Capitolul IV — Programele de asistență psihologică

a) cu dificultăți de gestionare a impulsurilor sexuale;

b) cu antecedente în adicții, consum de droguri ori alte substanțe psihotrope;

c) cu dificultăți de gestionare a agresivității;

d) diagnosticate cu afecțiuni psihice;

e) cu risc de suicid;

f) cu risc de vulnerabilizare/marginalizare.

(1) Standardul minim privind organizarea și desfășurarea programelor de asistență psihologică generală impune respectarea unui număr de 12 ședințe, cu o frecvență de cel puțin o ședință pe săptămână.

(2) Organizarea și desfășurarea programelor de asistență psihologică specifică impun respectarea unui standard minim de 24 de ședințe, cu o frecvență de cel puțin două ședințe pe săptămână.

(3) În funcție de specificul programului, de particularitățile grupului-țintă și de problemele psihologice abordate, numărul de ședințe prevăzut la alin. (2) poate fi diminuat, cu respectarea obiectivelor stabilite.

a) denumirea programului;

b) justificarea inițierii acestuia;

c) scopul programului;

d) obiectivele programului;

e) durata programului și frecvența ședințelor;

f) caracteristicile grupului-țintă - criterii de includere în grup;

g) resursele materiale și umane implicate;

h) metodologia de lucru utilizată în cadrul programului, pentru evaluare, selecție, intervenție;

i) descrierea fiecărei întâlniri de lucru - obiective, exerciții, metode, tehnici utilizate;

j) fișele de lucru.

(1) Mapa documentară a programului de asistență psihologică se constituie din toate documentele completate și utilizate pe parcursul derulării programului și cuprinde:

a) coperta mapei documentare a programului;

b) justificarea inițierii și derulării programului, prin raportare la specificul nevoilor identificate la nivelul fiecărui loc de deținere, și a prioritizării intervenției;

c) contractul terapeutic, semnat de fiecare participant;

d) criteriile de excludere din program, particularizate pentru fiecare tip de program;

e) tabelul nominal cu participanții;

f) orarul activităților programului;

g) prezența persoanelor private de libertate incluse în program;

h) protocolul de activitate;

i) fișele de lucru utilizate la ședințele de grup;

j) raportul de evaluare finală a desfășurării programului.

(2) După caz, mapa documentară a programului de asistență psihologică se completează cu:

a) fișele de consiliere individuală;

b) atribuțiile echipei multidisciplinare;

c) fișele de lucru ale echipei multidisciplinare;

d) evaluările psihologice inițiale, de parcurs și finale ale participanților la program.

(3) Modelele documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e), f), g), h) și j) se regăsesc în anexa nr. 13.

(4) Mapa documentară a programului constituie obiect al controlului administrativ și de specialitate.

(1) Pentru categoriile de persoane private de libertate ale căror nevoi de intervenție specifică impun acest lucru, în penitenciare pot fi organizate comunități terapeutice.

(2) Comunitatea terapeutică impune existența și amenajarea unui spațiu delimitat fizic unde, pe baza unor strategii și principii de lucru specifice, persoanele private de libertate beneficiază, pe termen mediu sau lung, de asistență specifică în scopul schimbării comportamentale, al învățării și exersării de noi abilități și responsabilități sociale, prin maximizarea implicării și participării fiecărui beneficiar în propriul proces de reabilitare.

(3) Modalitatea de organizare și funcționare a comunităților terapeutice în locurile de deținere se aprobă prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.