Capitolul 1 — Despre contractul de asigurare și despre obligațiunile asiguratorului și asiguratului

Regulile stabilite în titlul XIII al cărții I se aplică și la asigurările contra riscurilor navigatiunii, întrucât ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime și nu vor fi modificate prin dispozițiunile următoare.

Societățile de asigurare mutuala, maritima, sînt supuse și dispozițiunilor titlului VIII din aceeași carte.

Polița de asigurare, afară de regulile stbilite prin art. 445, va cuprinde:

1) Numele, specia, naționalitatea și capacitatea vasului;

2) Numele și pronumele căpitanului sau patronului;

3) Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuiesc să fie încărcate;

4) Portul din care vasul a plecat sau trebuie se plece;

5) Porturile în care vasul trebuie să încarce și sa descarce și în care are să între.

Dacă indicatiunile de mai sus nu se pot face, sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurării.

Asigurarea poate avea ca obiect:

1) Vasul, cu abur sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;

2) Mașinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotațiunea și proviziunile;

3) Navlul călătorilor și al lucrurilor inarcate, pe lîngă care se poate prevedea și salariile oamenilor de echipaj;

4) Lucrurile încărcate;

5) Sumele date cu împrumut maritim;

6) Sumele plătite sau datorite pentru avarii comune și cheltuielile făcute sau datorite pentru avarii particulare, cînd nu ar fi acoperite prin împrumut;

7) Și în general orice lucruri care se pot prețui în bani și sînt supuse la riscurile navigatiunii.

Asemenea poate fi facuta asupra totalității sau a unei părți din sus zisele lucrurile împreună sau deosebit.

Asigurarea e nulă dacă are de obiect:

Sumele luate cu împrumut maritim.

Lucrurile care servesc drept garanție împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată.

Dacă, fără frauda, s-au făcut mai multe asigurări asupra acelorași lucruri de către deosebiți interesați sau de către mai mulți reprezentanți ai aceleiași persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sînt valabile pînă la concurenta valorii lucrurilor.

Cei interesați au acțiune contra oricăruia dintre asiguratori după alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalți, în proportiune cu interesul fiecăruia.

Asigurarea poate fi facuta în timp de pace sau în timp de război, înainte sau în cursul călătoriei vasului.

Poate fi facuta pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat.

Asigurarea pentru o călătorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru întoarcere, sau pentru ducere și întoarcere.

Asigurarea pe un timp determinat se socotește facuta pentru orice navigațiune sau stațiune a vasului în timpul convenit, afară de o convențiune specială.

Adaugirea de prima convenită în timp de pace pentru timpul de război ce ar putea supraveni, și a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avându-se în vedere reiscurile, împrejurările și convențiunile fiecărei polițe de asigurare.

Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare:

În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep de la data poliței și iau sfîrșit la timpul convenit.

În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep și se sfârșesc la timpul arătat în art. 613

Dacă însă asigurarea e facuta după începerea călătoriei, riscurile se socotesc de la data poliței.

Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intarziata prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o luna de la ajungerea vasului la locul de destinatiune.

Lucurile încărcate pot fi asigurate:

Sau pentru prețul cu care s-au cumpărat, adăugându-se cheltuielile de încărcare și navlul;

Sau pentru prețul curent la locul de destinatiune, după ajungerea lor, fără avarii.

Prețuirea facuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicatiune, se poate referi la amândouă aceste cazuri, și nu vor fi aplicabile dispozițiunilor art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din prețurile menționate.

O asemenea prețuire se socotește întotdeauna ca s-a făcut după declarațiunea asiguratului dacă nu a fost precedată de o estimațiune primită de asigurator, și pentru acest cuvânt ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 460.

Dacă se stipulează prin contract ca prețul lucrărilor asigurate să fie plătit în moneta străină, lucrurile vor fi prețuite în moneta tarii după cursul ce va avea în timpul subscrierii poliței, afară de convențiune contrarie.

Cînd chiar prin faptul asiguratului călătoria, înainte de începerea riscurilor nu are loc, asigurarea n-are nici un efect și asiguratorul primește, în acest caz, ca indemnitate jumtate din prima stipulată și nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurata.

Sînt în riscul asiguratorului pierderile și pagubele ce se intampla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, azvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intamplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, exploziune, foc, prindere, pirateria și în general din cauza vreunui alt accident de mare.

Asiguratorul nu este responsabil de pierderile și pagubele provenind numai din vitiul inerente al lucrului asigurat.

Riscurile de război nu sînt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convențiune expresă. Dacă asiguratorul și-a luat asupra-și riscurile de război fără a le determina precis, el răspunde de pierderile și pagubele intamplate lucrurilor asigurate din cauza ostilităților, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexațiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, și în general pentru toate faptele și accidentele de război.

Orice schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului; acesta are drept la prima data au început riscurile.

Schimbarea căpitanului sau patronului, chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurării, afară însă de dispozițiunile articolului următor.

Asiguratorul nu este responsabil de culpta sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s-a convenit într-altfel.

O asemenea convențiune însă este nulă dacă se raportează la un căpitan anume arătat în contract, cînd asiguratul îl concediază și îl înlocuiește printr-un altul fără consimțămîntul asiguratorului.

Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigațiune, de calauzie, de iernatic, de carantina nici la taxele de orice fel, și nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.

Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere și întoarcere, și ajungând vasul la prima destinatiune se întoarce gol ori neincaarcat deplin, asiguratorul are dreptul numai la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convențiune contrarie.

Dacă asigurarea s-a făcut separat pentru lucrurile ce trebuiesc încărcate pe mai multe vase cu arătare de câtă anume suma s-a asigurat în fiecare, și povara întreaga este pusă pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decât cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decât suma asigurata din vasul care a primit povara. deși s-ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privinta cărora asigurara rămîne fără efect.

Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sînt supuse lucrurile asigurate, numai cat timp ele sînt pe vas, afară dacă nu s-a stipulat într-altfel.

Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri și are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într-un loc mai îndepărtat decât cel arata în contract, deși aflat pe aceeași cale.

Asigurarea își produce efectele dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într-un loc mai apropiat, în care putea sa staționeze.

Obligațiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.

Dacă în timpul cat tine asigurarea lucrurile asigurate suferă mai multe sinistre succesive, asiguratul trebuie întotdeauna sa țină socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s-a plătit sau i se datorește pentru sinistrele precedente.

Clauza "fără de avarie" eliberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon și exercițiul acțiunii pentru avarie.

Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificatiunea trebuie facuta în trei zile de la primirea încunoștiințării, sub pedeapsa de despăgubire.

Aceeași obligațiune are asiguratul pentru povara, cînd vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din cauza sinistrului întâmplat.

Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor și ca s-au pierdut.

Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat.

Admiterea probei contrarie nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurata, data asiguratul da cauțiune.

Dacă în timp de patru ani nu a fost facuta cererea în judecata, cauțiunea este liberată.

În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, și povara cu o polița de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului.

Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din străinătate mărfuri asigurate în țara, trebuie să consemneze polița de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau, în lipsa, la autoritatea locală.

În orice caz de sinistru, capitanul și asiguratul sau insarcinatul sau sînt datori sa dea ajutor pentru scăparea și conservarea lucrurilor asigurate, fără prejudiciul drepturilor lor fața cu asiguratorul. Cheltuielile făcute trebuiesc plătite pînă la concurenta valorii lucrurilor scapate.

Asiguratorii și agenții sau insarcinatii lor, sau cu fiecare dintre ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate și pentru conservarea lor, fără prejudiciul vreunui drept.

Asiguratul notificând asiguratorului incunostiintarile primite, își poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datorește prin asigurare.

Asiguratorul este dator sa plătească sumele datorite:

În caz de simpla avarie, în termen de treizeci de zile de cînd i s-a notificat lichidațiunea relativă;

În caz de abandon, în termen de doua luni de la abandon.

Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acțiunii de avarie sau dreptului de abandon.

Dacă este opunere, fiecare dintre oponenți și asiguratul chiar pot cere ca suma să se consemneze la casa de depuneri și consemnațiuni.