Capitolul 3 — Dispozițiuni speciale de procedura în materie de faliment

Ori de câte ori legea prescrie ca falitul sau vreun alt interesat să fie ascultat, nu se poate nimica hotărî în absenta sa, dacă nu se va constsata ca a fost legalmente citat la o zi și ora fixa și dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.

Ori de câte ori creditorii unui faliment urmează să fie convocați, sindicul este dator ca, afară de publicațiunile prescrise de lege, sa trimită o anume încunoștiințare fiecărui creditor.

Încunoștiințarea se va face printr-o scrisoare recomandată la posta, cel puțin cu opt zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operațiunile pentru care s-a fixat.

Recipisa de predare la posta a scrisorii recomandate, va servi ca proba ca încunoștiințarea a avut loc și va sta atașată la actele falimentului.

Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sînt a se supune deliberării creditorilor.

Orice deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în încunoștiințare este nulă.

Întrunirile creditorilor sînt prezidate de judecătorul comisar.

Deciziunile se iau cu majoritatea absolută a creditorilor prezenți, afară de cazurile în care legea nu cere o anume majoritate.

Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari.

Procesul-verbal al întrunirii creditorilor se subscrie de judecătorul-comisar și de grefier.

El cuprinde în rezumat dezbaterile urmate, deciziunile luate de creditori și ordinea în care ele au avut loc și indica numirile făcute după ordinea numărului voturilor obținute de fiecare, începînd cu cel mai mare număr.

Procesul-verbal se înaintează tribunalului în termen de cel mult trei zile, spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului.

Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s-a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau în citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vreo noua încunoștiințare specială a creditorilor prezenți sau absenți, și aceasta pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în delibereatiunea creditorilor.

Ordonanțele judecătorului-comisar nu sînt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege.

Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa.

Toate deliberațiunile tribunalului în materie de faliment vor fi precedate de relațiunea judecătorului-comisar.

Cu toate acestea sentinta declarativă de faliment, în cazurile prevăzute de art. 698, 699 și 700, și încheierile tribunalului prevăzute de art. 708, 740 și 759, pot fi pronunțate fără relațiunea judecatoruluicomisar, afară de cazul prevăzut de art. 733.

Sentințele și încheierile pronunțate conform art. 703, 717, 719, 730, 734, 829, 833, 835, 839, 840, 841, 849 și 857 și sentințele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VIII al cărții a III-a, se vor afișa la usa tribunalului și la alte locuri obișnuite, în comuna unde resede tribunalului, în comuna unde resede curtea de apel, în comuna de reședința a falitului, în toate locurile unde el avea stabilimentele de comerț și în sălile burselor și camerelor de comerț din acele localități.

Un extract după aceste sentințe sau încheieri se va publică în foaia anunțurilor judiciare ale locurilor sus arătate, cu dreptul pentru judecătorul-comisar de a ordonă publicațiunea și în alte ziare cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.

Afișarea și publicațiunile sus zise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil: adică dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai târziu în trei zile de la data hotărîrii; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru execuțiunea imediata în același termen.

Judecătorul-comisar este dator a observa exactă îndeplinire a dispozițiunilor cuprinse în acest articol.

Toate sentințele date de tribunalul de comerț în materie de faliment sînt provizoriu executorii.

Ele nu sînt supuse opozitiunii sau apelului decât în cazurile prevăzute de art. 706, 719, 829 și 849 și în cazurile cînd tribunalul se pronunța în prima instanța, asupra contestatiunilor prevăzute de art. 778, 820 și 835.

Este asemenea supusă opozitiunii sentinta prin care tribunalul respinge declarațiunea de faliment cerută de unul sau mai mulți creditori, și e supusă apelului sentinta pronunțată asupra acestei opozițiuni.