția de credit trebuie să analizeze, la nivel de portofoliu, efectele modificării corelațiilor. Efectele de diminuare, consecință a planurilor pentru situații neprevăzute, pot fi luate în considerare în condițiile în care planurile se bazează pe ipoteze plauzibile cu privire la lichiditatea pieței;

d) să conțină situații identificate de către instituțiile de credit, pe baza caracteristicilor portofoliilor, drept excepționale, dar plauzibile.

(2) Instituțiile de credit trebuie să precizeze măsurile luate pentru reducerea riscurilor și protejarea fondurilor proprii. În special, limitele aferente riscului valutar, riscului de rată a dobânzii, riscului legat de titluri de capital și celui de marfă, stabilite de către instituțiile de credit, trebuie supuse verificării prin comparație cu rezultatele calculelor generate de simularea de criză.

7.3 Simulări de criză pentru riscul de credit

7.3.1 Simulări de criză pentru riscul de credit și riscul de contrapartidă derulate de instituțiile de credit indiferent de abordarea utilizată în vederea determinării cerințelor minime de capital aferente riscului de credit

Articolul 212

(1) Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză în vederea evaluării potențialelor pierderi din credite și modificării cerințelor de capital datorate inclusiv schimbărilor intervenite în calitatea creditului și valoarea garanțiilor reale.

(2) În estimarea pierderilor din credite, instituțiile de credit trebuie să dezvolte modele și abordări care să nu se bazeze exclusiv pe relațiile și datele confirmate în baza experienței istorice.

Articolul 212^1

Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză pentru a identifica orice surse de risc de credit neidentificate anterior, cum ar fi cele specifice jurisdicției în care acestea își desfășoară activitatea, stadiului în care se află ciclul economic și cele asociate variațiilor concentrărilor creditelor și expunerii din credite, într-o perioadă de criză.

(la 28-12-2020, Sectiunea a 7-a din Capitolul IV , Titlul II a fost completată de Punctul 179, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 213

(1) Instituțiile de credit trebuie să dezvolte abordări de simulare de criză destinate contrapartidelor caracterizate printr-un efect de levier ridicat (leveraged counterparties), pentru a analiza vulnerabilitatea față de categorii de active specifice sau față de evoluții ale pieței.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să procedeze în mod similar pentru scopul evaluării riscului de corelare adversă (wrong-way risk) aferent tehnicilor de diminuare a riscului.

Articolul 214

Instituțiile de credit trebuie să surprindă în mod adecvat corelarea riscurilor aferente extremității distribuției de probabilitate (correlated tail risks), precum și posibila corelație încrucișată dintre bonitatea contrapartidei și riscurile activelor care fac obiectul acoperirii, respectiv riscul de corelare.

7.3.2 Simulări de criză pentru instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating

Articolul 215

Pentru scopurile art. 177 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția de credit trebuie să dispună de resurse de capital care acoperă riscurile de credit aferente portofoliului de credite, rezultate dintr-un anumit scenariu de criză.

Articolul 216

(1) Pentru scopurile art. 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, simularea de criză trebuie să arate impactul potențial asupra cerințelor de capital pentru riscul de credit al stadiului în care se află ciclul economic și să se efectueze cel puțin anual.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să decidă asupra determinanților de risc specifici și asupra modului în care aceștia afectează cerințele totale de capital pentru riscul de credit.

(3) În situația în care o instituție de credit desfășoară numeroase activități, aceasta poate lua în considerare efectele diversificării, în special în situația în care respectivele activități sunt desfășurate în zone geografice diferite, ale căror condiții economice nu sunt sincronizate.

(4) În sensul alin. (3), instituțiile de credit trebuie să fie suficient de prudente în specificarea corelațiilor și trebuie să aibă capacitatea de a-și justifica alegerile.

(5) Rezultatul simulărilor de criză poate să nu aibă un efect direct asupra cerinței minime de capital reglementate și să nu conducă în mod obligatoriu la o cerință adițională - respectiv capital suplimentar sau alte măsuri -, în măsura în care:

a) instituțiile de credit desfășoară activități cu produse sau interacționează cu contrapartide a căror performanță este contrară tendinței stadiului în care se află ciclul economic - countercyclical; spre exemplu, produsele sau contrapartidele din industriile care furnizează bunuri de consum de primă necesitate îndeplinesc, în general, criteriul precizat;

b) instituțiile de credit pot demonstra că iau măsuri de administrare credibile, capabile să contrabalanseze deficitele potențiale de capital; sau

c) economia se află deja în recesiune.

Articolul 217

Pentru menținerea obiectivității simulărilor de criză ale unei instituții de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating, funcția responsabilă cu simulările de criză în cadrul respectivei abordări poate să fie funcția de administrare a riscului de credit.

7.4 Simulări de criză pentru riscul din securitizare

Articolul 218

(1) Programul de simulări de criză pentru riscul din securitizare trebuie să aibă în vedere produsele complexe și create pentru anumite scopuri.

(2) Simulările de criză pentru activele securitizate trebuie să aibă în vedere activele-suport, expunerea acestora la factorii de piață sistemici, aranjamentele contractuale relevante și factorii declanșatori aferenți structurii de securitizare, precum și impactul efectului de levier, mai ales din perspectiva surprinderii, prin prisma acestuia, a nivelului de subordonare.

Articolul 219

(1) Instituțiile de credit trebuie să își îmbunătățească metodologiile aferente simulărilor de criză pentru a include efectul riscului reputațional.

(2) Instituțiile de credit trebuie să integreze în cadrul programelor de simulări de criză riscurile rezultate din tranzacții din afara bilanțului și alte operațiuni asociate.

7.5 Simulări de criză pentru riscul de lichiditate

Articolul 220

(1) Instituțiile de credit trebuie să identifice intrările și ieșirile de numerar contractuale și rezultate din comportamentul contrapartidelor, precum și fluxurile de numerar nete rezultate, în condițiile unor scenarii alternative legate de specificul instituției de credit, de piață în general și o combinare a celor două tipuri de scenarii.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să identifice și să cuantifice neconcordanțele de lichiditate potențiale, precum și modalitățile de acoperire a acestor neconcordanțe, respectiv finanțare garantată/finanțare negarantată, și costul finanțării.

(3) Instituțiile de credit trebuie să analizeze impactul scenariilor alternative asupra rezervelor de lichiditate.

(4) În sensul alin. (3), rezerva de lichiditate reprezintă lichiditatea disponibilă, care acoperă necesitățile suplimentare de lichiditate ce pot apărea pe un orizont scurt de timp definit, în condiții de criză.

(5) Scenariul legat de specificul instituției de credit prevăzut la alin. (1) ar putea presupune că finanțarea negarantată de tip wholesale nu se reînnoiește și se înregistrează unele ieșiri de numerar aferente depozitelor retail, precum și o înrăutățire a ratingului instrumentelor de datorie ale instituției de credit.

(6) Scenariul legat de piață în general prevăzut la alin. (1) ar putea presupune o scădere a valorii lichidității anumitor active și deteriorarea condițiilor pieței pe care instituția de credit poate obține finanțare, precum și perturbări ale pieței sau modificări ale mediului macroeconomic în care instituția de credit desfășoară activitate.

Articolul 221

(1) Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere diferite perioade de timp și grade variate ale condițiilor de criză.

(2) În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere perioade de timp cuprinse între o zi - overnight și cel puțin 12 luni, inclusiv pe parcursul zilei - intraday. De exemplu, perioada de timp poate să fie împărțită astfel: un orizont de timp scurt (de până la 30 de zile) caracterizat de condiții de criză foarte severă și un orizont de timp mai lung (între 3 și 12 luni) caracterizat de condiții de criză severă, dar mai persistentă.

(la 28-12-2020, Alineatul (2) din Articolul 221 , Sectiunea a 7-a , Capitolul IV , Titlul II a fost modificat de Punctul 180, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

(3) Instituțiile de credit trebuie să se asigure că amploarea și frecvența simulărilor de criză sunt adecvate pentru natura și complexitatea instituției de credit, expunerile sale la riscul de lichiditate și importanța acesteia în cadrul sistemului financiar.

(la 28-12-2020, Articolul 221 din Sectiunea a 7-a , Capitolul IV , Titlul II a fost completat de Punctul 181, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

Articolul 222

În procesul de concepere a scenariilor alternative de lichiditate, instituțiile de credit trebuie să ia în considere și simulările de criză aferente altor tipuri de riscuri, cum ar fi: riscul de piață, riscul de credit și riscul reputațional.

Articolul 222^1

(1) Ipotezele aferente simulărilor de criză privind lichiditatea trebuie să aibă în vedere aspecte precum:

a) retragerea depozitelor retail;

b) reducerea finanțării garantate și negarantate de tip wholesale;

c) corelarea dintre piețele de finanțare și diversificarea pe diferite piețe;

d) expuneri extrabilanțiere contingente suplimentare;

e) termenele de finanțare, de exemplu în cazul în care furnizorul de finanțare are opțiuni de cumpărare;

f) impactul unei deteriorări a ratingului de credit al instituției de credit;

g) convertibilitatea în monedă străină și accesul la piețe de schimb valutar;

h) capacitatea de transfer a lichidităților între entități, sectoare și țări;

i) estimări ale creșterii bilanțiere viitoare; și

j) o cerință implicită pentru instituția de credit, în contextul riscului reputațional, de a transfera active și de a extinde sau a menține alte forme de suport de lichiditate.

(2) Instituțiile de credit trebuie să integreze rezultatele simulărilor de criză în procesele de planificare strategică pentru lichiditate și finanțare, inclusiv în planul de redresare privind lichiditatea.

(la 28-12-2020, Sectiunea a 7-a din Capitolul IV , Titlul II a fost completată de Punctul 182, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020 )

7.6 Simulări de criză pentru riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare

Articolul 223

Instituțiile de credit au obligativitatea de a derula simulări de criză care au ca obiect toate sursele de risc de rată a dobânzii aferent activităților din afara portofoliului de tranzacționare, respectiv riscul de reevaluare, riscul determinat de modificări ale formei curbei de randament, riscul de bază și riscul generat de existența unor opțiuni.

Articolul 224

Pentru scopurile art. 223, instituțiile de credit efectuează simulări de criză pe măsura complexității riscului de rată a dobânzii aferent activităților din afara portofoliului de tranzacționare și pe măsura gradului de sofisticare a instrumentelor financiare utilizate. În situația utilizării unor instrumente financiare mai puțin complexe, instituțiile de credit pot determina efectul unui șoc în baza analizei de senzitivitate, prin aplicarea simplă a acestuia la nivelul portofoliului, dar fără a identifica neapărat cauza sa. În opoziție, în situația utilizării unor instrumente financiare mai complexe, în cazul cărora șocul manifestă efecte multiple de natură indirectă, instituțiile de credit au în vedere abordări mai avansate, cu definirea specifică a situațiilor adverse.

7.7 Simulări de criză pentru riscul de concentrare

Articolul 225

Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză atât la nivel individual - pentru a lua în considerare potențialele concentrări de risc specifice piețelor locale -, cât și pe tipuri de concentrări care se pot materializa la nivel de grup.

Articolul 226

În contextul simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare modificările ce pot apărea în mediul de afaceri și care ar conduce la materializarea concentrărilor de risc.

7.8 Simulări de criză pentru riscul operațional

Articolul 227

Instituțiile de credit trebuie să deruleze în mod adecvat simulări de criză pentru riscul operațional.

Articolul 228

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare măsura în care scenariile de criză pentru riscul operațional influențează analiza procesului de planificare a capitalului. În acest sens, în procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, instituțiile de credit au în vedere expunerea globală la riscul operațional.

Articolul 229

Instituțiile de credit trebuie să efectueze evaluări la nivelul evenimentelor de risc operațional istorice și ipotetice, dar plauzibile, a căror probabilitate de producere este scăzută, dar care determină un impact negativ major.

Articolul 230

(1) În procesul de validare a abordării avansate de evaluare, instituțiile de credit care utilizează modele avansate în vederea calculării cerințelor de capital pentru riscul operațional trebuie să realizeze în mod adecvat simulări de criză asupra variabilelor relevante ale modelului.

(2) În situația în care instituțiile de credit utilizează abordarea avansată de evaluare în combinație cu o abordare mai simplă, rezultatele simulărilor de criză pentru cea din urmă sunt cumulate cu capitalul suplimentar determinat în urma simulărilor de criză aferente abordării avansate.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.