Capitolul V — Consilierea psihologică și psihoterapia

Pe această pagină

Articolul 178

Consilierea psihologică este demersul semistructurat cu caracter specific, susținut în scopul prevenției și ameliorării problemelor emoționale, cognitive, de comportament și al asistării persoanei private de libertate în identificarea soluțiilor necesare pentru depășirea dificultăților cu care se confruntă.

Articolul 179

Consilierea psihologică este consecutivă unei evaluări care evidențiază necesitatea acestui tip de intervenție și se adresează persoanelor private de libertate:

a) prevăzute la art. 172, care nu pot fi incluse în programele de asistență psihologică specifică;

b) incluse în programe, în completarea activităților de grup din cadrul acestora;

c) aflate în situații de criză.

Articolul 180

(1) Situațiile de criză se referă la evenimentele traumatice imprevizibile apărute în contextul existențial al persoanei și care depășesc capacitățile adaptative ale acesteia, perturbând semnificativ echilibrul funcțional.

(2) Consilierile desfășurate cu persoanele private de libertate aflate în refuz de hrană se asimilează consilierilor psihologice în situații de criză.

(3) Frecvența și durata consilierilor acordate persoanelor private de libertate aflate în situații de criză se stabilesc de către specialist, în funcție de tipul problemelor identificate.

Articolul 181

Demersurile de asistență psihologică realizate la solicitarea persoanelor private de libertate, în cadrul cărora nu sunt identificate probleme psihologice și care nu impun intervenții de specialitate, se asimilează convorbirilor individuale de informare.

Articolul 182

În penitenciare, activitatea de psihoterapie se desfășoară în baza competențelor atestate de Comisia de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Colegiului Psihologilor din România.

Articolul 183

Includerea unei persoane private de libertate în psihoterapie:

a) este consecutivă unei evaluări psihologice, care evidențiază necesitatea acestui tip de intervenție;

b) este condiționată de identificarea la persoana privată de libertate a motivației pentru schimbare, a resurselor intelectuale necesare parcurgerii unui demers de acest tip și a incompatibilității altor demersuri de asistență psihologică specifică derulate în penitenciar cu particularitățile de personalitate ale subiectului.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.