Capitolul 2 — Despre vînzarea mobilelor și a imobilelor falitului

Judecătorul-comisar, ascultând delegațiunea creditorilor, poate autoriza pe sindic sa vândă mărfurile și celelalte obiecte mobile ale falitului, fixând însă termenul vânzării și prescriind dacă ea trebuie să se facă prin buna învoiala, sau cu licitațiune, prin organul mijlocitorilor de mărfuri, prin al portareilor, sau altor funcționari publici delegați pentru acesta. Aceasta autorizație poate fi acordată pentru cauze binecuvantate chiar înainte de a fi expirat termenul indicat la art. 806, citându-se însă prealabil falitul.

În ambele cazuri ordonanța va fi supusă apelului la tribunal.

Tribunalul, după cererea sindicului și citând pe falit, poate autoriza pe sindic sa trateze și sa încheie vînzarea în masa totală sau parțială a bunurilor mobile rămase nevandute și a creanțelor neîncasate. Actul de înstrăinare trebuie să fie aprobat de delegațiunea creditorilor și omologat de tribunal.

De la data sentinței declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor, chiar dacă ar avea asupra lor un drept de privilegiu sau ipoteca; sindicul însă este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.

Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent îndată după expirarea termenului prevăzut de art. 806.

Dacă la prima licitație nu se prezintă concurenți, judecătorul-comisar va putea, după cererea sindicului și cu consimțămîntul delegatiunii creditorilor și al creditorilor ipotecari să permită vînzarea de bunăvoie, cînd ea ar prezenta un folos invederat.

Actul de vânzare trebuie să fie omologat de tribunalul civil.

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunța sentinta declarativă de faliment de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, sindicul trebuie, pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere, sa intervină sau sa ceara a fi substituit în locul creditorului urmăritor în cazurile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 513 și 523 procedura civilă se aplică și în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are și alte imobile în cuprinsul jurisdicțiunii aceluiași tribunal.