Capitolul II — Activitățile și programele de educație, asistență psihologică și socială

(1) Programele de educație, asistență psihologică și socială reprezintă demersuri structurate, constituite din ansamblul activităților care utilizează metode și tehnici specifice fiecărui domeniu de intervenție, orientate spre compensarea nevoilor sau riscurilor identificate, din perspectiva comportamentului infracțional.

(2) Programele de educație, asistență psihologică și socială, implementate în locurile de deținere, sunt elaborate de direcția de specialitate din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau avizate de aceasta, la propunerea personalului de reintegrare socială ori a colaboratorilor externi.

(3) Programele de educație, asistență psihologică și socială sunt aplicate în forma transmisă de direcția de specialitate, metodele de lucru putând fi adaptate la specificul grupului și al fiecărui loc de deținere.

a) stabilirea nevoilor educaționale, psihologice și sociale identificate la nivelul populației carcerale, care reclamă elaborarea unor noi programe;

b) elaborarea propriu-zisă a programului;

c) înaintarea spre avizare și aprobare către șefii ierarhici, la nivelul locului de deținere;

d) înaintarea spre avizare către direcția de specialitate;

e) pilotarea programului și consemnarea observațiilor necesare adaptării conținuturilor;

f) revizuirea programului sub aspectul conținutului sau al metodologiei de lucru;

g) înaintarea spre avizare șefilor ierarhici și aprobarea de către directorul unității a formei revizuite a programului;

h) desfășurarea programului în forma revizuită;

i) înaintarea lui către direcția de specialitate în vederea diseminării la nivelul locurilor de deținere.

(1) Participarea persoanelor private de libertate la programele și activitățile de educație, asistență psihologică și socială se realizează, de regulă, în baza recomandărilor consemnate de specialiști în planul individualizat.

(2) Recomandările consemnate în planul individualizat sunt formulate consecutiv evaluării multidisciplinare efectuate de specialiștii sectorului reintegrare socială.

(1) Programele sau activitățile consemnate ca recomandări în planul individualizat sunt considerate obligatorii pentru persoanele condamnate, după luarea la cunoștință și semnarea angajamentului de participare la planul individualizat.

(2) Recomandările specialiștilor pentru programele și activitățile obligatorii se consemnează în planul individualizat atunci când persoana condamnată îndeplinește criteriile necesare pentru includere, ținându-se cont de prioritizarea intervențiilor.

(3) În situația în care, ca urmare a finalizării unui program obligatoriu, persoana condamnată nu a atins obiectivele stabilite, specialistul poate consemna în planul individualizat, în mod justificat, recomandarea de repetare a demersului.

(1) Programele și activitățile opționale sunt demersurile care, prin obiectivele stabilite, răspund aceluiași tip de nevoie identificată, persoanele condamnate putând opta pentru participarea la cel puțin unul dintre acestea.

(2) Programul sau activitatea devine obligatorie în urma exprimării opțiunii și se consemnează în planul individualizat.

(1) Programele și activitățile facultative sunt acele demersuri cu caracter general, care se adresează tuturor persoanelor private de libertate, fără a exista obligativitatea participării.

(2) Programele și activitățile facultative nu se consemnează ca recomandări în planul individualizat.

(1) Organizarea și desfășurarea demersurilor semistructurate cu caracter general, altele decât cele de evaluare a persoanelor private de libertate, se realizează în baza proiectului de activitate elaborat la nivelul fiecărui loc de deținere.

(2) Proiectul de activitate cuprinde:

a) justificarea;

b) scopul;

c) tabelul nominal cu participanții;

d) resursele umane și materiale;

e) desfășurarea propriu-zisă a activității;

f) raportul de evaluare finală.

(3) Proiectul de activitate constituie obiect al controlului administrativ și de specialitate.