Capitolul 1 — Dispozițiuni generale

Asigurarea este un contract prin care asiguratorul se obliga ca, drept o primă, sa despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce acesta ar incerca din oricare întâmplări fortuite ori de forta majoră, sau a plati o sumă de bani după durata sau oarecare întâmplări ce ar avea loc în viața uneia sau mai multor persoane.

Asigurările maritime sînt în special regulate prin dispozițiunile prevăzute în cartea II a acestui codice.

Societățile de asigurare mutuala regulate prin dispozițiunile titlului VIII sînt supuse și regulilor cuprinse în titlul prezent, întrucât acestea nu sînt incompatibile cu natura lor specială.

Contractul de asigurare se va face prin act scris.

Polița de asigurare va fi datată și va arata:

1) Persoana asiguratului și reședința sau domiciliul sau;

2) Persoana asiguratorului și reședința sau domiciliul sau;

3) Obiectul asigurării;

4) Suma asigurata;

5) Prima de asigurare;

6) Riscurile ce asiguratorul ia asupra-și și timpul de cînd aceste riscuri încep și cînd se sfârșesc.

Dacă prin polița nu se declara pentru cine anume s-a contractat asigurarea, ea se socotește contractată pe seama celui ce o face.

Asiguratorul poate, la rândul sau, să facă să se asigure de către un altul lucrurile ce și el a asigurat.

Asiguratul poate să asigure prima de asigurare.

Cesiunea drepturilor asiguratului, fața cu asiguratorul, se face transferand polița printr-o declarațiune subscrisă de cedant și de cesionar; fața cu cel de al treilea, ea nu are tărie dacă nu s-a notificat asiguratorului sau acceptat de acesta prin act scris.