Titlul I — Dispozițiuni generale

Sînt comercianți acei care fac fapte de comerț în nume propriu, avînd comerțul ca o profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale.

Asociații cu răspundere nelimitată dintr'o societate comercială nu devin numai prin aceasta calitate, comercianți.

Acei care exercită individual o industrie sau un comerț, ce nu depășește limitele unei simple meserii ori ale micului trafic, stabil sau ambulant, nu sînt supuși obligațiunilor privitoare la ținerea registrelor comerciale și la formele de publicitate prevăzute în acest cod.

Statul, tinutul, comuna și celelalte instituțiuni publice pot face fapte de comerț și pentru acestea sînt supuse legilor comerciale, însă nu dobîndesc calitatea de comerciant.

Cel care nu este capabil nu poate dobândi calitatea de comerciant afară de cazul cînd continuarea comerțului a fost autorizata în interesul incapabilului, potrivit dispozițiunilor de mai jos.

Tutorul sau curatorul pot fi autorizați sa continue negotul însă nu mai vremelnic de instanța tutelara și în condițiunile de ea fixate, în interesul incapabilului:

Actele de autorizare vor fi depuse la Oficiul registrului de comerț pentru a fi înscrise și publicate.

Înainte de înscriere și publicare, nu se poate continua comerțul, afară de cazul cînd, în mod expres, se va permite aceasta în actul de autorizare.

Autorizarea de a continua un comerț poate fi revocată în orice timp de instanța tutelara.

Actul de revocare se trimite din oficiu de instanța tutelara Oficiului registrului comerțului pentru a fi înscris și publicat.

În nici un caz, revocarea nu poate vătăma drepturile câștigate de cei de al treilea, nici chiar pentru operațiunile în curs de executare.

Cînd prin contractul de căsătorie, vreunul din soți va avea vreun drept asupra bunurilor câștigate de celălalt soț, care ar fi comerciant, aceste bunuri și veniturile lor vor rămîne totuși exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale ale soțului comerciant.