Capitolul 1 — Despre verificarea creanțelor

Creditorii falitului trebuie să prezinte declarațiunea creanțelor lor și titlurilor din care deriva, la grefa tribunalului de comerț, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment. Grefierul le da chitanța și formează un tablou (stat).

Dacă sînt creditori care resed în țara străină, judecătorul-comisar poate, după împrejurări, în privinta acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanțelor lor și pentru închiderea procesului-verbal de verificare. Despre acesta însă el trebuie să dea o înștiințare specială tuturor creditorilor.

Declarațiunea creanțelor trebuie să arate numele și pronumele, sau firma, și domiciliul creditorului, suma datorită, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca, și titlul din care creanta deriva.

Ea trebuie să conțină afirmarea clara și explicita, ca creanta este adevarata și reală, și trebuie să fie semnată de creditor sau de o persoană autorizata cu mandat special să facă pentru el aceasta afirmare, trebuind și în mandat să se exprime suma creanței.

Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resede tribunalul, declarațiunea trebuie să conțină și alegerea de domiciliu în aceeași comuna; altfel toate notificațiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afișându-se și la usa tribunalului.

Creanțele se verifica de judecătorul-comisar prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele și cu hârtiile falitului.

Judecătorul-comisar poate să ordone intervenirea sindicului, a delegatiunii creditorilor și a falitului; poate încă sa ordone comparitiunea personală a creditorului sau sa-l autorizeze a compare prin mandatar, sa prescrie înfățișarea registrelor de comerț ale creditorului sau a unui extract dintr-ansele, și sa asculte pe orice altă persoană care ar putea să-i dea informațiuni sau lămuriri.

Procesul-verbal de verificarea creanțelor trebuie să enunte toate operațiunile făcute, sa indice numele persoanelor intervenite și sa relateze declarațiunile lor.

Creanțele necontestate și acelea pe care judecătorul-comisar le găsește justificate, sînt admise la pasivul falimentului. Judecătorul-comisar trebuie să facă mențiune despre aceasta în procesulverbal și pe marginea titlurilor din care ele deriva, arătând suma pentru care fiecare creanta s-a admis.

Dacă este contestatiune sau dacă judecătorul-comisar nu găsește ca creanta este pe deplin jusstificata, orice deciziune rămîne rezervată pînă la ziua închiderii procesului-verbal de verificatiune, și creditorul care nu a intervenit în persoana sau prin mandatar trebuie să fie încunoștiințat special de sindic.

În ziua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru închiderea procesului-verbal de verificare, judecătorul-comisar, în virtutea puterilor acordate de art. 774, va proceda contradictoriu cu interesatii la examinarea tuturor creanțelor contestate, și chiar ale acelora deja admise asupra cărora s-ar ivi vreo contestație.

Falitul și creditorii, a căror creanțe au fost verificate sau numai trecute în bilanț, pot sa asiste și să se opună la verificările făcute sau ce sînt a se face.

Creanțele necontestate, sau acelea pe care toți interesatii le recunosc ca justificate, sînt admise la pasivul falimentului în modul arătat în articolul precedent.

În caz de contestatiuni, dacă creanțele contestate sînt comerciale, judecătorul-comisar decide prin o singura sentinta contestațiile care privesc acele creanțe, care prin valoarea lor nu trec peste competența judecătorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal; cat pentru celelalte creanțe, el trimite pe părți la o audienta fixa înaintea tribunalului.

Dacă creanțele contestate sînt civile, judecătorul-comisar, oricare ar fi suma contestată, trimite pe părți la o audienta fixa dinainte aceluiași tribunal, care însă le va judeca constituit civilmente.

Audienta va fi fixată pînă în 15 zile de la închiderea procesului-verbal, chiara dacă nu vor fi expirate termenele prorogate după dispozițiunile art. 772.

După închiderea procesului-verbal de verificaare, declarațiunile creanțelor și opozițiunile în contra declarațiunilor sau admiterilor de creanțe deja făcute, trebuiesc să fie notificate sindicului și creditorilor a căror creanțe se ataca, și să fie depuse la grefa tribunalului cu documentele pe care se întemeiază, cel puțin două zile mai înainte de audienta fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.

În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată în un termen nu mai mic de cinci și nici mai mare de cincisprezece zile de la închiderea sus zisului proces-verbal.

Tribunalul sau judecătorul de ocol, examinând toate contestațiile deodată și împreună, contradictorii cu sindicul și persoanele arătate în articolele precedente, se pronunța prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vreun act oarecare de instrucțiune în privinta uneia sau a mai multor creanțe.

În toate cazurile în care nu se poate pronunța sentinta definitivă, și chiar dacă în privinta unei creanțe ar fi contestatiuni pendinte înainte jurisdicțiunii civile, tribunalul comercial poate să admită provizoriu pentru o sumă determinata la pasivul falimentului creanțele contestate, pentru ca în virtutea lor șase poată exercita drepturile creditorului în deliberațiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunii definitive din partea judecătorului competent, asupra validității contestatiunii.

Tribunalul de comerț poate suspenda deciziunea definitivă asupra admiterii unei creanțe pînă la sfîrșitul acțiunii penale privitoare la dânsa, sau al procedurii penale începute după dispozițiile art. 707, și în acest caz el determina asemenea dacă și pînă la ce suma creanta să fie admisă provizoriu la pasivul falimentului.

Creditorul căruia nu i se contesta decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberările falimentului ca creditor hirografar pînă ce acea contestatiune va fi rezolvată.

Creanțele neproducatoare de dobînda și neajunse la scadenta la data declaratiunii falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata oricărei repartitiuni parțiale sa consiste într-o sumă la care dacă i s-ar adauga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cat mai ramne să curgă de la data mandatului de plată pînă la ziua scadentei creanțe, această sumă sa echivaleze cu suma cotei de repartitiune.

Creanțele pentru declarațiunea cărora s-a prelungit termenul conform art. 772, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispozițiile acestui capitol.

Chiar după expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditorii cunoscuți sau necunoscuți care nu și-au declarat încă creanțele, pot sa fac aceasta declarație contradictorie cu sindicul, pînă cînd nu s-au sfîrșit repartitiunile întregului activ al falimentului.

Tribunalul va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispozițiilor precedente.

În caz de descoperire de fals, de dol, de erori esențiale de fapt sau de descoperiri de titlu pînă aci necunoscute, se poate încă face opozițiune contra admiterilor de creanțe deja efectiate.

Cheltuielile derivând din declarațiunile de creanțe și opozițiunile tardive sînt întotdeauna în sarcina acelora care le fac.

Efectele declarațiunilor și opozițiunilor tardive sînt determinate în titlul V.