Capitolul 2 — Despre comision

Comisionul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.

Între comitent și comisionar exista aceleași drepturi și obligațiuni ca între mandant și mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acțiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul, și nici acestea nu au vreo acțiune în contra comitentului.

Comisionarul trebuie să tie, deosebite între dânsele și chiar de ale sale proprii, lucrările diferiților comitenți, și să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operațiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleiași persoane creanțe provenind din diferite operațiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operațiune a sa proprie și a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un înscris deosebit pentru fiecare afacere, și în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s-a făcut.

În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărți proporțional între fiecare creanta.

Operațiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în saracina sa, și prin urmare:

1) Dacă a vândut cu preț mai mic decât cel hotărât sau în lipsa mai mic decât cel curent, el este dator sa plătească comitentului diferența, afară numai dacă nu ar proba ca vanuareae cu prețul hotărât nu se putea face, și ca vanzand astfel comitentul a fost scutit de paguba;

2) Dacă a cumpărat cu un preț mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operațiunea și a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa plătească diferența prețului;

3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

Comisionarul care, fără autorizațiunea comitentului, face înaintări de bani, vânzări sau alte operațiuni pe credit, își ia asupra-și orice răspundere, și comitentul îi poate cere plata neîntârziată a creditelor făcute cedîndu-i interesele și foloasele ce ar rezultă din aceasta.

Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului și termenul acordat; altminteri operațiunea se presupune ca s-a făcut pe bani gata, proba contrarie nu este admisă.

Cînd comisionarul este însărcinat sa vândă sau sa cumpere cambii, obligațiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit circulând în comerț sau mărfuri avînd preț la bursa ori în piața, dacă comitentul nu a dispus într-altfel, el însuși poate să-i procure pe prețul cerut, ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpere, sau sa retina pentru sine după prețul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuie să vândă în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.

Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s-a făcut pe contul sau și sa ceara de la comisionar executarea contractului.

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligațiunilor luate de către persoanele cu care a contractat, afară de convențiune contrarie.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, fața cu comitentul, pentru îndeplinirea obligațiunilor rezultând din contract.

În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanția", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabilește de părți prin convențiunea lor, iar în lipsa este lăsată la aprecierea judecații.