Capitolul 2 — Despre abandon

Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în cazurile:

1) De naufragiu;

2) De prada;

3) De oprire prin ordinul unui Stat străin;

4) De oprire prin ordinul guvernului, după începerea călătoriei;

5) De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuielile necesare pentru a-l repara și pune în stare sa reia călătoria se suie la trei pătrimi cel puțin din valoarea sa asigurata;

6) De pierdere sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cînd pierderea sau deteriorarea se urca la cel puțin trei pătrimi din valoarea lucrurilor.

În orice alt caz, asiguratul nu poate cere decât despăgubire din valoarea lucrurilor.

Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ținut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, și în celelalte călătorii au trecut șase luni, din ziua plecării vasului sau din ziua la care se referă ultimele științe primite.

În caz de asigurare pe timp mărginit și după trecerea termenelor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurării.

Dacă sînt mai multe asigurări succesive, pierderea se presupune ca a avut loc în a doua zi după primirea ultimelor științe.

Dacă vasul s-a declarat a nu fi în stare de navigațiune, abandonul lucrurilor încărcate într-ansul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declarațiunea imposibilității de navigațiune nu sar fi putut găsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile și a le transporta la locul destinatiunii lor.

În cazul prevăzut de articolul precedent și de art. 524, dacă lucrurile sînt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plătească stricăciunile ce le au suferit, cheltuielile de descărcare și de reîncărcare, de depozit și de paza în magazii, excedentul navlului și toate celelalte cheltuielei făcute pentru scăparea lucrurilor pînă la concurenta sumei asigurate, și dacă aceasta nu s-a cheltuit întreaga, asiguratorul continua a răspunde de riscuri pentru cat mai rămîne.

În caz de oprire din partea vreunui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau prădate nu poate fi făcut decât după trei luni de la notificarea sinistrului, dacă aceasta s-a întâmplat în apele sau marile Europei, în Canalul Suez sau Marea Roșie, și după șase luni de la notificatiune dacă a avut loc în alte mari.

Pentru lucrurile supuse stricăciunii, termenele de mai sus se reduc la jumătate.

Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul:

De trei luni din ziua în care s-a primit stirea despre sinistru, dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roșie;

De șase luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale și meridionale ale Asiei și în marile orientale ale Americii;

În termen de un an, dacă sinistrul s-a întâmplat în celelalte mari.

În caz de oprire din partea vreunui Stat străin, sau în caz de prada, aceste termene curg de la împlinirea termenelor arătate în articolul precedent.

Odată ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul, ramanandu-i numai acțiunea pentru avarii.

Asiguratul, notificând știrile ce a primit, poate face abandonul, somand pe asigurator să-i plătească suma asigurata în termenul stabilit prin contractu sau prin lege, ori poate a-și rezerva dreptul de al face în termenele legale.

Odată cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate și împrumuturile maritime făcute. În lipsa, termenul pentru plata nu începe decât din ziua în care aceasta declarațiune a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.

În caz de declarațiune falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.

Abandonul lucrurile asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub condițiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurării și al riscurilor.

Odată ce abandonul s-a notificat și primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost făcut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.

Asiguratorul nu poate, sub cuvânt de întoarcere a vasului, să se sustragă de la plata sumei asigurate.

În caz de pradare, dacă asiguratul nu a putut înștiința despre aceasta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile prădate fără a mai aștepta ordinul sau.

Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru răscumpărare, îndată ce-i va fi cu putinta.

Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-și răscumpărarea sau de a renunța la dânsa; el e dator însă a notifica asiguratorului alegerea ce va fi caut în termen de douăzeci și patru de ore de la comunicarea învoirii de răscumpărare.

Dacă declara ca primește pe contul sau răscumpărarea, asiguratorul e dator să contribuie, fără întîrziere, la plata ei conform conventiunii și în proportiune cu partea asigurata de dânsul, neîncetînd de a fi răspunzător pentru riscurile călătoriei în conformitate cu contractul de asigurare.

Dacă declara ca renunța la răscumpărare, asiguratorul va plati suma asigurata fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.

Cînd asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunțat la beneficiul răscumpărării.