Capitolul 2 — Despre diferitele specii de creditori

Sindicul poate oricînd, cu autorizarea judelui-comisar, sa retragă în profitul falimentului lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de judecătorul comisar vînzarea gagiului cu licitație publică, și creditorului nu se va putea opune la aceasta decât numai renunțând la dreptul de a-și obține plata creanței sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Dacă gagiul s-a vândut pe un preț mai mare decât creanta, prisosul aparține masei falimentului.

Dispozițiile codicelui civil privitoare la privilegiile asupra mobilelor se aplică și în materie de faliment, cu rezerva dispozițiunilor speciale cuprinse în acest codice și cu modificările următoare:

1) Salariul datorat lucrătorilor intrebuintati de-a dreptul de către falit, în timpul lunii care a precedat declarația falimentului, se va admite între creanțele privilegiate, în același rang ca privilegiul stabilit în art. 1729 din codicele civil pentru salariile datorate oamenilor de serviciu. Salariul datorat baietilor din pravalie și comisilor pentru cele șase luni care au precedat declararea falimentului se va admite cu același rang.

2) Privilegiul locatorului prevăzut la art. 1730 codicele civil nu se întinde asupra mărfurilor ieșite din magazine sau din locurile unde locatarul își exercită comertiul sau industria, sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune fraudulos. Privilegiul are loc și asupra descpagubirii datorată locatorului după dispozițiile art. 716;

3) Creanta pentru prețul neplătit al mașinilor de importanța valoare, întrebuințate într-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă, este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub articolul 1730 codicele civil, asupra mașinilor vândute și predate falitului în cei trei ani care au precedat declarația falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune. Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni de la predarea mașinilor în primirea cumpărătorului în țara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea și creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară a tribunalului în jurisdicțiunea căruia s-au așezat mașinile.

Sindicul trebuie să prezinte judecătorului-comisar lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestațiunile asupra existenței privilegiului vor fi rezolvate după dispozițiile art. 776 și următoarele.

Dacă prețul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiați, aceștia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celelalte părți de activ.

Dacă una sau mai multe repartitiuni a prețului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea prețului imobilelor, creditorii privilegiați sau ipotecari ale căror creanțe sînt verificate concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta, cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

Creditorii privilegiați sau ipotecari care, după vînzarea imobilelor, sînt defenitiv colocati asupra imobilelor în rang util pentru totalitatea creanțelor lor, nu vor primi partea din prețul ce li se cuvine, decât deducandu-se dintr-ansa sumele ce ei au primit deja din repartițiile masei hirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalți creditori ipotecari, dar sînt atribuite masei hirografare și distribuite numai ei.

Dacă creditorii privilegiați sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanțele lor asupra prețului imobilelor, drepturile lor asupra masei hirografare sînt definitiv regulate în proporție cu sumele pentru care ai au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, și masa va fi subrogată în locul lor pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispozițiile art. 789, peste proporțiunea părții creanței necolocate.

În privinta creditorilor privilegiați sau ipotecari care nu au fost colocati în rang util asupra prețului, sau care nu sînt plătiți integral cu prețul imobilelor, se vor aplica dispozițiile art. 788.

În caz de faliment al bărbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile precum și imobilele parafernale care-i aparțineau în momentul căsătoriei, și pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei provenind din cauze juridice anterioare, sau prin efectul unei donatiuni sau succesiuni testamentare sau legitime

Femeia va relua asemenea imobilele dobândite de dânsa și în numele ei cu banii proveniți din înstrăinarea bunurilor care-i aparțineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, cu condițiune însă numai ca în contractul de achizitiune să se declara expres aceasta întrebuințare și ca proveniență banilor să fie stabilită printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa.

În toate celelalte cazuri și oricare ar fi regimul sub care s-au căsătorit sotii, prresumtia este ca bunurile dobândite de femeia falitului aparțin bărbatului și ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la masa falimentului; femeia însă este admisă să facă proba contrarie.

Bunurile mobile, atît dotale cat și parafernale cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeii în vreunul din modurile arătate în art. 793, se reiau de femeie în natura dacă identiatea lor este dovedită cu un inventar sau prin orice act cu data certa.

Dacă bunurile femeii au fost înstrăinate și cu prețul lor s-au dobîndit alte bunuri mobile și imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat în art. 794, cu condițiune ca proveniență banilor și noua lor întrebuințare să fie constatată printr-un act avînd data certa.

Toate celelalte obiecte mobile aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeii și oricare ar fi regimul căsătoriei, se presupun ca aparțin bărbatului, afară numai dacă femeia nu va proba contrariul.

Data certa a unui act, cerută de art. 794 și 796, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achizitiunii, a posesiunii și a înstrăinării titlurilor de credit și acțiunilor de societăți comerciale se va putea face și cu registrele stabilimentelor publice, sau ale societăților prin acțiuni.

Dreptul arătat în art. 793 și 794 nu poate fi exercitat de femeie decât cu sarcina datoriilor și ipotecilor de care acele bunuri au fost legalmente grevate.

Dacă bărbatul era comerciant la expoca celebrarii căsătoriei, sau dacă, neavând atunci vreo profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeii nu se întinde în nici un caz asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin orice alt titlu, afară de succesiune sau donatiune.

În cazurile sus zise femeia nu poate exercita nici o acțiune asupra masei falimentului pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie, și creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din același contract în favoarea bărbatului.

Dacă femeia are contra bărbatului vreo creanta derivând dintr-un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vreo datorie, creanta este presumata a fi constituită și datoria a fi plătită cu banii bărbatului, și femeia nu va putea exercita nici o acțiune asupra masei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispozițiunilor art. 795.

Femeia falitului va fi admisă la pasivul falimentului pentru prețul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervandu-se însă acțiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate conform dispozițiilor art. 1255 din codicele civil.

Creditorul care poseda obligațiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit și alți coobligati, care au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate masele și va fi trecut cu valoarea nominală a creanței sale pînă la deplina achitare.

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor coobligaților, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital și accesorii, a fost plătită de una sau de mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acțiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea drept de regres contra celui de al doilea în proportiune cu partea datoriei ce au plătit, și cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăruia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s-au atribuit creditorului în toate falimentele coobligaților, ar trece peste suma lui datorată, restul va fi înapoiat maselor falimentelor în proporțiunea sus arătată. Dacă însă unii din coobligati erau garanții altora, prisosul aparține după ordinea obligațiunilor maselor falimentelor a acelor coobligati care au dreptul să fie garantați.

Dacă creditorul, posesor al unor obligațiuni solidare între falit și alți coobligati, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decât scăzându-se partea primită și conserva pentru ceea ce-i mai ramne datorat drepturile sale contra coobligaților sau fidejusorilor.

Coobligatul sau fidejusorul falitului care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la masa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat coobligatului sau fidejusorelui, restrangandu-și în acest caz acțiunile sale contra aceluiași coobligat su fidejusore la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranța acțiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiționat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dar această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în masa falimentului, și prin urmare va fi computata o singură dată în calculul majorității cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Prețul bunurilor ipotecate sau al gajului aparține creditorului, deducandu-se din suma ce îi este datorată.

Creditorii conserva acțiunea lor pentru totalitatea creanțelor contra coobligaților sau fidejusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obținut un concordat la care ar fi consimțit de bunăvoie înșiși acești creditori.